2rc-150/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: M. Macar dosarul nr. 2rc-150/14 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna DECIZIE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea comercială „Oşun Grup” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de producţie „Tvardiţa” împotriva Societăţii comerciale „Oşun Grup” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Societatea comercială „Oşun Grup” societate cu răspundere limitată, c o n s t a t ă: La 16 septembrie 2008, CP „Tvardiţa” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SC „Oşun Grup” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 65 din 28 august 2007, încheiat între CP „Tvardiţa” şi SC „Oşun Grup” SRL, CP „Tvardiţa” a livrat SC „Oşun Grup” SRL marfă – struguri de sortul „Saperavi” în cantitate de 125290 kg în sumă de 492830,07 lei, struguri zdrobiţi de sortul „Saperavi” în cantitate de 57120 kg şi struguri zdrobiţi de sortul „Aligote” în cantitate de 57800 kg în sumă totală de 441347,40 lei.

Menţionează că faptul transmiterii mărfii enunţate se confirmă prin facturile de expediţie DM nr. 780035 din 29 august 2007, DM nr. 780036 din 29 august 2007, DM nr. 780037 din 30 august 2007, DM nr. 780038 din 30 august 2007, DM nr. 780039 din 30 august 2007, DM nr. 780041 din 03 septembrie 2007, DM nr. 780042 din 03 septembrie 2007, DM nr. 780043 din 04 septembrie 2007, DM nr. 780102 din 08 septembrie 2007 şi DM nr. 697050 din 10 septembrie 2007. În afară de aceasta, faptul transmiterii mărfii enunţate se confirmă şi prin procura din 29 august 2007, eliberată pe numele lui S. Ţibuleac pentru a primi de la CP „Tvardiţa” strugurii şi prin facturile fiscale nr. nr. UZ 0472522, UZ 0472523 şi UZ 0472524 din 03 octombrie 2007. Susţine că marfa a fost recepţionată de către pârât, însă a fost achitată doar o parte din suma totală şi, anume, 256000 lei, astfel, datoria pârâtului faţă de reclamant constituind 678177,47 lei.

Afirmă că la 31 martie 2008, reclamantul a expediat în adresa pârâtului o notificare, prin care a solicitat achitarea datoriei pînă la 12 aprilie 2008, însă pârâtul nu a achitat datoria. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 678177,47 lei şi a taxei de stat în sumă de 20324,32 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23 februarie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SC „Osun-Grup” SRL în beneficiul CP „Tvardiţa” datoria în sumă de 677477,47 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 20324,32 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către SC „Oşun Grup”, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 25 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la SC „Oşun Grup” SRL în beneficiul CP „Tvardiţa” datoria în sumă de 677477,47 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 20324,32 lei. La 22 noiembrie 2013, SC „Oşun Grup” SRL a depus o cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând scutirea de plata taxei de stat, admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către SC „Oşun Grup” SRL, fiindu-i acordat un termen de pînă la 28 ianuarie 2014 pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat în sumă de 15243 lei.

La 30 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, SC „Oşun Grup” SRL a depus o cerere de recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel de la faza examinării cererii cu privire la scutirea de plata taxei de stat. Recurentul SC „Oşun Grup” SRL, în motivarea recursului, a indicat că încheierea instanţei de apel este ilegală. Menţionează că recurentul, depunând cerere de apel, a solicitat instanţei de apel scutirea de plata taxei de stat în legătură cu situaţia materială dificilă, anexând în acest sens certificatul nr. 040201-03/2479 din 21 noiembrie 2013, descifrarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat la situaţia din 20 noiembrie 2013 şi certificatul din 22 noiembrie 2013, eliberat de OCT Hînceştil.

Susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat în încheierea contestată referitor la întrebarea cu privire la scutirea de plata taxei de stat, astfel, fiindu-i îngrădit accesul la justiţie. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru soluţionarea chestiunii cu privire la plata taxei de stat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 22 noiembrie 2013, SC „Oşun Grup” SRL a depus o cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Hînceşti din 25 octombrie 2013, însă fără a achita taxa de stat la depunerea apelului în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

În conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii, iar în conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, instanţa de apel, prin încheierea din 12 decembrie 2013, nu a dat curs cererii de apel depusă de către SC „Oşun Grup” SRL, fiindu-i acordat un termen de pînă la 28 ianuarie 2014 pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat în sumă de 15243 lei.

Din materialele dosarului rezultă că la depunerea apelului, recurenta SC „Oşun Grup” SRL a solicitat scutirea de plata taxei de stat. Însă, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii recurentei cu privire la scutirea de plata taxei de stat la depunerea apelului. În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural, ceea ce constituie temei de casare a încheierii judecătoreşti menţionate. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral încheierea instanţei de apel şi de a restitui pricina în instanţa de apel pentru soluţionarea chestiunii cu privire la scutirea de plata taxei de stat.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea comercială „Oşun Grup” societate cu răspundere limitată. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de producţie „Tvardiţa” împotriva Societăţii comerciale „Oşun Grup” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru soluţionarea chestiunii cu privire la scutirea de plata taxei de stat. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi