2rac-65/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Gh. Popa dosarul nr. 2rac-65/14 instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco ÎNCHEIERE 13 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Moldtelecom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Moldtelecom” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Avicola din Băneşti” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 septembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Avicola din Băneşti”, casată hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 12 februarie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă, constată: La 10 iulie 20121, SA „Moldtelecom” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Avicola din Băneşti” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că între SA „Avicola din Băneşti” şi SA „Moldtelecom” Unite la 05 martie 2007, 13 aprilie 2007 şi 14 noiembrie 2007, a fost încheiat contractul nr. 1666129 privind prestarea serviciilor de telefonie mobilă CDMA. Susţine că contractul menţionat a fost încheiat pe o durata minimă de 24 şi 12 luni. La momentul încheierii contractului de către pîrît a fost acceptat un pachet Comunite cu abonamentul lunar de 500 lei. Menţionează că conform contractului din 05 martie 2007 şi condiţiilor generale de prestare a serviciilor de telefonie mobilă standardul CDMA, în cazul în care contractul este reziliat de către Client sau din vina Clientului înainte de expirarea perioadei minime contractuale specificate în contract la conectare, clientul va achita adăugător Operatorului o penalitate, în mărimea sumei de abonament pentru lunile rămase pînă la expirarea duratei minime a Contractului.

Afirmă că reieşind din faptul că perioada aflării în reţea cu abonamentul Unite timp de numai 16 şi 17 luni, iar perioada restantă de 7 şi 8 luni s-a format o penalitate pentru lunile rămase în sumă totală de 5000 lei. Consideră că suma de 5000 lei este venitul ratat a SA „Moldelecom”, deoarece SA „Avicola-Băneşti” nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale de a fi în reţea minimul de luni prevăzute de contract.

1 Mai invocă că la momentul încheierii contractului au fost achiziţionate: e terminale de modelul U-200 la preţul special de 3000 lei (preţul integral 3000 lei unitatea), 5 terminale de modelul L-100 la preţul special de 700 lei ( preţul integral 1500 lei unitatea) şi 4 terminale de modelul L-100 la preţul special de 0 lei (preţul integral 1200 lei unitatea), iar, conform condiţiilor acordului adiţional din 14 noiembrie 2007, în cazul rezilierii contractului din vina abonatului înaintea expirării perioadei minimale, aceasta va achita Operatorului diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul sponsorizat pentru terminalul achiziţionat, în cazul dat suma de 4800 lei. Susţine că la 16 martie 2009 şi la 04 mai 2012, a expediat debitorului reclamaţiile prin care a fost informat despre datoriile acumulate, indicîndu-i-se şi termenul de achitare.

Solicită repunerea în termenul legal de înaintare a acţiunii şi încasarea forţată din contul SA „Avicola din Băneşti” în beneficiul SA „Moldtelecom” datoria pentru serviciile de telefonie mobilă în mărime de 4880,65 lei, diferenţa dintre preţul de achiziţie şi cel sponsorizat a terminalelor achiziţionate în mărime de 4800 lei, venitul ratat în mărime de 5000 lei şi taxa de stat în mărime de 410 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 12 februarie 2013 acţiunea a fost admisă şi încasat de la SA „Avicola din Băneşti” în beneficiul SA „Moldtelecom” suma de 4880,65 lei cu titlu de datoriile pentru serviciile de telefonie mobilă, suma de 4800 lei cu titlu de diferenţa dintre preţul de achiziţie şi cel sponsorizat a terminalelor achiziţionate, suma de 5000 lei cu titlu de venitul ratat şi suma de 440,42 lei cu titlu de taxa de stat achitată de reclamant la momentul depunerii acţiunii în judecată.

Prin încheierea Curţii de apel Bălţi din 11 aprilie 2013 apelul declarat de SA „Avicola din Băneşti” a fost restituit ca depus tardiv. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 11 iunie 2013 apelul declarat de SA „Avicola din Băneşti” a fost repus în termen. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 septembrie 2013 a fost admis apelul declarat de SA „Avicola din Băneşti”, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă.

La adoptarea deciziei, în susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. art. 267 alin.(1) şi 272 alin.(1) Cod civil, a concluzionat că termenul de prescripţie pentru SA „Moldtelecom” a început să curgă din data de 31 iulie 2008, cînd SA „Avicola din Băneşti” a încetat achitarea serviciilor acordate de SA „Moldtelecom” şi a expirat la 31 iulie 2011, pe cînd, cererea de chemare în judecată a fost depusă la 10 iulie 2012, astfel, cu expirarea termenului de prescripţie.

În acelaşi timp, instanţa de apel a respins afirmaţiile SA „Moldtelecom” precum că termenul de prescripţie în cazul dat urmează a fi calculat din luna august 2009, cînd SA „Moldtelecom”, a înaintat somaţie pîrîtului cu cerinţa de a-i achita restanţa formată, deoarece contravin prevederilor normelor enunţate, care stipulează începerea curgerii termenului de prescripţie nu din data primei cerinţe de a executa obligaţia, dar din data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului pretins. La 25 noiembrie 2013 SA „Moldtelecom” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd că la emiterea acesteia nu au fost elucidate şi constatate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, iar instanţa a interpretat 2 eronat prevederile legale, astfel, încălcînd o serie de norme procesuale ce au dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Susţine că în scopul informării intimatului despre datoria formată, recurentul a înaintat două reclamaţii: la 18 martie 2009 şi la 04 mai 2012, ambele fiind recepţionate şi semnate de Donos, care a primit la fel şi încheierea Curţii de Apel privind restituirea apelului şi citaţia privind numirea spre examinare a repunerii în termen a apelului Astfel, consideră că argumentul intimatului precum că nu s-a ştiut despre reclamaţiile înaintate deoarece nu este cunoscut cine-i Donos nu este întemeiat.

Afirmă că răspuns la reclamaţiile înaintate nu a primit, fapt ce a contribuit la înaintarea în judecată la 02 decembrie 2010 prin procedura simplificată în baza art.344-345 CPC RM, iar la 01 februarie 2011 a fost emisă ordonanţa nr.2p/o-120/11, însă intimatul nefiind de acord cu ordonanţa a depus obiecţii împotriva acesteia, iar prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 04 aprilie 2011 ordonanţa nr.2p/o-120/11 a fost anulată. Cu referire la cele relatate şi art. 277 alin.(1) lit. a) Cod civil, consideră că termenul de înaintare a acţiunii în judecată nu a fost omis de către recurent, or, odată cu înaintarea în instanţă de judecată a cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti termenul de prescripţie extinctivă s-a întrerupt.

Afirmă că după întreruperea cursului de prescripţie extinctivă începe să curgă un nou termen, şi anume, începînd cu data înaintării cererii de eliberare a ordonanţei – 02 decembrie 2010, iar timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă, fapt care, deşi a fost menţionat în instanţa de apel, însă neglijat de cea din urmă. Mai invocă că a doua cerere de chemare în judecată a fost înaintată la 24 august 2011, însă fiind scoasă de pe rol, drept urmare, s-a adresat cu o nouă cerere de chemare în judecată la 06 iulie 2012, respectiv, calculînd termenul de prescripţie extinctivă începînd cu 02 decembrie 2010 pînă la 06 iulie 2012 nu a omis termenul de prescripţie extinctivă de înaintare în instanţa de judecată a acţiunii în cauză.

Suplimentar a invocat că la emiterea deciziei instanţei de apel au fost încălcate un şir de norme procesuale şi anume, art. art. 84, 116 alin.(4), 362 alin.(1), 365 alin.(4) CPC. Susţine că cererea de apel a fost primită şi examinată fără impunerea taxei de stat, deşi, în încheierea instanţei de apel se menţionează că cererea de apel depusă de SA „Avicola din Băneşti” corespunde art.365 CPC. Afirmă, în acelaşi timp, că SA „Avicola din Băneşti” a înaintat cerere de apel la 22 martie 2013 cu omiterea termenului de declarare a apelului, pe cînd, încheierea instanţei de apel cu privire la repunerea apelului în termen este neîntemeiate. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 3 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Moldtelecom” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA „Moldtelecom” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Moldtelecom” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii pe Acţiuni „Moldtelecom” se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 4