2r-131/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-131/14 Judecători: N. Vascan, I. Cotruţă, E. Clim Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Bivol Ştefan, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bivol Ştefan împotriva lui Popov Ruslan cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, prin care nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor, CONSTATĂ : La 08.04.2013 Bivol Ştefan a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Popov Ruslan cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 17 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Bivol Ştefan a fost admisă cu dipunerea perceperii de la Popov Ruslan în beneficiul lui Bivol Ştefan a prejudiciului material în mărime de 1 550, 13 lei, a prejudiciul moral 2 500,00 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 2 750,00 lei. Bivol Ştefan, la 22.10.2013, a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 17 octombrie 2013, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral precum a fost formulată. La 15.11.2013, Popov Ruslan a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 17 octombrie 2013 solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi prin care cuantumul prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată să fie micşorat.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, nu s-a dat curs cererilor de apel, fiind comunicat apelantului Bivol Ştefan despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 187,50 lei în termen de 10 zile, iar apelantului Popov Ruslan despre necesitatea prezentării cererii de apel motivate în termen de 10 zile din momentul primirii copiei de pe încheiere. De asemenea li s-a explicat apelanţilor că în caz de neîndeplinire a indicaţiilor menţionate în termenul stabilit, cererile de apel nu vor fi considerate depuse şi împreună cu toate documentele anexate vor fi restituite. 1 La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 368 alin. (1) CPC, menţionînd că apelul nu este însoţit de dovata achitării taxei de stat.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 19 decembrie 2013, Bivol Ştefan a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, cu examinarea cererii de apel înaintată cu scutirea de la plata taxei de stat. În susţinerea recursului recurentul a invocat ilegalitatea încheierii contestate, indicînd că instanţa de apel la adoptarea încheierii nu a motivat şi nu a indicat din ce sumă calculată se solicită taxa de stat. La fel, a menţionat că, starea materială a sa este dificilă, el nefiind angajat în cîmpul muncii, iar prin faptul impunerii apelantului la achitarea taxei de stat, instanţa de apel a îngrădit apelantului accesul liber la justiţie.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, Bivol Ştefan a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 17 octombrie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03.12.2013, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 187,50 lei în termen de 10 zile. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Astfel, Colegiul constată că apelantul la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 17 octombrie 2013 nu a achitat taxa de stat. Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect nu a dat curs cererii de apel, or, apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de contestare cu apel. Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie.

Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare. 2 La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut.

În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie. Referitor la cererea recurentului de a fi scutit de taxa de stat, Colegiul menţionează că, potrivit art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Astfel, legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces, este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC. În speţă, recurentul în cererea de recurs a solicitat scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilităţii achitării acesteia ca consecinţă a stării financiare precare şi a lipsei unui loc de muncă. La caz, Colegiul constată că recurentul, înaintînd cererea de recurs, a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat, însă nu a anexat careva înscrisuri probatoare în acest sens. În acelaşi timp, Colegiul menţionează că, avînd la bază prevederile art. 85 alin. (4) CPC, instanţa de judecată dispune exclusiv de dreptul de a scuti de la plata taxei de stat, iar uzarea de acest drept este la latitudinea instanţei, fiind legată doar de motivele şi probele invocate de solicitant în acest sens.

În acest context, argumentele invocate de Bivol Ştefan nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Bivol Ştefan. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bivol Ştefan împotriva lui Popov Ruslan cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3