2ra-492/14 — Anularea actelor administrative

Judecătoria Făleşti Dosarul nr. 2ra-492/14 Judecător: I. Păcaleu Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei, N. Chircu, V. Harmaniuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ungureanu Anatol, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Pascari împotriva Consiliului sătesc Răuţel, r-nul Făleşti, şi a lui Anatol Ungureanu, privind declararea nulă a actului administrativ şi revendicarea bunului din posesie nelegitima şi cererile reconvenţionale a Primăriei s. Răuţel şi a lui Anatol Ungureanu către Primrăia s. Răuţel, consiliul sătesc Răuţel şi Vasile Pascari privind declararea nulă a actului administrativ şi a contractului de donaţie şi revendicarea bunului din posesie nelegitimă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 octombrie 2013, CONSTATĂ : La data de 09 iulie 2012 reclamantul Grigore Pascari a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Răuţel, r-nul Făleşti şi Anatol Ungureanu privind declararea nulităţii actului administrativ şi revendicarea bunului din posesie nelegitimă, solicitînd anularea deciziei Consiliului sătesc Răuţel, nr. 08/10.11 din 27 ocotmbrie 2011 „cu privire la cererile cetăţenilor - Anatol Ungureanu”, obligarea lui Anatol Ungureanu să elibereze terenul cu S=0,1181 ha,

încasarea de la pîrîţi în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. În acţiune se invoca următoarele: prin decizia Consiliului sătesc Răuţel, din 15 februarie 1993, părinţilor reclamantului le-a fost repartizat un lot de teren, din extravilan, cu S=0,1181 ha, cod cadastral 4370102024. Drept beneficiar al terenului conform deciziei a fost indicat Vasile Pascari. Dupa decesul tatălui pămîntul a fost trecut pe numele mamei Măria Pascari. La data de 10 iulie 2006, mama Măria Pascari i-a transmis în baza contractului de donaţie nr. 25 terenul dobîndit în proprietate privată cu S=0,H81 ha, cod cadastral 4370102024. Bunul transmis lui prin donaţie 1-a posedat şi folosit cu bună-credinţă pînă în toamna anului 2009. Din primăvara anului 2010 lotul dat e deţinut de pîrît, care în mod unilateral, fără consimţămîntul lui, a strămutat hatul care îi despărţea, a semănat porumb, prin ce 1- a deposedat de o parte din teren, cauzîndu-i incomodităţi în folosinţa lotului de teren.

La sfîrşitul lunii mai 2012, reclamantul a aflat că la cererea pîrîtului Anatol 1 Ungureanu, prin decizia Consiliului sătesc Răuţel, a fost anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 4370102024 ce-i aparţine cu drept de proprietate, iar terenul repartizat anterior a fost atribuit lui Antol Ungureanu. Consideră decizia Consiliului sătesc Răuţel, nr. 08/10.11 din 27 octombrie 2011 privind anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 4370102024, ilegala şi pasibilă anulării. Terenul a fost repartizat părinţilor lui fără termen. Iar potrivit art. 25 CF retragerea din dreptul de posesiune a terenurilor, atribuite anterior de autoritatea administraţiei publice locale, poate fi efectuată exclusiv prin decizia judecătoreşti la cererea proprietarului funciar.

Legea, în particular art. 10 CF, nu prevede competenţa consiliilor locale săteşti de a retrage terenurile din folosinţa beneficiarilor. Astfel, adoptînd decizia nr. 08/10.11 privind anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 4370102024 aflat în posesia lui, cu atribuirea terenului unei alte persoane, Consiliul sătesc Răuţel de fapt, a retras terenul din posesia lui, depaşîndu-şi competenţa stabilită prin lege. Decizia dată a consiliului local contravine prevederilor art. 6 din Constituţia Republicii Moldova. Prerogativa de retragere a terenului de la posesor îi revine autorităţii judecătoreşti. Consiliul sătesc Răuţel a încălcat prevederile constituţionale la acest capitol, arogîndu-şi ilegal atribuţiile puterii judecătoreşti.

Totodată, potrivit prevederilor art.7 din Constituţia Republicii Moldova niciun act juridic care contravine prevederilor Constituţiei, nu are putere juridica. Or, decizia consiliului sătesc Răuţel, nr. 08/10.11 din 27 octombrie 2011, contravine art-lor 6, 114-120 din Constituţia RM, şi nu poate avea putere juridică. Respectiv, o asemenea decizie anticonstituţională nu poate da naştere la dreptul asupra terenului pentru Anatol Ungureanu, precum şi nu poate servi temei pentru lipsirea lui de acest teren. Pe lîngă acestea, avînd în vedere că, terenul a fost repartizat în folosinţă pe un termen nelimitat, dreptul lui asupra terenului reprezintă şi un bun în sensul art. l al Protocolului 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Pîrîtul Anatol Ungureanu nu poate fi considerat dobînditor şi/sau posesor de bună-credinţă, avînd în vedere că ultimul ştia de faptul că terenul i-a fost repartizat şi se afla în posesia reclamantului, dar a acceptat atribuirea terenului în folosinţa sa cu încălcarea normelor constituţionale şi legale menţionate. În aceiaşi ordine de idei, menţionează că, potrivit articolul 374 alin. (1) CC proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia. În drept: reclamantul a invocat art-le 6, 7 din Constituţia Republicii Moldova, art.l al Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art-le 10 şi 25 din Codul funciar, art-le 308, 374 alin. (1), 376 alin. (1), 377 din Codul civil, art-le 166-167, 241 din Codul de procedura civila.

La 19 septembrie 2012 pîrîtul Anatol Ungureanu a înaintat o cerere reconvenţională împotriva lui Grigore Pascari, Consiliul s. Răuţel şi Primăria s. Răuţel, solicitînd declararea nulă şi fără efecte juridice a Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 4370102024, eliberat de Primăria s.Răuţel, r-1 Făleşti la data de 29 iulie 2001 în baza deciziei nr. 01/3 din 15 februarie 1993, inexistente pe numele Măriei Pascari, declararea nulă a contractului de 2 donaţie a lotului de teren nr.25 din 10 iulie 2006, încheiat între Măria Pascari şi Grigore Pascari, obligarea primarul s. Răuţel să-i elibereze Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren în baza certificatului provizoriu ce confirma dreptul de proprietate, posesiune si beneficiere funciara asupra terenului cu S=0,07 ha, amplasat în extravilanul s.Răuţel, obligarea lui Grigore Pascari să elibereze terenul cu S=0,07 ha şi să nu-i creeze obstacole în administrarea terenului litigios şi încasarea cheltuielilor de judecată de la Grigore Pascari.

Susţine că, prin decizia Consiliului sătesc Răuţel nr.1/5 din 15 februarie 1993 „Cu privire la întărirea cotei de pământ auxiliar pentru fiecare familie în parte”, în conformitate cu art. 82 al Codului Funciar al Republicii Moldova şi conform anexei la aceasta decizie, lui i s-a atribuit 0.07 ha teren arabil pentru grădini cu codul cadastral 4370102024, amplasat în extravilanul s. Răuţel, ceea ce se confirmă atît prin anexa respectivă, cît şi prin extrasul din Registrul deţinătorilor de teren, certificatul provizoriu ce confirma dreptul de proprietate, posesiune si beneficiere funciara, eliberat la 15 februarie 1993 de primarul s. Răuţel. Dreptul de proprietate asupra terenului în cauză nu 1-a înregistrat în ordinea stabilita la OCT Făleşti al Î.S.

„Cadastru", deoarece nu a ştint că dreptul de proprietate urma sa-1 înregistreze în Registrul de Stat. La data de 13 august 2012 s-a adresat către OCT Făleşti cu cerere, prin care a solicitat înregistrarea terenului litigios şi a drepturilor asupra lui, însa i s- a refuzat pe motiv că terenul are o S=0.1181 ha şi este înregistrat dupa un alt proprietar - Grigore Pascari, în baza contractului de donaţie din 10 august 2006. Analizând înscrisurile la primăria s.Răuţel, dînsul s-a convins că prin contractul de donaţie a lotului de teren din 10 iulie 2006, mama reclamantului Măria Pascari i- a donat reclamantului Grigore Pascari lotul de teren cu S=0.1181 ha, ce-i aparţinea ei în baza titlului de antentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 4370102024 din 29 iulie 2001, eliberat în baza deciziei primăriei s.Răuţel nr.01/3 din 15 februarie 1993 , care nici nu există.

Terenul, în baza art. 82 Cod Funciar prin decizia nr.1/5 din 15 februarie 1993 a fost atribuit pe numele capului familiei Vasile Pascari, dar deoarece la momentul eliberării Titlurilor respective acesta era deja decedat, actul dat i s-a eliberat pe numele soţiei supravieţuitoare, indicîndu-se greşit S=0,1181 ha, defunctului Vasile Pascari i s-a atribuit de jure 0,13 ha în intravilan şi 0,17 ha în extravilan. Lui Grigore Pascari i s-au atribuit în total 0,30 ha, dintre care 0,10 ha în intravilan, 0,05 ha în extravilan, alături de el 0,15 ha în regiunea din preajma sectorului Molodova. Astfel, Grigore Pascari de fapt deţine cu 0.07 ha mai mult teren decît legal îi revine. În drept s-a invocat art-le 216-217 din Cod Civil al Republicii Moldova şi art- le 6,12,28,238-240 CPC al Republicii Moldova.

La data de 19 septembrie 2012 Primăria s. Răuţel, r-1 Făleşti a înaintat cerere reconvenţională prin care a solicitat declararea nulităţii Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 4370102024 eliberat de Primăria s. Răuţel la 29 iulie 2001 pe numele Măriei Pascari în baza deciziei inexistente cu nr. 01/3 din 15 februarie 1993, declararea nulităţii contractul de donaţie a lotului de teren nr. 25 din 10 iulie 2006, încheiat între Măria Pascari şi Grigore Pascari şi obligarea lui Grigore Pascari să elibereze terenul cu S=0,1181 ha. În cererea reconvenţională Consiliul sătesc Răuţel a invocat următoarele circumstanţe. Înscrisurile Titlului nominalizat atestă faptul că, a fost eliberat greşit, 3 deoarece, în primul rînd o decizie a consiliului sătesc care ar confirma atribuirea terenului cu S=0,1181 ha Mariei Pascari, inclusiv cea indicată în actul nr. 01/3 din 15 februarie 1993 nu există.

În al doilea rînd, terenul în cauză nu putea fi eliberat Măriei Pascari, deoarece ea dispunea de teren cu suprafaţa stabilită de legislaţie, însă amplasat în altă parte a extravilanului s. Răuţel. În al treilea rînd 0,07 ha din suprafaţa terenului dat în baza fostului art. 82 Cod Funciar al Republicii Moldova i s-a atribuit lui Anatol Ungureanu în baza deciziei consiliului sătesc Răuţel nr. 1/5 din 15 februarie 1993, eliberîndu-i certificatul provizoriu ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune şi beneficiere funciara. Şi în al patrulea rînd, potrivit datelor din decizia nr. 1/5 din 15 februarie 1993 şi anexe la aceasta, terenul a fost atribuit nu pe numele Măriei Pascari, ci pe numele defunctului Vasile Pascari.

Grigore Pascari nu recunoaşte erorile comise de către autorităţile publice locale şi nu-şi exprimă acordul pentru anularea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. 4370102024, eliberat la 29 ianuarie 2001. În drept, se invocă art-le 216-217 Cod Civil al Republicii Moldova, şi art-le 238-240 CPC al Republicii Moldova, Prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 25 aprilie 2013 cererea lui Grigore Pascari a fost admisă integral, iar cererile reconvenţionale ale Consiliului sătesc Răuţel şi Anantol Ungureanu au fost respinse ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie. Nefiind deacord cu hotărârea emisă de instanţa de fond, la 24 mai 2013 Ungureanu Anatolie a contestat-o în ordine de apel, solicitînd admiterea apelului, anularea integrală a hotărîrii cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii lui Grigore Pascari ca fiind neîntemeiată, iar cererile reconvenţionale să fie admise integral.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Ungureanu Anatolie. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, art. 10 şi art. 20 Cod funciar, art. 308, art. 315 alin. (1), art. 316 şi art. 374 alin. (1) Cod civil al RM, care reglementează aspecte ce ţin de examinarea cererii de contencios administrativ, competenţa consiliilor săteşti (comunale) şi orăşeneşti, documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren, revendicarea de către posesorul de bună-credinţă a bunului aflat în posesiune nelegitimă, conţinutul dreptului de proprietate, garantarea dreptului de proprietate şi revendicarea de către proprietar a bunurilor sale.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 21 noiembrie 2013, Ungureanu Anatol a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bender din 24 septembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 25 aprilie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii lui Grigore Pascari ca fiind neîntemeiată, iar cererile reconvenţionale să fie admise integral.

4 În argumentarea recursului recurentul a invocat argumentele de fapt expuse în cererea de apel. Intimatul Pascari Grigore a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 5 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat deUngureanu Anatol, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ungureanu Anatol ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ungureanu Anatol, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 octombrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Grigore Pascari împotriva Consiliului sătesc Răuţel, r-nul Făleşti, şi a lui Anatol Ungureanu, privind declararea nulă a actului administrativ şi revendicarea bunului din posesie nelegitima şi cererile reconvenţionale a Primăriei s. Răuţel şi a lui Anatol Ungureanu către Primrăia s. Răuţel, consiliul sătesc Răuţel şi Vasile Pascari privind declararea nulă a actului administrativ şi a contractului de donaţie şi revendicarea bunului din posesie nelegitimă.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 6