2ra-390/14 — Declararea nulă a contractului de donaţie

prima instanţă: N. Ocerednîi dosarul nr. 2ra-390/14 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către avocatul Angela Procopciuc în interesele lui Sofronii Virginia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sofronii Stanislav către Sofronii Virginia privind anularea contractului de donaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Sofronii Virginia, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 29 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 06 februarie 2012, reclamantul Sofronii Stanislav s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Sofronii Virginia privind anularea contractului de donaţie.

În motivarea acţiunii reclamantul Sofronii Stanislav a indicat, că la 19.10.1998 bunelul lui Sofronii Tudor, i-a testat imobilul în ÎP „Ranet”, fapt confirmat prin certificatul de moştenitor testamentar din 15.09.2005. Ulterior, apărînd necesitatea de a obţine un credit, şi faptul că pîrîta Sofronii Virginia la acel moment activa la BC „Moldova-Agroindbank” SA, el ca proprietar a imobilului, a încheiat un contract fictiv de donaţie asupra ½ cotă-parte din imobilul dat în folosul pîrîtei, pentru a obţine creditul în condiţii avantajoase, care ulterior a şi fost obţinut. Menţionează că de fapt, nu a avut intenţia de a dona soţiei ½ cotă-parte din imobilul dat, intenţia fiind doar de a obţine creditul.

În luna mai a anul 2011 pîrîta 1- a acţionat în judecată cu privire la desfacerea căsătoriei, după care a înţeles că ea pretinde la imobil. Consideră că actul juridic şi anume contractul de donaţie este lovit de nulitate absolută, de aceea solicită anularea contractului de donaţie din 31.05.2006 asupra ½ cotă-parte din imobilul construcţia locativă-vilă cu căsuţă de livadă, garaj, 1 construcţie accesorie şi teren, situate în ÎP „Ranet”, situată în s. Corlăteni, r-nul Rîşcani. Ca temei de drept a fost indicat art. 221, 217, 228 cod civil, iar prin cererea din 10.04.2013 acţiunea a fost modificată în latura temeiului legal prin concretizarea că art. 228 Cod civil a fost indicat eronat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 29.04.2013, acţiunea înaintată de către Sofronii Stanislav a fost admisă, s-a dispus anularea contractului de donaţie din 31.05.2006 asupra ½ cotă-parte din imobilul construcţia locativă-vilă cu căsuţă de livadă, garaj, construcţie accesorie şi teren, situate în ÎP „Ranet”, situată în s. Corlăteni, r-nul Rîşcani. La data de 29.04.2013 şi 11 iulie 2013 Sofronii Virginia, a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîrii prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 septembrie 2013, apelul declarat de Sofronii Virginia a fost respins, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 29 aprilie 2013. La 13 noiembrie 2013 avocatul Angela Procopciuc în interesele lui Sofronii Virginia a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Invocă că intimatul Stanislav Sofronii a dus în eroare instanţa invocînd că acesta nu deţine toată averea în proprietate, deoarece conform certificatului de moştenitor, acesta deţine suprafaţa de 55,5 m2: o terasă, magazin, veceu, gard şi teren, iar în timpul căsătoriei, soţii Sofronii au reconstruit imobilul dat cu suprafaţa de peste 217 m2, fapt confirmat prin actul de recepţie finală nr. 1 din 11.10.2005, avere care se constituie a fi în devălmăşie şi de aceea intimatul benevol a donat ½ cotă-parte din imobil lui. Indică că reieşind din pct.7 din hotărîrea Plenului CSJ nr. 1 din 07.07.2008 persoana, care nu este parte a actului juridic, urmează să dovedească interesul său în nulitatea actului.

În cazul dat reclamantul şi pîrîtul sunt părţi ale actului juridic contestat şi pot invoca numai nulitatea relativă, dar nu absolută. În cazul dat actul de donaţie nu are caracter normativ şi nu contrazice legii, iar unicul temei de fictivitate 2 nu este dovedit judecăţii deci, nu poate fi invocată nulitatea absolută în alte cazuri, decît cele menţionate. La 13 ianuarie 2014 Sofronii Stanislav prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de avocatul Angela Procopciuc în interesele lui Sofronii Virginia, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea hotărîrii contestate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de avocatul Angela Procopciuc în interesele lui Sofronii Virginia întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca depusă cu expirarea termenului de prescripţie şi neîntemeiată, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

În speţa supusă analizei, se constată că Sofronii Stanislav şi Sofronii Virginia sau aflat în relaţii de căsătorie din 1993 (f.d. 8, 18). Conform certificatului de moştenitor legal din 15.09.2005 (f.d. 9) Stanislav Sofronii a moştenit vila individuală cu suprafaţa totală de 55,5 m2 amplasată în s. Corlăteni r-nul Rîşcani avînd construcţii auxiliare: lit. a – terasă, lit. 1 – magazie, lit. 2 – viceu, lit. I - gard. La data de 31.05.2006 reclamantul Sofronii Stanislav a întocmit contractul de donaţie asupra ½ cotă parte din imobilul dat în folosul pîrîtei (f.d.

