2ra-2852/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: T. Boubătrîn dosarul nr.2ra-2852/13 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corecenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Moldtelecom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Moldtelecom” împotriva lui Rohac Ion privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea pe acţiuni „Moldtelecom”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Glodeni din 29 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 20 iunie 2011 societatea pe acţiuni „Moldtelecom” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată către Rohac Ion privind încasarea datoriei pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă CDMA.

În acţiunea înaintată reclamantul societatea pe acţiuni „Moldtelecom” a invocat faptul, că între Rohac Ion şi societatea pe acţiuni „Moldtelecom” Unite, la 28 septembrie 2007 a fost încheiat contractul nr. 9122719 privind prestarea serviciilor de telefonie mobilă CDMA. Indică că contractul sus menţionat a fost încheiat pe o durata minimă de 12 luni. La momentul încheierii contractului a fost acceptat un pachet Unite cu abonamentul de 170 lei lunar şi un pachet Proximo cu abonamentul lunar de 70 lei. La fel a fost achiziţionat un terminal de modelul L100 la preţul special 49 lei (preţ integral 1200 lei unitatea). Conform condiţiilor acordului adiţional – parte integrantă a contractului încheiat şi a punctului 6.2.2 a contractului, în cazul rezilierii contractului din cauza clientului sau la cererea lui, acesta va achita operatorului diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul sponsorizat pentru terminalul achiziţionat.

În cazul dat suma de 2700 lei. Reclamantul, în cererea de chemare în judecată indică faptul că contractul a fost reziliat la 2 iulie 2008 la cererea reclamantului. Se menţionează că la data de 30 iulie 2008, 24 septembrie 2008 şi la 04 februarie 2009 debitorului i-a trimis reclamaţiile prin care a fost informat despre datorii, indicîndu-se termenii de achitare, totodată menţionînd ca în caz de neachitare SA „Moldtelecom” va înainta în judecată o cerere privind încasarea forţată a sumei debitoare. De la debitor a parvenit doar demersuri ce denotă nedorinţa sa de a achita suma debitorială.

De asemenea mai invocă şi faptul că, în legătură cu această situaţie şi în conformitate cu art. 512, 514 şi 571 Cod civil solicită de a fi încasat de la Rohac Ion în folosul societatea pe acţiuni „Moldtelecom” datoriile pentru prestarea serviciilor de telefonie mobila în sumă de 755 lei 88 bani şi a diferenţei dintre preţul de achiziţie şi cel sponsorizat a terminalelor achiziţionate în sumă de 2700 lei şi taxa de stat în contul statului de 270 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 29.10.2012 cererea de chemare în judecată formulată de societatea pe acţiuni „Moldtelecom” a fost respinsă ca neîntemeiată şi depusă cu depăşirea termenului de prescripţie extinctivă. Nefiind de acord cu soluţia pronunţată, societatea pe acţiuni „Moldtelecom” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Glodeni din 29.10.2012, cerînd casarea ei şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 aprilie 2013, s-a respins apelul declarat de societatea pe acţiuni „Moldtelecom”, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Glodeni din 29 octombrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate şi cu depăşirea termenului de prescripţie extinctivă.

Din materialele dosarului rezultă, că societatea pe acţiuni „Moldtelecom” la data 20 iunie 2011, s-a adresat în instanţa de judecată către Rohac Ion cu acţiune privind încasarea datoriei pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă CDMA. Cu certitudine sa stabilit, că între părţi la dala de 28 septembrie 2007, a fost încheiat un contract de prestări servicii nr. 9122719 (f.d. 8), pe termen de 12 luni. Conform anexei la contractul nr.01227198 (f.d. 9) s-a acceptat abonamentul MTC 01RPROXIMO numărul de telefon cont adiţional 067123336 de modelul terminalului MTC HJOA nr. de serie a terminalului 09E14002 nr. cartelei RUIM8005F515.

Conform acordului adiţional din 28 septembrie 2007 la contractul nr.9122719 pîrîtului Rohac Ion i s-a eliberat la preţ subvenţionat terminalul LG LUO 200 ESN 13BC531F cu achitarea integrală pe perioada de 12 luni la preţul de 1500 lei şi terminalul JOA L-100 ESN 09E 14002 cu achitarea integrală pe perioada de 12 luni la preţul de 1200 lei. Instanţa de apel a mai menţionat că la data de 12 decembrie 2007 intimatul Rohac Ion a transmis terminalul de modelul JOA L100 la reparaţie SRL „Mochiru” prin intermediul Serviciul Vînzări al societăţii pe acţiuni „Moldtelecom”. În descifrarea defecţiunii este specificat că „ecranul nu se aprinde şi terminalul nu reacţionează la încărcător”.

Telefonul în cauză a fost transmis Centrului specializat de reparaţie SRL „Mochiru” conform actului de primire-predare din 25 decembrie 2007. Astfel, Rohac Ion începînd cu data de 12 decembrie 2007 nu s-a putut folosi de terminalul 13BC531F, din cauza că terminalul s-a defectat şi a fost transmis la reparaţie. Conform facturilor descifrate s-a constatat, că ultima plată, de abonatul Rohac Ion a fost efectuată la data de 26 februarie 2008. Contul abonatului Rohac Ion a fost suspendat la data de 28 aprilie 2008. Conform art. 267 alin. (1) Cod civil termenul general în interiorul căruia persoana poate să-si apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 272 alin. (1) Cod civil termenul de prescripţie extinctivă începe sa curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Prin urmare, instanţa de apel a menţionat că, instanţa de fond a apreciat obectiv probele prezentate de părţi şi a concluzionat corect privind expirarea termenului de prescripţie, în cazul dat, la data de 28 aprilie 2011, deoarece dreptul de a înainta acţiune la SA „Moldtelecom”, în speţa dată a apărui la data de 28 aprilie 2008, cînd apelantul a aflat despre încălcarea dreptului său, adică la momentul suspendării contului intimatului Ion Rohac şi deci nu poate fi confundat momentul apariţiei dreptului la acţiune cu momentul rezilierii contractului.

La 03 iulie 2013 societatea pe acţiuni „Moldtelecom” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. Invocă că pe lîngă termenul de prescripţie extinctivă este şi termen de prescripţie reclamativă. Aceasta înseamnă că societatea pe acţiuni „Moldtelecom” era în drept şi chiar obligată ca pînă la adresarea sa în instanţa de judecată împotriva lui Rohac Ion să-i înainteze acestuia o cerere prealabilă de satisfacere benevolă a pretenţiei.

Ţinînd cont de prevederile art. 259 Cod civil, termenul prealabil este stabilit de normele dreptului civil şi persoana abilitată trebuie înainte de adresare în instanţa de judecată, să înainteze o pretenţie pentru soluţionarea conflictului între părţi şi în cazul cînd debitorul refuză satisfacerea pretenţiei, el se va adresa în instanţa de judecată, iar termenul va fi calculat din ziua primirii răspunsului sau expirării termenului preavizat pentru răspuns. În contextul celor relatate, concluzionează faptul că nicidecum nu poate fi calculată începerea curgerii termenului de prescripţie extensiv la data de 27.04.2008 aşa cum a calculat-o prima instanţă, fiind susţinută şi de instanţa de apel.

Conform prevederilor art. 259 Cod civil în baza prescripţiei reclamative termenul de prescripţie începe la 30.08.2008, deoarece prima reclamaţie datează cu data de 30.07.08, iar conform „Legii cu privire la petiţii” termenul de dare a răspunsului este de 30 zile, care Intimatul nu l-a respectat. Ulterior societatea pe acţiuni „Moldtelecom” a înaintat în instanţa de judecată cerere prin ordonanţă, iar la momentul executării ordonanţei intimatul a atacat-o, astfel litigiul a continuat în ordine generală de examinare a cauzei, care a fost în prima instanţă foarte lung şi anevoios. La 25 iulie 2013 Rohac Ion prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, în care a invocat dezacordul cu recursul depus de societatea pe acţiuni „Moldtelecom”, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Moldtelecom”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Moldtelecom”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Moldtelecom” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Moldtelecom”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru