2ra-256/14 — Privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin concediere

Instanţa de fond: V. Micu Dosarul nr. 2ra-256/14 Instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, I. Cotruţa ÎNCHEIERE 12 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Ala Cobăneanu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursurilor declarate de către Procuratura Generală, Consiliul Superior al Procurorilor şi Canţer Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Canţer Serghei împotriva Procuraturii Generale şi Consiliului Superior al Procurorilor, privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin concediere ilegală, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, lezarea onoarei şi demnităţii şi obligarea procuraturii să prezinte scuze publice şi dezminţirea informaţiilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Canţer Serghei şi casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău, în partea respingerii cerinţei de încasare a prejudiciului moral, cu pronunţarea unei hotărîri noi în această parte de admitere a cerinţei, în rest hotărîrea a fost menţinută, c o n s t a t ă : La 03 octombrie 2012, Canţer Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale şi Consiliului Superior al Procurorilor, privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin concediere ilegală, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, lezarea onoarei şi demnităţii şi obligarea procuraturii să prezinte scuze publice şi dezminţirea informaţiilor.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că a activat în cadrul Procuraturii Generale în perioada septembrie 2001 – septembrie 2011. Activînd în funcţia de procuror, la 19 aprilie 2010, în baza ordinului Procurorului General nr. 268-p a fost eliberat din funcţia de procuror în Procuratura 1 Buiucani şi concediat din organele Procuraturii în baza hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor din 30 martie 2010. Prin hotărîrea Curţii de Apel din 27 octombrie 2010, hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor şi ordinul Procurorului General nr. 268-p privind concedierea sa din organele procuraturii au fost anulate ca ilegale.

Ulterior, la 08 noiembrie 2010, s-a adresat cu o cerere către Consiliul Superior al Procurorilor prin care a solicitat reîncadrarea sa la serviciu, însă Procuratura Generală cît şi Consiliul Superior al Procurorilor în loc să execute imediat hotărîrea, a înaintat un recurs la Curtea Supremă de Justiţie şi abia la 30 noiembrie 2010, prin hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 2-3d-437/10 cererea sa referitoare la executarea hotărîrii Curţii de Apel a fost admisă doar în partea reîncadrării în serviciu.

Procuratura Generală a adoptat ordinul de reîncadrare abia la data de 03 decembrie 2010. A menţionat reclamantul că în pofida existenţei unei hotărîri definitive pe cazul dat, Procuratura Generală refuza categoric s-o execute în ceea ce priveşte achitarea salariului pentru lipsă forţată de la serviciu în sumă de 26.035,35 lei şi abia la 18 martie 2011, la insistenţa sa prin ordinul Procurorului General nr. 235-p s-a decis achitarea salariului în beneficiul său. Afirmă reclamantul că prin acest ordin i s-a achitat suma de 21.985,35 lei şi nu suma de 26.035,35 lei adjudecată prin hotărîrea Curţii de Apel. Susţine reclamantul că prin acţiunile ilegale a Procuraturii Generale, prin concedierea ilegală din organele Procuraturii, cît şi ulterior după reîncadrarea în serviciu i-au fost cauzate prejudicii materiale şi morale.

Aceste prejudicii se datorează faptului neexecutării pe parcursul unui an de zile a hotărîrii Curţii de Apel. A afirmat de asemenea că avînd un copil minor (născut la 18 septembrie 2009), fiind unicul întreţinător al familiei, deoarece soţia sa se afla în concediu de maternitate nu a avut posibilitate reală de a-şi întreţine familia şi copilul minor, fiind nevoit ca o perioadă de 10 luni de zile, pînă în luna decembrie 2010 să împrumute mijloace băneşti de la prieteni cîte 3.000 lei, minimul necesar pentru întreţinerea familiei, iar în total suma de 30.000 lei. Mai indică reclamantul că în perioada respectivă locuia cu familia la gazdă pentru care trebuia să achite plata chiriei în mărime de 100 euro.

La fel indică reclamantul că i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin supunerea sa unei atestări înainte de termen din motivul sancţionării sale ilegale în anul 2010. Prejudiciul moral a fost cauzat şi de încălcarea onoarei şi demnităţii sale prin comunicarea de către Procurorul General prin intermediul surselor mass-media a faptului demiterii sale din organele Procuraturii fără a elucida cauza demiterii. Prin acţiunile Procuraturii Generale i-au fost cauzate şi prejudicii materiale, deoarece conform hotărîrii Curţii de Apel, Procuratura Generală era obligată să-i achite salariul pentru lipsă forţată de la serviciu în sumă de 26.035,35 lei, însă în baza ordinului nr. 235-p din 18 martie 2011, s-a dispus achitarea doar a sumei de 21.985, 35, iar pe cardul bancar i-a fost transferată doar suma de 16.142,32 lei.

Consideră că procuratura îi datorează în continuare suma de 9.893,03 lei. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14 mai 2013, acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat de la Procuratura Generală în beneficiul lui Canţer Serghei prejudiciul material în mărime de 9.893,00 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca nefondată. La 15 mai 2013, Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău a emis o hotărîre suplimentară prin care a încasat de la Procuratura Generală taxa de stat în mărime de 296,79 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 14 iunie 2013, Canţer Serghei a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi privind încasarea de la Procuratura Generală în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 39.893,00 lei şi a prejudiciului moral în valoare de 100.000 lei, cauzat în urma concedierii ilegale, precum şi obligarea Procuraturii Generale să îşi ceară scuze publice faţă de Canţer Serghei, prin intermediul surselor mass-media, cu dezminţirea datelor comunicate anterior în adresa sa care i-au încălcat onoarea şi demnitatea. La 28 iunie 2013 şi Procuratura Generală şi Consiliul Superior al Procurorilor au contestat cu apel hotărîrărea instanţei de fond, prin care au solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, cererea Procuraturii Generale şi Consiliului Superior al Procurorilor privind repunerea în termen a cererii de apel a fost respinsă, iar cererea de apel a fost restituită. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, cererea de apel declarată de către Canţer Serghei a fost admisă, hotărîrea instanţei de fond a fost casată în partea respingerii cerinţei de încasare a prejudiciului moral, cu pronunţarea unei hotărîri noi, prin care s-a dispus încasarea din contul Procuraturii Generale în beneficiul lui Canţer Serghei a prejudiciului moral în valoare de un salariu mediu deţinut de acesta pînă la concediere – 4.050 lei.

În rest hotărîrea a fost menţinută. Hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 mai 2013 a fost casată integral. La 09 octombrie 2013, Procuratura Generală şi Consiliul Superior al Procurorilor au contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care au solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. La 21 octombrie 2013 şi Canţer Serghei a contestat cu recurs decizia instanţei de apel în partea încasării prejudiciului moral, cu pronunţarea unei hotărîri noi în această parte, prin care să se dispună încasarea prejudiciului moral în sumă de 100.000 lei, cauzat în urma concedierii ilegale. În motivarea cererilor de recurs, recurenţii au invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 04 septembrie 2013, iar cererile de recurs a fost depusă la 09 octombrie 2013 şi respectiv 3 21 octombrie 2013, motiv pentru care, cererile de recurs se consideră a fi depuse în termen. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Procuratura Generală, Consiliul Superior al Procurorilor şi Canţer Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Procuratura Generală, Consiliul Superior al Procurorilor şi Canţer Serghei, asemenea aspecte nu se regăsesc. În acelaşi timp, instanţa de recurs menţionează că Procuratura Generală a înaintat cerere de recurs împotriva încheierii, prin care a fost restituită cererea de apel înaintată de Procuratura Generală, concomitent a înaintat cerere de recurs şi 4 împotriva deciziei instanţei de apel.

Însă, luînd în consderaţie că cererea de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond nu a fost examinată ci restituită, Procuratura Generală nu avea dreptul să conteste cu recurs decizia instanţei de apel. Astfel, Colegiul relevă că, conform prevederilor Codului de procedură civilă, recurentul Procuratura Generală urma să-şi exercite toate căile ordinare de atac în corespundere cu legislaţia R. Moldova şi anume acele căi ce pot fi exercitate doar pentru anumite motive expres prevazute de lege, iar recursul urmează a fi exercitat dupa apel, şi nicidecum înaintea acestuia. Caile de atac sunt mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul carora se poate solicita verificarea legalităţii si temeiniciei hotărîrilor judecătoreşti si în final remedierea greşelilor săvîrşite.

Ele sunt indispensabile în orice sistem procesual, pentru remedierea eventualelor greşeli de judecată sau de ordin strict procedural. De aceea legiuitorul a acordat importanţa cuvenita reglementării detaliate a modului de exercitare a cailor legale de atac. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Procuratura Generală, Consiliul Superior al Procurorilor şi Canţer Serghei ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererile de recurs declarate de către Procuratura Generală, Consiliul Superior al Procurorilor şi Canţer Serghei, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5