5), contractul în cauză fiind încheiat notarial de către notarul privat Gheorghe Russu şi înregistrat la OCT Bălţi la 31 mai 2006. Instanţa de recurs constată că la 06 februarie 2012 Sofronii Stanislav s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea de anulare a contractului de donaţie încheiat la 31.05.2006 prin care a donat ½ cotă parte din imobilul dat în folosul lui Sofronii Virginia, invocînd fictivitatea actului juridic, deoarece acesta nu a produs careva efecte juridice. Fiind investită cu judecare pricinii în fond, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, pe care a admis-o integral, declarînd nul contractul de donaţie încheiat între Sofronii Stanislav şi Sofronii Virginia invocînd nulitatea absolută din oficiu, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră soluţia dată de instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare, drept una neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Astfel, la adoptarea soluţiilor sale, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au concluzionat că contractul contestat a fost întocmit doar cu intenţia de a crea o 3 aparenţă pentru terţi, referitor la starea de solvabilitate a pîrîtei. Astfel manifestarea de voinţă a fost falsă, fără intenţia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi şi obligaţii civile, creînd aparenţa existenţei actului juridic în realitate. Instanţa de recurs reţine că conform cererii de concretizare a acţiunii depuse de Sofronii Stanislav (f.d.

63), acesta a invocat prevederile art. 217 şi 221 alin. (1) Cod civil. Conform art. 217 alineatele (1), (2) şi (3) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată. Prin „orice persoană interesată” nu se înţelege însă oricine are un interes oarecare în declararea nulităţii. Interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: - să fie recunoscut de lege, nu poate fi invocat un interes ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri; - să fie în strînsă legătură cu cauza nulităţii; - să fie născut şi actual; nu poate fi temei pentru declararea nulităţii un interes viitor, eventual, incert sau care s-a epuizat către momentul invocării nulităţii.

Deoarece nulitatea absolută este sancţiunea pentru nerespectarea normei ce ocroteşte un interes general, este interzis să se acorde unui cerc cît mai larg de persoane şi organe de stat posibilitatea aplicării acestei sancţiuni. Conform art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Astfel, nulitatea absolută poate fi invocată de părţile actului juridic (în contracte) sau de autorii acestuia (în actele juridice unilaterale). Întrucît, de regulă, actele juridice produc efecte juridice numai între părţi, anume acestea au, în primul rînd, interes să invoce nulitatea absolută. La adoptarea soluţiei sale, instanţele judecătoreşti au concluzionat că contractul de donaţie nu a produs efecte juridice şi prin urmare este nul, invocînd nulitatea absolută din oficiu, fapt ce contravine circumstanţelor pricinii.

Astfel, de către Sofronii Stanislav prin cererea de chemare în judecată s-a invocat că contractul de donaţie a fost încheiat pentru a obţine un credit. Reieşind din materialele cauzei se constată că contractul de donaţie a fost încheiat la 31.05.2006, fiind înregistrat la OCT Bălţi în aceiaşi zi cu nr. cadastral 7121202028. Tot la 31 mai 2006 în urma înregistrării a ½ cote-părţi din imobil după Sofronii Viriginia, a fost întocmit şi contractul de credit, prin care BC „Moldova- Agroindbank” SA i-a acordat lui Sofronii Virginia suma de 195000 lei pentru reparaţia casei de locuit. 4 Astfel, instanţa de recurs constată că după încheierea contractului de donaţie supus litigiului în speţa dată, acesta a produs efecte juridice prin înregistrarea acestuia la OCT Bălţi şi gestionarea de către recurentă prin gajarea imobilului pentru obţinerea creditului.

