2ra-697/14 — Declararea nulă a deciziei, a contractului de arendă funciară şi obligarea restituirii lotului de teren

prima instanţă: A.Malîi nr.2ra-697/14 instanţa de apel: A.Panov, T.Pelin, I.Cotruţă ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iacob Ştirbu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primăriei comunei Tohatin împotriva lui Iacob Ştirbu cu privire la declararea nulă a deciziei nr.6/4 din 18 septembrie 1997, a contractului de arendă funciară din 18 septembrie 1997 şi obligarea restituirii lotului de teren, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Iacob Ştirbu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.Chişinău din 31 octombrie 2012 c o n s t a t ă La 24 ianuarie 2012 Primăria comunei Tohatin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iacob Ştirbu cu privire la declararea nulă a deciziei nr.6/4 din 18 septembrie 1997, declararea nulităţii absolute a contractului de arendă funciară din 18 septembrie 1997 şi obligarea restituirii Primăriei comunei Tohatin lotul de teren cu suprafaţa de 1361 m.p.

În motivarea acţiunii a invocat că, în urma controlului efectuat de procuratura sectorului Ciocana a legalităţii folosirii proprietăţii funciare s-a constatat că conform contractului de arendă din 18 septembrie 1997, Iacob Ştirbu deţine în arendă un sector de teren cu suprafaţa de 1361 m.p. cu destinaţie agricolă. Consideră reclamantul că contractului nominalizat este unul ilegal şi urmează a fi declarat nul. Susţine că terenul dat este transmis în arendă fără plată, astfel sunt cauzate prejudicii materiale Primăriei. Menţionează că în cazul dat nu a fost organizată o licitaţie, iar terenul a fost transmis în arendă la decizia unilaterală a Primăriei nr.6/4 din 18 septembrie 1997, care nu a fost semnată de către secretarul consiliului conform legii.

Totodată afirmă că în urma examinării deciziei nominalizate s-a constatat că decizia conţine elemente de falsificare, deoarece copia este îndeplinită pe blanchetă, iar la acel moment nu existau blanchete pentru Primărie, de asemenea nu sunt corect indicate rechizitele Primăriei şi conform extrasului de arhivă eliberat de serviciul municipal de arhivă, decizia cu nr.6/4 din 13 iunie 1997 are alt conţinut şi se referă la aprovizionarea pensionarilor cu combustibil. Solicită reclamantul declararea nulă a deciziei primăriei com.Tohatin nr.6/4 din 18 septembrie 1997, declararea nulităţii absolute a contractului de arendă funciară din 18 septembrie 1997 şi obligarea pîrîtului de a restitui Primăriei com.Tohatin lotul de teren cu suprafaţa de 1361 m.p.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.Chişinău din 31 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă. S-a declarat nulă decizia Primăriei comunei Tohatin nr.6/4 din 18 septembrie 1997 prin care lui Iacob Ştirbu i-a fost atribuit în arendă pe un termen de 99 ani, lotul de teren din comuna Tohatin cu suprafaţa de 1361 m.p. S-a declarat nul contractul de arendă funciară din 18 septembrie 1997 încheiat între Iacob Ştirbu şi Primăria com.Tohatin.

S-a obligat Iacob Ştirbu să restituie Primăriei comunei Tohatin lotul de teren cu suprafaţa de 1361 m.p., pe care îl deţine în posesie la moment în temeiul contractului de arendă din 18 septembrie 1997. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013 a fost respins recursul declarat de către Iacob Ştirbu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.Chişinău din 31 octombrie 2012. La 19 noiembrie 2013 Iacob Ştirbu a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a indicat că instanţa greşit a ajuns la concluzia că terenul în litigiu este dat în competenţa organului de autoadministrare locală, aplicînd astfel eronat normele de drept material.

Totodată menţionează că instanţa de judecată neîntemeiat a concluzionat că terenul menţionat a fost dat în arendă fără a avea la bază decizia organului de administrare publică locală, deoarece el a prezentat instanţei decizia nr.6/4 din 18 septembrie 1997, ba mai mult primarul care a semnat cerere de chemare în judecată i-a eliberat şi o copie a deciziei contestate cu semnătura lui. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Iacob Ştirbu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Iacob Ştirbu în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iacob Ştirbu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Iacob Ştirbu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat