3rh-29/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Pruteanu dosarul nr.3rh-29/14 instanţa de recurs: S. Filincova, T. Vieru, Iu. Bejenaru, G. Stratulat, S. Novac DECIZIE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Nicolae Gordilă, Svetlana Novac examinînd cererea de revizuire declarată de către societatea cu răspundere limitată „Valburg”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea cu răspundere limitată „Valburg” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, intervenienţi accesorii Primăria satului Micăuţi, raionul Străşeni şi societatea cu răspundere limitată „Corsica” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 iunie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Valburg”, fiind menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă ca nefondată, c o n s t a t ă: La data de 27.05.2010, reclamanta SRL „Valburg” s-a adresat instanţei judecătoreşti cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor intervenienţi accesorii Primăria satului Micăuţi, raionul Străşeni şi SRL „Corsica” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamanta SRL „Valburg” a indicat că, la 23.03.2010 s-a adresat pîrîtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cu o cerere privind atribuirea pentru deservire a patru curse suplimentare pe ruta regulată Chişinău - Micăuţi, pe care le îndeplineşte din anul 1999. La 13.05.2010 a primit răspunsul nr. 02/3-788 din 29.04.2010, prin care i s-a refuzat din motiv că modificarea solicitată contravine prevederilor pct. 35 al Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 854 din 28.07.2006. Pîrîtul şi-a întemeiat refuzul pe informaţia prezentată de IP „Agenţia Naţională Transport Auto” referitor la existenţa rutelor în aceeaşi direcţie, Chişinău (08.00) - Măgdăceşti (11.45), Chişinău (14.30) - Paşcani, Chişinău (10.45) - Peresecina.

Consideră că refuzul este neîntemeiat, deoarece intervalul de 15 minute este respectat, iar rutele regulate din această direcţie nu au nimic comun cu ruta dată, care circulă în altă direcţie şi locuitorii din Micăuţi nicidecum nu pot folosi alte rute pentru a ajunge la destinaţie. Prin acţiunile pîrîtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor i-a fost îngrădit dreptul la libera concurenţă, la practicarea activităţii de antreprenoriat pe risc propriu şi cont propriu. Reclamanta SRL „Valburg” a solicitat recunoaşterea ilegală a refuzului nr. 02/3-788 din 29.04.2010 şi obligarea emiterii actului administrativ privind atribuirea dreptului de deservire curselor suplimentare Chişinău (07.50; 10.45; 11.45; 14.30), - Micăuţi (09.00; 11.30; 12.30; 14.00; 15.00).

La 27.12.2010 SRL „Valburg” s-a adresat instanţei judecătoreşti cu acţiune împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu SRL „Corsica”. În motivarea acţiunii, reclamanta SRL „Valburg” a invocat că, la 24.09.2010 pîrîtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a emis ordinul nr. 253, prin care s-au deschis cursele suplimentare Chişinău (07.15; 10.45; 11.45; 17.15; 18.30; 19.00), - Micăuţi (06.00; 08.00; 09.00; 14.45; 15.40; 18.00) cu atribuirea spre deservire şi executare în regim expres intervenientului accesoriu SRL „Corsica”. La 01.11.2010 s-a adresat pîrîtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cu o cerere prealabilă, însă a fost respinsă prin răspunsul nr.02/11-2525 din 30.11.2010.

Consideră reclamanta SRL „Valburg” că, este ilegal şi necesită anulat ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 253 din 24.09.2010, deoarece mai mult de 10 ani a prestat servicii de transportare a pasagerilor pe ruta regulată Chişinău - Micăuţi şi dispune de dreptul prioritar. A solicitat anterior atribuirea aceleaşi curse, însă Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a respins cererea. Astfel că, reclamantei I-a fost afectat dreptul de a practica activitate comercială în condiţii de concurenţă loială.

Cu concretizările ulterioare, reclamanta SRL „Valburg” a solicitat în definitiv anularea pct. l al ordinului nr. 253 din 24.09.2010 „Cu privire la operarea modificărilor la reţeaua de rute regulate”, prin care s-a dispus atribuirea curselor noi deschise Chişinău (07.15; 11.45; 17.15; 18.30; 19.00) - Micăuţi (06.10, 08.00; 09.00; 14.45; 15.40; 18.00) spre deservire şi executare în regim expres intervenientului accesoriu SRL „Corsica”, obligarea emiterii actului administrativ de atribuire SRL „Valburg” spre deservire şi executare în regim expres a curselor suplimentare Chişinău (07.15; 11.45; 17.15; 18.30; 19.00), - Micăuţi (06.10; 08.00; 09.00; 14.45; 15.40; 18.00) şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15.03.2012 pricinile civile au fost conexate într-un singur proces. 2 Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 iunie 2013 a fost respins recursul declarat de SRL „Valburg”, fiind menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012. La data de 17 decembrie 2013, SRL „Valburg”, a depus o cerere de revizuire, prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de recurs şi a hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii spre o nouă rejudecare. În motivarea cererii, revizuenta a indicat drept temei pentru revizuirea formulată art. 449 lit. b) CPC.

În acest context, revizuenta SRL „Valburg” a adus critici în favoarea netemeiniciei pct. 1 al ordinului nr. 253 din 24 septembrie 2010. Sub acest aspect, a menţionat că, instanţele de judecată nu au luat în consideraţie avizurile emise de IP „Agenţia Naţională Transport Auto”, care în privinţa SRL „Valburg” este pozitiv, iar în privinţa SRL „Corsica” s-a indicat despre nedispunerea de numărul necesar de unităţi de transport pentru deschiderea curselor solicitate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 451 alin (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În interpretarea corectă a prevederilor enunţate, este de înţeles că, circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv pînă la pronunţarea hotărîrii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărîrii, revizuirea căreia se cere.

Avînd ca temei de revizuire a hotărîrii judecătoreşti prevederile articolului menţionat, revizuenta a adus critici asupra fondului cauzei, indicînd despre netemeinicia pct. 1 al ordinului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 253 din 24 septembrie 2010 „Cu privire la operarea modificărilor la reţeua de rute regulate”. Totodată, revizuenta a anexat copia avizului emis de IP 3 „Agenţia Naţională Transport Auto” nr. 08/3-1-2717 din 14 septembrie 2010, din care reiese că, SRL „Corsica” îi sînt atribuite spre deservire cursele Chişinău 11.00; 17.00 – Izbişte 06.00; 13.00, iar în Anexa la Licenţa nr. 028677, fiind incluse 2 unităţi de transport, ceea ce nu este suficient pentru deservirea curselor solicitate.

Prin urmare, solicită reexaminarea pricinii, cu dispunerea remiterii pricinii spre o nouă rejudecare. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră însă, că, cele invocate de revizuenta SRL “Valburg”, nu pot constitui temei de revizuire în sensul normei enunţate. Or, dispoziţia art. 449 lit. b) CPC reglementează în mod imperativ despre prezentarea unor probe concludente şi pertinente, care să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată şi care să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă.

Iar, din copia avizului emis de IP „Agenţia Naţională Transport Auto” nr. 08/3-1-2717 din 14 septembrie 2010 prezentat nu rezultă circumstanţe nou- descoperite, care nu au fost cunoscute revizuentei anterior, şi care au fost descoperite după ce hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă. Or, respectivul înscris a fost anexat anterior la materialele dosarului şi căruia i-a fost dat apreciere în cadrul examinării fondului respectivului litigiu, (f.d.138, vol.I).

Sub aspectul celor enunţate, instanţa de revizuire remarcă că, circumstanţele nou-descoperite pot fi definite ca totalitatea de fapte juridice (obiect al probaţiei) care duc la apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile, care au o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a cauzei civile, totodată, avînd putere decisivă asupra concluziei instanţei de judecată, care nu au fost cunoscute revizuentului anterior, dar existau pînă la momentul pronunţării hotărîrii, care să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă, şi dacă revizuentul dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

De asemenea, este de observat că, elementele de fapt, ca modalitate a probării circumstanţelor, vor constitui, în conformitate cu art. 117 alin. (2) CPC, explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, depoziţiile martorilor, înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, concluziile experţilor. În acest sens, se menţionează că, potrivit art. 451 alin. (1) CPC, se indică direct temeiul de declarare a revizuirii prevăzut de art. 449 CPC, iar la cererea de revizuire se anexează, în mod obligatoriu, probele ce le confirmă. Se relevă faptul că obiect al probaţiei, la examinarea cererilor de revizuire, pot fi circumstanţele importante, atît în sens material, cît şi în sens procesual.

Este important, la caz, de remarcat că, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărîrii contestate, iar retractarea neîntemeiată a 4 hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata).

Sub acest aspect, se va menţiona şi faptul că, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, contra Moldovei), prin urmare aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă. În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că, revizuenta nu a prezentat la cererea de revizuire nici un înscris, care ar confirma temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către societatea cu răspundere limitată „Valburg” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea cu răspundere limitată „Valburg” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, intervenienţi accesorii 5 Primăria satului Micăuţi, raionul Străşeni şi societatea cu răspundere limitată „Corsica” cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Nicolae Gordilă Svetlana Novac 6