În acest sens, instanţa de recurs consideră neîntemeiate concluziile instanţelor ierarhic inferioare cu privire la fictivitatea contractului de donaţie ca fiind încheiat doar cu scopul de a obţine un credit şi nicidecum donatorul nu avea intenţia de a dona cota-parte din imobil soţiei sale, pe motiv că pentru obţinerea creditului era de ajuns doar participarea lui Sofronii Stanislav în calitate de fidejusor şi debitor-gajist la încheierea contractului de credit, cu atît mai mult că în acea perioadă se aflau în căsătorie. Prin urmare, prevederile art. 221 alin. (1) Cod civil în speţa dată nu sunt aplicabile, deoarece contractul de donaţie a produs efecte juridice care au fost enumerate mai sus, încheierea acestui contract fiind benevol şi întocmit conform prevederilor 195, 199, 202 Cod civil.

Analizînd norma imperativă a art. 221 Cod civil, se constată că actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută în cazul în care lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţit în art. 195 Cod civil – intenţia de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii civile. Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare ale altor persoane, creînd aparenţa existenţei actului juridic în realitate. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că la încheierea actului juridic din speţa dată (contractul de donaţie) sunt prezente toate elementele definitorii, iar în urma întocmirii şi înregistrării acestuia, a persistat voinţa donatorului care a fost una benevolă şi a dat naştere unor drepturi civile, care au şi fost executate.

Astfel se constată că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare incorect au ajuns la concluzia aplicării nulităţii absolute a contractului de donaţie, or recunoaşterea ca fictiv în temeiul art. 221 Cod civil poate fi numai în cazul în care ambele părţi nu au intenţia să-l execute. În cazul executării actului juridic doar de către o parte, aceasta nu va putea invoca nulitatea actului juridic considerîndu-l fictiv. Totodată, instanţa de recurs consideră că acţiunea înaintată de Sofronii Victor este depusă cu depăşirea termenului de prescripţie.

Conform art. 267 Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor 5 în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Conform art. 272 Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă şi instanţa de apel au admis acţiunea şi au dispus anularea contractului de donaţie încheiat între Sofronii Stanislav şi Sofronii Virginia invocînd că la caz sunt aplicabile prevederile art. 217 alin. (3) Cod civil. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că concluziile instanţelor judecătoreşti sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi înscrisurile din dosar, instanţele au interpretat eronat prevederile legale aplicabile speţei, deoarece la caz nu sunt temeiuri de aplicare a nulităţii absolute, astfel trimiterea instanţei de apel că nulitatea absolută este imprescriptibilă este neîntemeiată.

Intimatul Sofronii Stanislav nu a prezentat instanţei probele concludente în vederea omiterii termenului de prescripţie. Materialele dosarului nu conţin careva acte care ar prevedea repunerea în termen a cererii de chemare în judecată. Însăşi din materialele dosarului reiese că reclamantul Sofronii Stanislav s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată numai după ce pîrîta a intentat acţiune de desfacere a căsătoriei. Astfel, termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani, în interiorul căruia urma să fie intentată acţiunea în judecată, a expirat la data de 31 mai 2009, acţiunea fiind înaintată abia la 06 februarie 2012. S-a stabilit că la depunerea cererii reclamantul nu a solicitat instanţei repunerea în termenul de adresare cu acţiune.

Examinarea unei acţiuni depusă în afara termenului legal, constituie o încălcare a principiului legalităţii şi securităţii raporturilor juridice şi , respectiv, o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Astfel, avînd în vedere cererea recurentei exprimată atît în instanţa de apel cît şi în instanţa de recurs cu privire la aplicarea prescripţiei extinctive şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă s-au pronunţat asupra fondului, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acţiunea urmează a fi respinsă şi ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Aceasta impune necesitatea admiterii recursului, casării hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată şi depusă tardiv.

Reieşind de cele expuse şi avînd în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către prima instaţă şi instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material şi 6 procesual au fost eronat aplicate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către avocatul Angela Procopciuc în interesele lui Sofronii Virginia, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotîrîrea instanţei de fond, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată şi depusă cu depăşirea termenului de prescripţie. În conformitate cu art. 444, art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, art.445 alin.(3), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către avocatul Angela Procopciuc în interesele lui Sofronii Virginia.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 septembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 29 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sofronii Stanislav către Sofronii Virginia privind anularea contractului de donaţie, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Sofronii Stanislav către Sofronii Virginia privind anularea contractului de donaţie ca neîntemeiată şi depusă cu depăşirea termenului de prescripţie. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Diaconu Elena Covalenco Iurie Bejenaru 7