2ra-1549/15 — Declararea ca succesor nedemn al masei succesorale şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: N. Arabadji dosarul nr. 2ra-1549/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentina Bodarev, reprezentată de avocatul Artur Lungu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Bodarev împotriva Corinei Bodarev cu privire la declararea ca succesor nedemn al masei succesorale rămase după decesul defunctului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Valentina Bodarev şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 iunie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 20 iunie 2008, Valentina Bodarev, reprezentată de avocatul Artur Lungu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Corinei Bodarev cu privire la declararea Corinei Bodarev (Smochină) ca succesor nedemn al masei succesorale rămase după decesul lui Alexandru Bodarev. În motivarea acţiunii a invocat că în luna octombrie 2004, fiul ei Alexandru Bodarev a încheiat căsătoria cu Corina Smochină cu care, din mijloace comune, au procurat apartamentul nr. 11 situat pe str. Albişoara, 78/2, mun. Chişinău, efectuând şi o reparaţie capitală a apartamentului. Susţine că în luna august 2006, împreună cu tatăl său Tudor Smochin pârâta în mod deschis a sustras de la Alexandru Bodarev cheile şi documentele de la automobilul de modelul BMW 520, produs în anul 2000 cu numărul de identificare WBADM71080GU40646, care nu au mai fost restituite.

Ulterior, în aceeaşi lună, în urma unor neînţelegeri cu caracter patrimonial ce aveau ca obiect şi automobilul menţionat, pârâta a trecut cu traiul la părinţii ei în mun. Chişinău, str. I. Ganea, 9, unde a fost depozitat şi automobilul neînregistrat. Relatează că în luna septembrie anul 2006, fiul a înaintat acţiunea de divorţ şi de partaj a averii, adică a apartamentului în cauză. Pricina dată până la ziua 1 decesului lui Alexandru Bodarev nu a fost soluţionată, deoarece părinţii pârâtei Eudochia Smochină şi Tudor Smochină, ca vânzători ai apartamentului, au înaintat o acţiune de recunoaştere a nulităţii contractului de vânzare – cumpărare, iar pârâta a înaintat o cerere de recunoaştere a nulităţii căsătoriei şi a solicitat includerea în averea comună în devălmăşie şi automobilul BMW 520 d, produs în anul 2000 cu numărul de identificare WBADM71080GU40646.

Menţionează că deoarece nici acţiunea de divorţ şi nici cea de recunoaştere a nulităţii căsătoriei nu au fost soluţionate, se consideră la data decesului lui Alexandru Bodarev, ultimul era în relaţii de căsătorie cu pârâta, iar această situaţie îi conferă dreptul de moştenitor legal. Consideră că soţia fiului ei Corina Bodarev (Smochină) urmează a fi declarată ca succesor nedemn. Relatează că în perioada căsătoriei cu pârâta, Alexandru Bodarev avea avere personală şi anume era proprietar a unui apartament cu o odaie în mun. Chişinău, str. E. Coca, 5 şi avea în posesie legală nestingherită un automobil de modelul BMW 525 TDS cu numărul de înmatriculare CFM-770, anul producerii 1995, înmatriculat după căsătorie pe numele pârâtei şi care în timpul căsătoriei au fost înstrăinate pentru a procura un alt apartament şi a-l repara capital.

Afirmă că averea personală a fiului ei după căsătorie, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai a devenit avere comună în devălmăşie, însă prin comportamentul pârâtei în cadrul procesului judiciar cu privire la desfacerea căsătoriei şi partajarea averii comune în devălmăşie, iar ulterior prin înaintarea acţiunii de recunoaştere a nulităţii căsătoriei se constată clar scopul ei de a-l priva pe Alexandru Bodarev de partea lui legală din apartamentul procurat în perioada căsătoriei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 1434-1438 Cod civil, art. 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, declararea Corinei Bodarev (Smochină) ca succesor nedemn al masei succesorale rămase după decesul lui Alexandru Bodarev la 05 decembrie 2007, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2012 a fost scoasă de pe rol acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013 a fost admis recursul declarat de avocatul Artur Lungu în interesele Valentinei Bodarev, casată încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2012, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeaşi instanță de judecată şi acelaşi complet. La 25 septembrie 2013, Valentina Bodarev, reprezentată de avocatul Artur Lungu a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, solicitând admiterea acesteia, declararea Corinei Bodarev (Smochină) ca succesor nedemn al masei succesorale rămase după decesul lui Alexandru Bodarev la 05 decembrie 2007, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acesteia reclamanta a invocat că la data constatării decesului fiului ei şi anume, la 29 decembrie 2007, pe rol la judecătoria Rîșcani se afla cauza civilă pornită la acţiunea lui Alexandru Bodarev împotriva Corinei Bodarev cu privire la desfacerea căsătoriei şi partajarea averii comune şi acţiunea 2 reconvenţională a Corinei Bodarev împotriva lui Alexandru Bodarev cu privire la recunoaşterea nulităţii căsătoriei încheiate între părţi la 02 octombrie 2004, la care s-a făcut referinţă în prezenta acţiune de declarare ca succesor nedemn, reieşind din poziţia procesuală a Corinei Smochină (Bodarev), pe acţiunea de divorţ, ce vine în contradicţie cu voinţa lui Alexandru Bodarev de a divorţa şi de a partaja averea.

Afirmă că ulterior depunerii acţiunii prezente, Corina Smochină (Bodarev) a prezentat instanţei un certificat de calitate de moştenitor şi nu de moştenitor, cauza fiind încetată la 15 septembrie 2008 în legătură cu decesul reclamantului. Tot prin această încheiere judecătorească a fost încetat procesul intentat de Corina Smochină (Bodarev) cu privire la recunoaşterea nulităţii căsătoriei în legătură cu renunţul de la acţiune. Remarcă că în timpul vieţii lui Alexandru Bodarev, pentru a nu partaja averea comună constituită din apartament, Corina Smochină (Bodarev) opta pentru declararea nulităţii căsătoriei, iar după decesul primului a renunţat la cererea sa de declarare a nulităţii căsătoriei pentru a moşteni averea rămasă.

Relatează că la data decesului lui Alexandru Bodarev, pe rol la Curtea de Apel Chişinău, se afla cererea de apel depusă de Alexandru Bodarev împotriva hotărârii judecătoriei Rîşcani din 10 august 2007, prin care a fost admisă acţiunea Eudochiei Smochină împotriva lui Alexandru Bodarev şi Corinei Smochină (Bodarev) cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil, cu care nu era de acord. La 30 ianuarie 2008, cauza a fost suspendată până la determinarea succesorului lui Alexandru Bodarev. Menţionează că la 18 iunie 2008, examinarea apelului pe cauza dată a fost repusă pe rol, iar la 25 iunie 2008, la cererea Corinei Smochină (Bodarev), care a prezentat instanţei certificatul de calitate de moştenitor şi nu de moştenitor, apelantul Alexandru Bodarev a fost înlocuit cu succesorul în drepturi Corina Smochină.

Tot în aceeaşi zi, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău a fost admisă cererea Corinei Smochină de retragere a apelului. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 iunie 2014 a fost respinsă acţiunea ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de Valentina Bodarev şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 aprilie 2015, Valentina Bodarev, reprezentată de avocatul Artur Lungu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o neîntemeiată.

Susţine că instanţa de apel la examinarea cererii de apel nu s-a condus de prevederile art. 373 alin. (2) CPC, deoarece în decizia contestată în limitele apelului depus nu a verificat circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite în conţinutul ei, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. 3 Menţionează că instanţa de apel în mod eronat şi contrar circumstanţelor cauzei şi legislaţiei în vigoare, a indicat şi s-a expus asupra faptului că dânsa neavând calitatea de succesor nu a putut înainta o astfel de acţiune, ceea ce contravine direct prevederilor art. 1435 Cod civil. Consideră că instanţa de apel în mod eronat a interpretat prevederile art. 1435 Cod civil şi în partea în care indică la faptul că instanţei de judecată nu i-au fost prezentate hotărârile judecătoreşti prin care să fie constatate circumstanţele ce constituie temei pentru decădere din dreptul la succesiune.

Or, legislatorul prin norma sus indicată stabileşte că circumstanţele ce constituie temei de decădere din dreptul la succesiune trebuie constatată de instanţa de judecată, însă nu indică expres că constatarea trebuie să fie tăcută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă De asemenea, invocă şi faptul că instanţa de apel nu a motivat prin probe, date şi norme juridice în vigoare soluţia de respingere a acţiunii cu privire la declararea ca succesor nedemn a Corinei Smochină, ci a utilizat expresii de respingere a motivelor invocate în apel prin negaţie fără a motiva negaţiile prin argumente verosimile probate juridic, fapt ce indică că decizia este nemotivată. Indică şi faptul că instanţa de apel în mod părtinitor cu interesele pârâtei a indicat în decizia sa că la dosar nu există probe că apartamentul litigios nu s-a aflat în proprietatea lui Alexandru Bodarev, pe când la dosar este certificatul OCT Chişinău, prin care se confirmă acest lucru.

La fel, susţine că la data decesului lui Alexandru Bodarev, hotărârea judecătoriei Rîşcani din 10 august 2007 prin care a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nu era în vigoare, era atacată cu apel depus în termen legal şi doar în urma acţiunilor pârâtei de renunţare la apel hotărârea dată a intrat în vigoare. Consideră că instanţa de apel ilegal a respins acţiunea, considerând că nedemnitatea conform art. 1434 Cod civil este o sancţiune atât pentru moştenitorii testamentari, cât şi legali, reieșind din textul normei.

Respectiv, pentru moştenitorul legal, fapta amorală împotriva ultimei voinţe a testatorului nu poate fi exprimată în testament, deoarece el este chemat la succesiune în lipsa unui testament (conform art. 1499 Cod civil), iar, circumstanţa/circumstanţele care dovedeşte/dovedesc nedemnitatea şi reprezintă temei de decădere din dreptul la succesiune urmează a fi constatată de instanţa de judecată (art. 1435 Cod civil), care judecă cererea de decădere din dreptul la succesiune şi nu anterior de către o altă instanţă, precum a interpretat instanţa de apel. Constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar în privinţa celor asupra cărora s-a expus nu a adus o motivaţie faptică şi juridică adecvată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 20 februarie 2015, fapt confirmat prin 4 scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 68), careva date despre recepţionarea acesteia la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 aprilie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Valentina Bodarev, reprezentată de avocatul Artur Lungu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Valentina Bodarev, reprezentată de avocatul Artur Lungu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 5 considera recursul declarat de Valentina Bodarev, reprezentată de avocatul Artur Lungu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Valentina Bodarev, reprezentată de avocatul Artur Lungu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6