2ra-3202/14 — Cu privire la repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-3202/14 prima instanţă: N. Toma instanţa de apel: L.Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală, Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Luţic Maria în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Luţic Maria împotriva lui Bivol Andrei şi Bivol Taisia cu privire la recuperarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Bivol Taisia, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă La 24 iulie 2013, Luţic Maria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Bivol Andrei şi Bivol Taisia cu privire la recuperarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii Luţic Maria a menţionat că potrivit hotărîrilor comisiei administrative de pe lîngă Primăria or. Ialoveni din 22 iunie 2004 şi 23 aprilie 2008 s-a dispus amendarea lui Bivol Andrei şi Bivol Taisia cu demolarea construcţiei. Astfel, în anul 2009, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliului orăşenesc Ialoveni, intervenienţi accesorii Bivol Andrei şi Bivol Taisia privind obligarea de a executa deciziile enunţate. Prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 18 ianuarie 2010, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2010 i-a fost refuzat în primirea acţiunii. Indică Luţic Maria că conformîndu-se deciziei Curţii de Apel Chişinău s-a adresat către Oficiul de Executare Ialoveni, solicitînd executarea deciziilor comisiei administrative de pe lîngă Primăria or.

Ialoveni. Prin încheierea Oficiului de Executare Ialoveni din 26 mai 2010, s-a refuzat în primirea spre executare a deciziilor comisiei administrative. Nefiind de acord cu încheierea enunţată, a contestat-o în instanţa de judecată, care prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 iulie 2010, a fost anulată încheierea executorului judecătoresc din 26 mai 2010. Susţine Luţic Maria că hotărîrea enunţată a rămas irevocabilă prin neatacare. În astfel de circumstanţe Luţic Maria a suportat cheltuieli de asistenţă juridică în cursul examinării pricinii enunţate, în sumă de 3500 lei. Solicită Luţic Maria încasarea în mod solidar din contul lui Bivol Andrei şi Bivol Taisia a sumei de 3 500 lei cu titlu de prejudiciu material suportat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 martie 2014 acţiunea a fost admisă (f.d. 74, 76-78). A fost încasată în mod solidar din contul lui Bivol Andrei şi Bivol Taisia în beneficiul Mariei Luţic suma de 3 500 lei în calitate de prejudiciu material ce constituie cheltuieli pentru asistenţa juridică şi 150 lei taxa de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, a fost admis apelul declarat de către Bivol Taisia, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 martie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care: acţiunea depusă de către Luţic Maria , a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.99-103). La 10 septembrie 2014, Luţic Maria prin intermediul oficiului poştal, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea actului judecătoresc contestat cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul depus la 10 septembrie 2014, este declarat în termen. Recurenta Luţic Maria în motivarea recursului a indicat că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constate şi elucidate pe deplin, concluziile instanţei de apel, expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 29 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor cererea de recurs depusă, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimaţii nu au depus referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Luţic Maria, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Luţic Maria, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Luţic Maria se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru