2ra-667/14 — Cu privire la evacuarea din spaţiu locativ

Dosarul nr.2ra-667/14 prima instanţă: I. Ţurcan instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela împotriva administraţiei Penitenciarului nr. 13 mun.

Chişinău privind constatarea faptului supunerii reclamanţilor la tratament inuman, încasarea echivalentului bănesc al prejudiciului moral în mărime a câte 50 000 lei pentru fiecare reclamant, încasarea în beneficiul reclamantului Bînzari Vasile a prejudiciul material în mărime de 3 500 lei, şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela, c o n s t a t ă La 07 iulie 2010, Penitenciarul nr. 13 Chişinău a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Bînzari Vasile cu privire la evacuarea ultimului din încăperea instituţiei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a menţionat că Penitenciarul nr. 13 - Chişinău dispune de blocul administrativ cu două etaje iar pentru ridicarea rapidă pe alarmă a efectivului penitenciarului, încăperile etajului doi au fost repartizate colaboratorilor pentru trai. Toţi colaboratori au depus rapoarte pe numele şefului penitenciarului cu privire la permisiunea de a locui temporar în blocul administrativ, pînă la concedierea din serviciu. Astfel, colaboratorilor penitenciarului li s-a adus la cunoştinţă, sub semnătură, regulamentul de trai în blocul administrativ. La 18 iunie 2010, în urma controlului efectuat de către Unitatea de pompieri şi salvatori sect. Centru mun. Chişinău, au fost depistate un şir de încălcări, ce ţin de 1 respectarea normelor şi regulilor de apărare împotriva incendiilor, cum pe teritoriul penitenciarului aşa şi la etajul doi al blocului administrativ.

Pînă în prezent administraţia penitenciarului activa în mod normal dar fostul colaborator al Penitenciarului nr. l3 - Chişinău, Bînzari Vasile, care a activat din 04 iulie 1993 pînă la 27 martie 2009, refuză categoric să îndeplinească dispoziţia şefului penitenciarului nr.8d din 23 iunie 2010, prin care s-a dispus necesitatea eliberării temporare a etajului doi al blocului administrativ, pînă la 05 iulie 2010, întru executarea măsurilor indicate în prescripţia Departamentului Situaţii Excepţionale nr. 416 din 18 iunie 2010. Reieşind din faptul că fostul colaborator a solicitat prelungirea termenului de trai în încăperea penitenciarului pînă la 01 iulie 2009 şi pînă în prezent nu a eliberat aceasta încăpere, în care locuieşte cu familia sa, ultimul creează obstacole în realizarea indicaţiilor din prescripția enunţată Solicită Penitenciarul nr. 13 – Chişinău, evacuarea fostului colaborator Bînzari Vasile cu familia sa din biroul nr. 13. În cadrul procesului dat, la 09 septembrie 2010, Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela a depus cerere reconvenţională împotriva administraţiei Penitenciarului nr. 13 mun.

Chişinău privind constatarea faptului supunerii reclamanţilor la tratament inuman, încasarea echivalentului bănesc al prejudiciului moral în mărime a câte 50 000 lei pentru fiecare reclamant, încasarea în beneficiul reclamantului Bînzari Vasile a prejudiciul material în mărime de 3 500 lei, şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela au indicat că evacuarea unei familii dintr-un spaţiu locativ poate avea loc numai atunci când această familie a ocupat abuziv acea încăpere.

Invocă că din materialele prezentate instanţei de judecată rezultă, că odaia nr. 13 nu este birou cum susţine Penitenciarul nr. 13 şi i-a fost repartizată lui Bînzari Vasile în conformitate cu prevederile art.105 şi 108 Codul cu privire la locuinţe, dar odaia nr. 13 aparţine unui Cămin al Penitenciarului - 13. Consideră, că potrivit art. 113 Codul cu privire la locuinţe, persoanele, care au încetat să lucreze din alte motive adică pentru vechime în muncă, precum şi persoanele enumerate în art. 110 din Codul cu privire la locuinţe, pot fi evacuate numai cu condiţia ca să li se acorde altă încăpere de locuit. Cu certitudine s-a constatat că în perioada anilor 1993-2010 Bînzari Vasile a activat în Penitenciarul nr. 13, iar neavând spaţiul locativ, s-a adresat cu un raport către conducerea penitenciarului prin care a solicitat să fie asigurat cu spaţiul locativ.

Susţine că administraţia pîrîtului nu a respectat prevederile art.32 alin. (l) şi (28) al Legii nr. 1036 - XIII din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, locuinţa, constând din apartament sau casă separată, este atribuit colaboratorilor sistemului penitenciar de către autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu prevederile normelor stabilite de legislaţie. Ofiţerilor li se atribuie locuinţă după cel mult un an, iar celorlalţi colaboratori ai sistemului penitenciar, după cel mult 3 ani de la numirea lor în funcţie. Ultimul raport al reclamantului prin care solicită asigurarea cu spaţiul locativ împreună cu familia sa, ce-1 puţin în cămin, este din 28 ianuarie 2008, data când 2 art. 32 alin. (l) şi (28) al Legii nr.1036 - XIII din 17 decembrie 1996, cu privire la sistemul penitenciar, era în vigoare.

Mai mult ca atît, în această odaie copilul reclamatului are viză de reşedinţă fapt dovedit prin buletinul de identitate pe numele Bînzari Olesea. Consideră, că motivele din acţiune bazate pe prescripţia nr. 416 din 22 iunie 2010 cu nr. 194 a Departamentului Situaţii Excepţionale Supravegherea de Stat a măsurilor contra incendiilor, deoarece această prescripţie se referă mai mult la blocurile unde se află izolaţi deţinuţii. Astfel, urmează a fi evacuaţi toţi deţinuţii. Mai mult decât atât, acest control a fost solicitat personal de către Şeful Penitenciarului 13 prin solicitarea din 17 iunie 2010 nr. 10/4715. Iar, la 23 iunie 2010 cu nr.8d Şeful Penitenciarului nr. 13 a emis dispoziţia prin care a solicitat să eliberăm încăperile ocupate până la 05 iulie 2010. Neavând alt spaţiul locativ nu au eliberat încăperea şi conducerea Penitenciarului - 13 a deconectat apa, lumina, creând artificial condiţii inumane şi degradante de trai unor copii minori, familiei Bînzari.

Solicită Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela a recunoaşte că prin deconectarea luminii, apei potabile din cămin şi anume la odaia unde locuieşte reclamatul cu familia sa, Penitenciarul nr. 13 a supus reclamaţii la un tratament inuman cauzînd prejudicii morale, încasarea din contul Penitenciarului nr. 13 – Chişinău suma de 50 000 lei pentru fiecare reclamant care a avut de suferit, iar în beneficiul lui Bînzari Vasile încasarea sumei de 3 500 lei prejudiciu material precum şi cheltuielile de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 octombrie 2010, cererea de chemare în judecată depusă de către Penitenciarul nr. 13 – Chişinău împotriva lui Bînzari Vasile, a fost scoasă de pe rol, în temeiul art. 267 lit. g) CPC (f.d.61).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2011, a fost respins recursul depus de către Bînzari Vasile şi menţinută încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 octombrie 2010 (f.d.69-70). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 aprilie 2013, acţiunea depusă de către Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări. La 08 decembrie 2013, Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela au depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Curtea de Apel, la 02 octombrie 2013 a expediat în adresa participanţilor procesului, copia deciziei emise la 19 septembrie 2013, iar potrivit inscripției de 3 pe copia scrisorii anexate la cererea de recurs, se atestă că reprezentantul recurenţilor a recepţionat copia acesteia la 08 octombrie 2013 (f.d.259). În urma celor constatate şi prin prisma normei enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen. Recurenţii în motivarea recursului au indicat că instanţele inferioare nu au examinat pricina sub toate aspectele şi în concluzie au emis decizii ilegale.

Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 17 ianuarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Penitenciarului nr. 13, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Prin referinţa depusă la 10 februarie 2014, Penitenciarul nr. 13, a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela, în cererea de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 4 În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Bînzari Vasile, Bînzari Angela, Bînzari Olesea, Bînzari Daniela se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 5