2ra-602/14 — Partajarea în natură a bunurilor masă succesorală, declararea persoanei ca succesor nedemn, revendicarea bunului din patrimoniul succesoral şi încasarea cheltuielilor din contul averii succesorale

prima instanţă: A. Vrînceanu dosarul nr: 2ra-602/14 instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco DECIZIE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Valentina Mazur în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Boris Mazur împotriva Valentinei Mazur cu privire la partajarea în natură a bunurilor-masă succesorală şi la cererea reconvenţională a Valentinei Mazur împotriva lui Boris Mazur cu privire la declararea persoanei ca succesor nedemn, revendicarea bunului din patrimoniul succesoral şi încasarea cheltuielilor din contul averii succesorale împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Valentina Mazur şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 15 aprilie 2013, prin care au fost respinse atât cererea iniţială cât şi cererea reconvenţională constată: La 18 octombrie 2012, Boris Mazur a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Mazur cu privire la partajarea în natură a bunurilor-masă succesorală.

În motivarea acţiunii a indicat că a divorţat de fosta soţie, Valentina Mazur în anul 1997. Menţionează că din căsătorie au avut o fiică, Ludmila Mazur, care a decedat în anul 2009. Relatează că după decesul fiicei au rămas două bunuri imobile: apartamentul nr. 5 din casa 68 de pe str. Bulgară, dreptul de proprietate, câte 1/2 parte din imobilului în cauză, a fost înregistrat în baza certificatelor de moştenitor legal nr. 4005 din 02 octombrie 2009 şi respectiv, nr. 4523 din 23 noiembrie 2009, iar alt imobil este casa de locuit din sat. Corlăteni, r-nul Rîşcani, imobil care pârâta nu este de acord de a-l partaja pe cale extrajudiciară, dar care se include în masa succesorală rămasă după decesul fiicei lor, Ludmila Mazur.

Cu referire la art. 1516 alin. (4) Cod civil a indicat că dacă succesorul a intrat în posesiunea unei părţi din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta. Consideră că deoarece în masa succesorală a defunctei intră şi casa de locuit cu teren aferent şi construcţii accesorii situată în s. Corlăteni, r-nul. Rîşcani, este necesar 1 de stabilit cota-parte pentru fiecare din părţi din masa succesorală rămasă după decesul Liudmilei Mazur, care constă din apartamentul nr. 5 de pe str. Bulgară, 86 mun. Bălţi şi casa de locuit din sat. Corlăteni. Cu referire la prevederile art. 361 alin. (2) Cod civil, consideră că deoarece nu se poate deplasa, ar putea fi o rezolvare a problemei atribuirea către el a întregului bun - apartamentul nr. 5 de pe str.Bulgară 68, mun.

Bălţi, în schimbul a ½ parte din casa de locuit din sat. Corlăteni, ce-i aparţine şi a unei sulte. Solicită stabilirea cotei părţi pentru fiecare (Boris Mazur şi Valentina Mazur), din masa succesorală rămasă după decesul fiicei lor Ludmila Mazur, separarea în natură a cotelor-părţi din averea succesorală, care constă din imobilul nr. 5 din casa 68, str. Bulgară, mun.Bălţi şi a casei de locuit din sat. Corlăteni, r-nul Rîşcani. La 06 februarie 2013, Valentina Mazur a depus cerere reconvenţională împotriva lui Boris Mazur cu privire la declararea persoanei ca succesor nedemn, revendicarea bunului din patrimoniul succesoral şi încasarea cheltuielilor din contul averii succesorale pentru a fi judecată împreună cu acţiunea intentată de Boris Mazur împotriva Valentinei Mazur cu privire la partajarea în natură a bunurilor-masă succesorală după decesul Ludmilei Mazur.

În motivarea cererii reconvenţionale Valentina Mazur a invocat faptul că Boris Mazur este succesor nedemn al averii rămase după decesul fiicei, Ludmila Mazur, că casa din sat. Corlăteni, r-nul. Rîşcani este proprietatea ei exclusivă din masa succesorală, că Boris Mazur s-a eschivat de la acordarea căror-va contribuţii băneşti suportate pentru îngrijirea şi înmormântarea fiicei lor. Susţine că a suportat toate cheltuielile pentru tratamentul fiicei lor de una singură, pe când Boris Mazur deşi dispunea de surse financiare, niciodată nu şi-a ajuta fiica, ci din contra o înjosea. Solicită admiterea şi examinarea cererii împreună cu cererea înaintată de Boris Mazur,declararea lui Boris Mazur ca succesor nedemn al averii rămase după decesul fiicei Ludmila Mazur, revendicarea casei şi terenului aferentamplasate în sat.

Corlăteni, r-nul. Rîşcani din patrimoniul succesoral şi atribuirea acesteia în proprietatea ei, încasarea din contul lui Boris Mazur în beneficiul său a ½ din cheltuielile suportate pentru îngrijirea şi înmormântarea fiicei, ce constituie 162060 lei, încasarea din contul lui Boris Mazur în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 15 aprilie 2013 au fost respinse atât acţiunea iniţială cât şi acţiunea reconvenţională. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Valentina Mazur şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 29 noiembrie 2013, Valentina Mazur a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare în partea respingerii acţiunii reconvenţionale cu emiterea unei noi hotărâri în partea dată cu privire la admiterea acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând-o ilegală, pasibilă de a fi anulată. Menţionează că nu au fost stabilite pe deplin circumstanţele importante pentru examinarea cauzei, concluziile primei instanţe fiind contradictorii circumstanţelor cauzei, au fost aplicate eronat normele de drept material. Afirmă că instanţele judecătoreşti inferioare au respins acţiunea reconvenţională motivând prin faptul că ea nu a prezentat probe confirmative ce îndreptăţesc sumele cerute de ea. Nu este de acord cu asemenea concluzii şi susţine 2 că a prezentat înscrisuri, precum şi declaraţiile martorilor care dovedesc faptul că ea a îngrijit de fiica sa şi a suportat cheltuielile de înmormântare.

Consideră greşită şi concluzia instanţelor cu privire la faptul că art. 1434 Cod civil nu se referă la Boris Mazur, din motiv că este tatăl decedatei. Relatează că instanţele judecătoreşti nu au cercetat circumstanţele eschivării lui Boris Mazur de la îndeplinirea obligaţiilor părinteşti. Remarcă că este neîntemeiată concluzia instanţei de apel referitor la respingerea cererii sale cu privire la revendicarea bunului din patrimoniul succesoral, pe motiv că Boris Mazur nu deţine careva drepturi asupra acestei case şi, respectiv către el nu pot fi înaintate careva pretenţii. Afirmă că o asemenea concluzie nu se confirmă deoarece ea nu a înaintat careva cerinţe asupra casei, iar Boris Mazur a inclus bunul imobil respectiv în masa succesorală şi solicită împărţirea acestuia în natură.

Susţine că instanţele nu au dat apreciere acestei cerinţe, ci doar au constatat faptul că Boris Mazur nu este proprietarul imobilului. Relatează că a dovedit faptul că foloseşte bunul imobil din sat. Corlăteni r-nul. Rîşcani, însă instanţele nu au cercetat în modul cuvenit actele ce-i confirmă dreptul de proprietate şi nici nu au luat în consideraţie că Boris Mazur şi Ludmila Mazur nu au contribuit financiar la dobândirea acestei case. Indică că ea a cerut respingerea pretenţiei lui Boris Mazur cu privire la includerea casei de locuit din sat. Corlăteni, r-l. Rîşcani în masa succesorală, însă instanţa nu i-a satisfăcut cerinţa. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanţa de recurs constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea prin care a fost respinsă acţiunea reconvenţională din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Valentinei Mazur, Boris Mazur a solicitat stabilirea cotei-părţi pentru fiecare din masa succesorală rămasă după decesul fiicei lor Ludmila Mazur, separarea în natură a cotelor-părţi din averea succesorală, care constă din apartamentul nr. 5 din casa 68, str. Bulgară mun. Bălţi şi casa de locuit din sat. Corlăteni, r-nul Rîşcani. La rândul său Valentina Mazur a depus cerere reconvenţională împotriva lui Boris Mazur solicitând declararea ultimului ca succesor nedemn al averii rămase după decesul fiicei Ludmila Mazur, revendicarea casei şi terenului aferent amplasate în sat. Corlăteni, r-nul Rîşcani din patrimoniul succesoral şi atribuirea acesteia în proprietatea sa, încasarea din contul lui Boris Mazur în beneficiul său a ½ din cheltuielile suportate pentru îngrijirea şi înmormântarea fiicei, ce constituie 162060 lei şi încasarea din contul lui Boris Mazur în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

3 Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei atât a acţiunii iniţiale, cât şi acţiunii reconvenţionale, respingând acestea ca neîntemeiate, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

După cum rezultă din recursul declarat de către Valentina Mazur, ultima invocă dezacordul cu hotărârile instanţelor de judecată ierarhic inferioare doar în partea respingerii acţiunii reconvenţionale, considerând că instanţele de judecată au dat o interpretare greşită normelor de drept material, iar concluziile instanţelor contravin circumstanţelor cauzei, Instanţa de recurs constată că judecând apelul declarat de către Valentina Mazur, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii reconvenţionale, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată.

Conform art. 1516 alin. (3) Cod civil, succesiunea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral. Conform art. 1556 Cod civil, persoanele recunoscute ca moştenitori pot cere notarului de la locul deschiderii succesiunii eliberarea certificatului de moştenitor. La caz s-a constatat incontestabil că după decesul Ludmilei Mazur succesiunea asupra averii ultimei a fost deschisă la 03 august 2009. Tot actele cauzei atestă că conform certificatului de moştenitor legal nr. 4005 din 02 octombrie 2009, după decesul fiicei Ludmila Mazur, ca urmare a acceptării succesiunii, Valentina Mazur a devenit proprietara a ½ cotă-parte din apartamentul 5 din str. Bulgară, 68 mun.

Bălţi, iar conform certificatului de moştenitor legal nr. 4523 din 23 noiembrie 2009, proprietarul a altei ½ cotă-parte din acest bun imobil a devenit Boris Mazur - tatăl defunctei (f. d. 79). La fel, din materialul probator şi anume din certificatul eliberat de OCT Rîşcani, filiala ÎS „Cadastru” la 22 februarie 2011 rezultă că la data decesului Ludmilei Mazur, pe numele ultimei era înregistrat cu drept de proprietate şi casa de locuit din str. Păcii, 165 sat. Corlăteni, raionul Rîşcani şi terenul aferent acestei construcţii, drept care a fost dobândit de către ultima în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2/4-3653 din 03 septembrie 2004 (f. d. 6). Conform art. 321 alin. (2) Cod civil în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.

Reieşind din constatările relatate şi prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs reţine drept justă respingerea de către instanţele de judecată a cerinţei Valentinei Mazur cu privire la revendicarea din patrimoniul succesoral a bunului imobil, şi anume a casei de locuit nominalizate şi a terenului aferent, cu transmiterea acestuia în proprietatea ei, deoarece la moment dreptul de proprietate asupra imobilului dat este înregistrat după Ludmila Mazur, în baza unui act juridic, care însă nu a fost contestat de nimeni, or alte date care ar atesta contrariul la materiale dosarului lipsesc. Este de menţionat că deşi Valentina Mazur afirmă că casa de locuit din str. Păcii, 165 sat.

Corlăteni, raionul Rîşcani şi terenul aferent acestei a fost cumpărată din mijloacele ei băneşti şi din împrumuturi, contractul de vânzare- 4 cumpărare fiind formal perfectat pe numele fiicei Ludmila Mazur, în susţinerea acestei afirmaţii nu a prezentat nici o probă concludentă şi admisibilă care ar face dovada acestui fapt şi care i-ar acorda dreptul la revendicarea bunului din patrimoniul succesoral. Or, doar folosirea acestui bun imobil de către recurentă Valentina Mazur nu poate constitui drept temei de a considera că casa de locuit şi terenul aferent acesteia îi aparţine, dat fiind faptul că modurile de dobândire a dreptului de proprietate sunt expres stipulate la art. 320 Cod civil.

Conform art. 1434 alin. (2) Cod civil nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti care, la data deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în aceste drepturi şi nici părinţii (adoptatorii) şi copiii maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiei de întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea dacă această circumstanţă este constatată de instanţa de judecată. În sensul normei enunţate este de înţeles că sunt nedemni de a succede părinţii şi copiii majori care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiunii de întreţinere, prevăzute de lege, a celui care lasă moştenirea, dacă această circumstanţă este constatată de instanţa judecătorească.

Raportând la caz prevederile citate în coroborare cu prevederile art. 78 alin. (1) Codul familiei care direct indică că părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material, instanţa de recurs conchide că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel justificat au respins şi cerinţa Valentinei Mazur cu privire la declararea lui Boris Mazur ca succesor nedemn al averii rămase după decesul fiicei Ludmila Mazur. Or, după cum corect au remarcat şi instanţele de judecată ierarhic inferioare, Valentina Mazur nu a prezentat probe care ar atesta că Boris Mazur, care este invalid de gradul I şi primeşte pensie pentru invaliditate, fapt ce se confirmă prin copia legitimaţiei nr. 129367 (f. d. 10), avea posibilitate reală de a acorda sprijin material fiicei sale bolnave, însă s-a eschivat cu rea-credinţă de la executarea acestei obligaţii, fapt ce respinge argumentele recurentei invocate în acest sens.

Mai mult, în cadrul judecării pricinii nu au fost combătute prin probe veridice susţinerea lui Boris Mazur, care a insistat că, el la fel ca şi Valentina Mazur, a suportat, în măsura posibilităţilor, cheltuieli pentru tratamentul şi înmormântarea fiicei sale, fapt reflectat în procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 11 februarie 2013 (f. d. 69). Urmare a celor menţionate, instanţa de recurs reţine ca întemeiată şi concluziile instanţelor de judecată cu privire la respingerea cerinţei Valentinei Mazur ce ţine de încasarea cheltuielilor pentru tratamentul fiicei bolnave Ludmila Mazur şi cheltuielilor pentru înmormântarea ultimei în sumă de 162060 lei, ce constituie ½ cotă-parte din suma cheltuielilor total suportate.

În susţinerea opiniei date se vor reţine şi dispoziţiile art. 1551 Cod civil care prevăd că din contul averii succesorale, până a fi repartizată între moştenitori, urmează a fi satisfăcute creanţele privind compensarea cheltuielilor utile efectuate în legătură cu ultima boală a defunctului, a cheltuielilor de înmormântare, de obţinere a averii succesorale, de păstrare şi gestionare a ei, de executare a testamentului, precum şi a cheltuielilor de plată a remuneraţiei executorului testamentar sau custodelui averii succesorale. Aceste creanţe urmează a fi satisfăcute din contul averii succesorale în mod prioritar faţă de toate celelalte creanţe, inclusiv faţă de cele garantate prin gaj.

5 În interpretarea corectă a acestei prevederi este de înţeles că cheltuielile ce urmează a fi efectuate din contul averii succesorale ce includ cheltuielile utile efectuate în legătură cu ultima boală a defunctului, îndreptate pentru achitarea ajutorului medical, procurarea medicamentelor, serviciile de îngrijire a defunctului şi altele similare. Astfel, creditorul care pretinde recuperarea acestor cheltuieli trebuie să prezinte dovada necesităţii şi utilităţii acestora cum ar fi certificatul instituţiei medicale, precum şi dovezile de efectuare a plăţilor. De altfel, şi cheltuielile legate de procesul de înmormântare vor fi recuperate doar dacă au fost necesare şi utile. Pentru a determina mărimea utilă şi necesară a acestora se vor stabili obiceiurile din localitatea respectivă ce ţin de confesiunea celui decedat şi se va lua în consideraţie statutul social al defunctului.

Reţinând cadrul legal enunţat instanţa de recurs menţionează că, deşi recurenta Ludmila Mazur susţine că a suportat cheltuieli enorme atât pentru tratamentul fiicei Ludmila Mazur, cât şi pentru înmormântarea acesteia, afirmaţiile date poartă un caracter declarativ, or în sensul art. 118 alin. (1) CPC, ultima nu a prezentat careva probe pertinente, care ar dovedi incontestabil cheltuielile suportate în mărimea solicitată, fapt ce atestă corectitudinea soluţiei instanţelor de judecată în acest sens. Aici instanţa de recurs ţine să menţioneze şi faptul că lipsa materialului probator necesar pentru justificarea cheltuielilor legate de procesul de înmormântare, cum ar fi bonurile de plată şi chitanţele sau alte careva probe, fac imposibilă şi determinarea mărimii acesteia, după cum o instituie prevederile legale.

Prin urmare nu poate fi reţinut argumentul recurentei precum că înscrisurile prezentate, declaraţiile ei şi declaraţiile martorilor confirmă faptul că dânsa a acordat fiicei sale ajutorul medical necesar, suportând în legătură cu acesta cheltuielile respective, cât şi cheltuielile legate de înmormântare şi cele pentru procedurile funerare. Aceasta deoarece răspunsul Instituţiei Medico-Sanitară Publică „Centrul Medicilor de Familie municipal Bălţi” nr. 0123/020 din 31 iulie 2012 şi certificatul nr. 5 eliberat de Institutul Ştiinţifico-Practic la 03 iulie 2012 confirmă doar faptul că Ludmila Mazur a fost bolnavă şi efectua periodic tratamente, însă din acestea nu se oglindeşte şi mărimea cheltuielilor suportate în legătură cu aceste tratamente.

Iar declaraţia martorului Lidia Guţanu care, audiată în cadrul judecării pricinii primei instanţe (f. d. 82), a indicat că i-a acordat Valentinei Mazur în anul 2007 cu împrumut suma de 5000 Euro pentru tratamentul fiicei nu confirmă şi folosirea acestor mijloace băneşti de către Valentina Mazur pentru tratamentul fiicei Ludmila Mazur, mai mult că şi un act încheiat, în acest sens, conform prevederilor art. 210 alin. (1) Cod civil nu a fost prezentat. În temeiul respingerii şi altor declaraţii scrise ale martorilor neaudiaţi în cadrul şedinţelor instanţelor de judecată în prezentul litigiu (f. d. 39-47), instanţa de recurs reţine că aceste declaraţii nu pot fi admise ca probe în sensul art. 122 CPC, deoarece persoanele menţionate nu au fost audiate în cadrul dezbaterilor judiciare în calitate de martori şi nu au fost somaţi asupra răspunderii penale.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o 6 instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, or acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei în partea recurată . Totodată este de remarcat că instanţa de recurs este în imposibilitatea de a se pronunţa pe marginea legalităţii hotărârii judecătoreşti la cererea lui Boris Mazur împotriva Valentinei Mazur cu privire la partajarea în natură a bunurilor-masă succesorală, deoarece Boris Mazur nu a folosit calea apelului şi a recursului, pe când în conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea respingerii acţiunii reconvenţionale a Valentinei Mazur împotriva lui Boris Mazur cu privire la declararea persoanei ca succesor nedemn, revendicarea bunului din patrimoniul succesoral şi încasarea cheltuielilor din contul averii succesorale. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Valentina Mazur.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Bălţi din 15 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Boris Mazur împotriva Valentinei Mazur cu privire la partajarea în natură a bunurilor-masă succesorală şi la cererea reconvenţională a Valentinei Mazur împotriva lui Boris Mazur cu privire la declararea persoanei ca succesor nedemn, revendicarea bunului din patrimoniul succesoral şi încasarea cheltuielilor din contul averii succesorale în partea prin care a fost respinsă acţiunea reconvenţională a Valentinei Mazur împotriva lui Boris Mazur cu privire la declararea persoanei ca succesor nedemn, revendicarea bunului din patrimoniul succesoral şi încasarea cheltuielilor din contul averii succesorale.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 7