3ra-166/14 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: M.Muruianu nr.3a-166/14 instanţa de apel: B.Bîrca, M.Moraru, M.Ciugureanu ÎNCHEIERE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Valburg”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Valburg” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Valburg” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 30 mai 2013 c o n s t a t ă La 21 noiembrie 2012 SRL „Valburg” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că, prin ordinul nr.52 din 02 martie 2012 SRL „Valburg” i-a fost retras dreptul de deservire a curselor Chişinău ( 10:20; 16:30; 18:20)- Buţeni ( 06:00; 12:00; 20:00), cu expunerea curselor la concurs. Totodată i-a fost respinsă solicitarea de atribuire a 8 curse suplimentare Chişinău-Buţeni. La 14 mai 2012 SRL „Valburg” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor solicitînd anularea ordinului nr.52 din 02 martie 2012, cu oferirea unui termen de 30 zile pentru lichidarea încălcărilor constatate şi atribuirea SRL „Valburg” a 8 curse suplimentare pe ruta Chişinău-Buţeni.

Menţionează că necătînd la faptul dat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor la 25 septembrie 2012 emite ordinul nr.243 prin care repetat retrage SRL „Valburg” dreptul de deservire a curselor Chişinău ( 10:20; 16:30; 18:20) – Buţeni ( 06:00; 12:00; 20:00), cu expunerea curselor la concurs. Susţine că despre apariţia litigiului menţionat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a fost informat prin cerere prealabilă. Ulterior, la 17 octombrie 2012 în adresa Ministerului a fost expediată o cerere prealabilă prin care a fost solicitat anularea ordinului nr.243 din 25 septembrie 2012. Reclamantul nu este de acord cu ordinul menţionat din cauza incorectitudinii de procedură în emiterea acestuia.

În calitate de temei consideră că serveşte procesul- verbal nr.6 din 21 septembrie 2012 al şedinţei de lucru a Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor rutiere. Mai afirmă că contrar Regulamentului Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor rutiere, SRL „Valburg” nu a fost invitată la şedinţa comisiei şi decizia de retragerea de la SRL „Valburg” a dreptului de deservire a curselor Chişinău-Buţeni a fost luată în lipsa acesteia, prin urmare a fost lipsită de dreptul de a-şi apăra şi prezenta probe în folosul său. Solicită anularea ordinului nr.243 din 25 septembrie 2012 emis de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor prin care s-a retras SRL „Valburg” dreptul de deservire a curselor Chişinău-Buţeni cu expunerea curselor la concurs.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 30 mai 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Valburg” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 30 mai 2013. La 17 decembrie 2013 SRL „Valburg” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 30 mai 2013 cu remiterea pricinii la rejudecare. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Valburg” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Valburg” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Valburg” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Valburg” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat