2ra-635/14 — Anularea ordinului ş.a.

prima instanţă: N. Şova dosarul nr.2ra-635/14 instanţa de apel: V. Pruteanu M. Guzun, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 13 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Elenei Tăutu, avocatul Păun Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tăutu Elena împotriva Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” cu privire la anularea ordinului în partea stabilirii salariului, anularea indicaţiilor de reducere a salariului, încasarea salariului restant şi a penalităţii pentru reţinerea plăţii salariului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 19 octombrie 2012 Tăutu Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” cu privire la anularea ordinului în partea stabilirii salariului, anularea indicaţiilor de reducere a salariului, încasarea salariului restant şi a penalităţii pentru reţinerea plăţii salariului.

In motivarea acţiunii reclamanta Tăutu Elena a menţionat că, în anul 2006 a fost angajată la Asociaţia Obştească „Drepturi de Autor şi Conexe” în funcţia de consilier pentru relaţii externe, la 22 iunie 2010 a fost numită în funcţia de director adjunct, salariul lunar pentru această funcţie fiind în anul 2009 în mărime de 6465 lei. Prin ordinul nr. 35-C din 23 iunie 2010 s-a dispus transferul reclamantei în funcţia de director adjunct cu salariul lunar în mărime de 5820 lei. Consideră ilegal ordinul nr. 35-C din 23 iunie 2010 în partea diminuării salariului, deoarece a fost emis cu încălcarea competenţei. La 24 mai 2012 reclamanta a demisionat din funcţia de director adjunct al Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe”.

Reclamanta Tăutu Elena solicită anularea ordinului nr. 35-C din 23 iunie 2010 în partea stabilirii salariului, încasarea salariului restant în mărime de 51659 lei, a penalităţii pentru neachitarea la timp a salariului în mărime de 18569 lei şi a tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 6000 lei. 1 La 27 decembrie 2012 reclamanta Tăutu Elena a înaintat cererea de majorare a pretenţiilor, prin care a solicitat anularea indicaţiilor de reducere a salariului cu 33% în perioada activării sale în funcţia de director adjunct al Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe”. Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 26 martie 2013 acţiunea s- a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Tăutu Elena şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La 09 decembrie 2013 reprezentantul Elenei Tăutu, avocatul Păun Petru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată au încălcat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 2 (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele de judecată au încălcat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Elenei Tăutu, avocatul Păun Petru ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Elenei Tăutu, avocatul Păun Petru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3