2r-152/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin concediere ilegală, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi lezarea onoarei şi demnităţii

dosarul nr.2r-152/14 prima instanţă: V. Micu instanţa de apel: A. Panov, I. Cotruţă, T. Pelin DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Consiliul Superior al Procurorilor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Canţer Serghei împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin concediere ilegală, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi lezarea onoarei şi demnităţii, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului şi restituită cererea de apel înaintată de Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Consiliul Superior al Procurorilor împotriva hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 14 mai 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi hotărîrii suplimentare din 15 mai 2013, prin care a fost încasată, din contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Procurorilor, taxa de stat c o n s t a t ă La data de 03 octombrie 2012, Canţer Serghei s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin concediere ilegală, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi lezarea onoarei şi demnităţii. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul, că în perioada septembrie 2001 – septembrie 2011, a fost angajat al Procuraturii Generale, în funcţie de procuror.

La data de 19 aprilie 2010, în baza ordinului Procurorului General nr. 268-p, avînd ca temei hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor din 30 martie 2010, a fost eliberat din funcţia de procuror în Procuratura Buiucani şi concediat din organele Procuraturii, temei de concediere servind ancheta de serviciu efectuată de Secţia Securitate internă a Procuraturii Generale la indicaţia Procurorului General. Menţionează reclamantul, că prin Hotărîrea Colegiului Disciplinar din 12 martie 2010, i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară - retrogradare în grad de clasificare. Nefiind de acord cu hotărîrea Colegiului Disciplinar, Procurorul General a atacat hotărîrea dată la Consiliul Superior al Procurorilor, solicitînd eliberarea sa din funcţia de procuror.

Astfel, prin hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor din 30 martie 2010, a fost concediat din organele Procuraturii RM. Nefiind de acord, atît cu Hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor, cît şi cu ordinul de concediere, reclamantul a fost nevoit să atace actele date în instanţa de judecată, pe calea contenciosului administrativ. În baza Hotărîrii Curţii de Apel din 27 octombrie 2010, Hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor a fost anulată, respectiv şi ordinul Procurorului General nr. 268-p privind concedierea sa din organele procuraturii, fiind anulate ca ilegale şi emise contrar prevederilor legii.

Precizează reclamantul, că hotărîrea instanţe de apel a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 februarie 2011. În rezultatul acestor evenimente, Procuratura Generală refuza categoric să execute hotărîrea Curţii de Apel Chişinău, în ceea ce priveşte achitarea salariului pentru lipsă forţată de la serviciu în sumă de 26.035,35 lei, dispunînd abia la data de 18 martie 2011, achitarea sumei de 21.985,35 lei. Consideră reclamantul, că prin acţiunile Procuraturii Generale şi Consiliului Superior al Procurorilor i-au fost cauzate prejudicii materiale şi morale.

Cere Canţer Serghei, încasarea de la Procuratura Generală a RM în beneficiul său a prejudiciului material suportat în urma concedierii ilegale în sumă de 39893 lei, a prejudiciului moral cauzat în urma concedierii ilegale în sumă de 100000 lei, precum şi obligarea Procuraturii Generale a RM să-şi ceară scuze publice faţă de el prin intermediul surselor mass-media, cu dezminţirea datelor comunicate anterior în adresa sa, care i-au încălcat onoarea şi demnitatea. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 mai 2013, acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la Procuratura Generală a RM în beneficiul lui Canţer Serghei prejudiciul material în mărime de 9893,00 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

La data de 15 mai 2013, judecătoria Rîşcani mun. Chişinău a emis o hotărîre suplimentară prin care a încasat de la Procuratura Generală a RM taxa de stat în mărime de 296,79 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, cererea de repunere în termen de declarare a apelului, înaintată de Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Consiliul Superior al Procurorilor, a fost respinsă, iar apelul declarat de aceleaşi părţi a fost restituit ca depus tardiv. La data de 18 septembrie 2013, Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Consiliul Superior al Procurorilor au depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului şi casarea încheierii instanţei de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Consiliul Superior al Procurorilor au invocat că încheierea instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, au invocat recurenţii că, urmare pronunţării, la data de 14 mai 2013, a dispozitivului hotărârii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, în aceeaşi zi au depus un demers prin care au solicitat redactarea hotărârii integrale cu expedierea acesteia. Menţionează recurenţii, că instanţa de judecată nu a redactat şi expediat hotărîrea integrală în termenul de 15 zile, aşa cum prevede art.236 alin.(6) Cod de procedură civilă, aceasta parvenind în adresa pârâţilor/recurenţilor abia la 17 iunie 2013 şi într-o asemenea situaţie, apelul urma a fi considerat ca depus în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art.427 lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept sa respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din materialele dosarului s-a stabilit că, la data de 03 octombrie 2012, Canţer Serghei s-a adresat în instanţa de judecată, solicitîtnd încasarea de la Procuratura Generală a RM în beneficiul său a prejudiciului material suportat în urma concedierii ilegale în sumă de 39893 lei, a prejudiciului moral cauzat în urma concedierii ilegale în sumă de 100000 lei, precum şi obligarea Procuraturii Generale a RM să-şi ceară scuze publice faţă de el prin intermediul surselor mass-media, cu dezminţirea datelor comunicate anterior în adresa sa, care i-au încălcat onoarea şi demnitatea. Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, la data de 14 mai 2013, a emis o hotărîre prin care a admis parţial acţiunea înaintată de către Canţer Serghei, iar la data de 15 mai 2013, a emis o hotărîre suplimentară prin care a încasat de la Procuratura Generală a RM taxa de stat.

La data de 28 iunie 2013, Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Consiliul Superior al Procurorilor au înaintat apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Instanţa de apel a emis încheierea respectivă. Analizînd argumentele cererii de recurs, raportate la materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie precizează că potrivit art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. În context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, precizează că termenul de declarare a apelului începe să se scurgă de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii şi nu de la data comunicării, aşa precum invocă recurentul, menţionînd că Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău nu a redactat şi expediat hotărîrea integrală în termenul de 15 zile, conform prevederilor art. 236 alin.(6) CPC. Termenul indicate la alin. (6) al art. 236 CPC, nu influenţează termenul de declarare a apelului, prevăzut art. 362 alin. (1) CPC. Mai mult, potrivit art. 236 alin. (6) CPC, completul de judecată va întocmi hotărîrea integrală în termen de 15 zile de la data solicitări, în cazurile prevăzute la alin.(5) al articolului. Astfel, potrivit alin.(5) lit. b) din art. 236 CPC, instanţa de judecată va întocmi hotărîrea integrală dacă participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, depun cerere de apel. În concluzie se învederează, că, instanţa este obligată să întocmească hotărîrea integrală în termen de 15 zile, doar dacă solicitantul a depus cererea de apel în termen de 30 de zile şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Prin urmare, Colegiul constată că recurenţii au depus cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanţe la data de 28 iunie 2013, peste termenul prevăzut în art. 362 alin. (1) CPC. Acelaşi articol, în alin. (3), prevede excepţie de la norma generală şi anume: „Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile, şi în ordinea prevăzute de art.116.” Respectiv, art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, statuează că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

În context, Colegiul menţionează că recurenţii au solicitat repunerea în termen de declarare a apelului, în cadrul şedinţei de judecată din data de 04 septembrie 2013 (f.d. 90), însă fără prezentarea unor probe relevante şi acceptabile, care ar demonstra imposibilitatea depunerii cererii de apel în termenul prevăzut de legislaţie. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea contestată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie respinge recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Consiliul Superior al Procurorilor, ca neîntemeiat.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Consiliul Superior al Procurorilor. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Canţer Serghei împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin concediere ilegală, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi lezarea onoarei şi demnităţii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă