2ra-566/14 — Anularea ordinului de concediere, încasarea indemnizaţiei şi compensaţiei

prima instanţă: Gh.Plămădeală dosarul nr.2ra – 566/14 instanţa de apel: M.Anton, Iu.Cotruţă, I.Secrieru DECIZIE 12 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Ion Arhiliuc, Svetlana Novac, examinînd recursul declarat de către avocatul Barba Dorin în interesele recurentei Sandu Ana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Popuşoi Sergiu în interesele reclamantei Sandu Ana către ÎM “Aurpuf” SRL privind anularea ordinului de concediere, încasarea despăgubirilor, compensaţiilor şi cheltuielilor pentru asistenţă juridică.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 05 aprilie 2013, c o n s t a t ă: La 27.09.2012, avocatul Popuşoi Sergiu în interesele reclamantei Sandu Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM “Aurpuf” SRL privind anularea ordinului de concediere, încasarea despăgubirilor,compensaţiilor şi cheltuielilor pentru asistenţă juridică. În motivarea cererii a invocat că, la data de 02.01.2012, reclamanta Sandu Ana, în baza contractului individual de muncă, a fost angajată în calitate de tehnolog în cadrul ÎM „Aurpuf „ SRL. La data de 25 iulie 2012, a avut loc accident rutier în urma căruia reclamanta s-a ales cu traume grave sănătăţii.

În perioada internării reclamantei în secţia de reanimare a Spitalului de Urgenţă „Toma Ciorbă", angajatorul ÎM „Aurpuf” SRL, la data de 31 iulie 2012, în baza ordinului nr.Ol/pers – 2012, a eliberat din funcţie salariata Sandu Ana, din motiv că a expirat termenul contractului individual de muncă. La fel, a indicat că în perioada în care reclamanta a activat în cadrul întreprinderii şi pînă la survenirea accidentului, angajatorul nu a preavizat salariata cu privire la încetarea raporturilor de muncă, din aceste condiderente ordinul de concedire din 31.07.2012 nr.01/pers-2012 este ilegal. Solicită reclamanta, cu concretizările ulterioare, anularea ordinului de concediere nr.01/pers-2012 din 31.07.2012.

Încasarea de la ÎM „Aurpuf” SRL a despăgubirii pentru lipsa forţată de la serviciu în mărime de 118439 lei, compensaţia suplimentară în mărime de 3 salarii medii lunare în locul restabilirii la serviciu în sumă de 48900 lei şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 05 aprilie 2013, acţiunea înaintată de avocatul Popuşoi Sergiu în interesele reclamantei Sandu Ana a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Sandu Ana, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 05 aprilie 2013. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 02.12.2013, avocatul Barba Dorin în interesele recurentei Sandu Ana, a declarat recurs, în termen legal, deoarece copia deciziei a fost expediată la 08.10.2013, însă date privind recepţionarea acesteia la materialele cauzei nu sunt, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti contestate şi pronunţarea unei noi hotărîri de admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că, hotărîrile judecătoreşti atacate sînt ilegale, pasibile de a fi casate din următoarele considerente: au fost aplicate eronat normele de drept material, prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată şi prin interpretarea eronată a legii; au fost comise un şir de încălcări care au dus la soluţionarea greşită a cauzei, aprecierea probelor de către ambele instanţe a fost arbitrară, în ansamblu toate acestea ducînd la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în privinţa recurentei Sandu Ana; au fost violate prevederile art.6 CEDO prin nemotivarea hotărîrilor şi au fost încălcate prevederile art.239 CPC. Contrar prevederilor art.83 al.1 CM, ordinul privind înştiinţarea despre expirarea termenului contractului de muncă nu a fost adus la cunoştinţa reclamantei, lipsind semnătura acesteia pe ordin.

Consideră că aprecierea probelor de către instanţele de judecată a fost arbitrară, ceea ce a dus la soluţionarea eronată a cauzei şi nu au fost aplicate prevederile art.83 al.1 şi 89 al.2 CM, 130 şi 239 CPC. De asemenea, în cadrul procesului, a fost invocată nulitatea clauzei din contractual individual de muncă, care prevedea perioada determinate a contractului de muncă 02.01.2012 pînă la 31.07.2012, făcînd referire la art.54,55 şi 220 CM, însă instanţele de judecată nu au oferit nici un răspuns la acest argument. S-a remarcat că la momentul concedierii sale, sandu Ana era internată în spital în stare gravă, aflîndu-se în concediul medical, angajatorul a încălcat şi prevederile art.86 al.2 CM, care stipulează că nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical.

La fel, se menţionează că carnetul de muncă a fost restituit mult mai tîrziu după concediere, la data de 06.03.2013, fapt ce constituie o violare a art.66 al.5 CM. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel atacate, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţei. Din materialele dosarului se atestă că, avocatul Popuşoi Sergiu în interesele reclamantei Sandu Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM “Aurpuf” SRL privind anularea ordinului de concediere, încasarea despăgubirilor şi compensaţiilor.

2 Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii, ca neîntemeiată. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa a reţinut că, ÎM „Aurpuf” SRL în temeiul art.89 al.2 CM a demonstrat legalitatea şi temeinicia emiterii ordinului de concediere contestat şi careva motive sau derogări la desfacerea contractului de muncă nu s-a constatat. Instanţa a concluzionat că pîrîtul a desfăcut contractul individual de muncă nr.02 din 02.01.2012 legal, ţinînd cont cu stricteţe de legislaţia muncii şi respectînd procedura de eliberare a concediat-o pe reclamanta Sandu A. din funcţia anterior deţinută. Instanţa de apel a respins apelul declarat de avocatul Popuşoi Sergiu în interesele apelantei Sandu Ana şi a menţinut hotărîrea primei instanţe.

În acest context, instanţa de apel a concluzionat că, nu pot fi reţinute argumentele apelantei Sandu Ana cu privire la aceea că prima instanţă nu a ţinut seama de circumstanţele cauzei, deoarece circumstanţele pricinii au fost constatate şi elucidate pe deplin, prima instanţă a făcut o justă analiză probelor prezentate şi a emis o hotărîre legală şi întemeiată. Verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrilor judecătoreşti contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au pronunţat soluţii corecte. Din materialele cauzei se atestă că la data de 02.01.2012 între ÎM „Aurpuf” SRL şi Sandu Ana, a fost încheiat contractul individual de muncă nr.2, prin care Sandu Ana a fost angajată în calitate de tehnolog.

Durata contractului fiind determinată pe perioada stagiunii de lucru cuprinsă între data de 02.01.2012 şi data de 31.07.2012, cu posibilitatea de a fi prelungit (f.d.3-4). Conform inscripţiei din carnetul de muncă a Anei Sandu, se confirmă că prin ordinul nr.M01/12-01 din 02.01.2012 a fost angajată în calitate de tehnolog la ÎM „Aurpuf” SRL (f.d.5). Conform certificatului eliberat de ÎM „Aurpuf” SRL din 03.02.2012, se confirmă că Sandu Ana este angajată din data de 02.01.2012 în calitate de tehnolog de confecţii, cu salariul de funcţie net în sumă de 16300 lei lunar (f.d.19). La 25.07.2012, pe traseul Chişinău-Dubăsari, Sandu Ana fiind la volanul automobilului personal a fost implicată într-un accident rutier, primind leziuni corporale.

Conform notei informative privind examinarea evenimentului suferit de către Sandu Ana la data de 25.07.2012, întocmită de inspectorul de muncă Gladei Ruslan la 12.10.2012, s-a concluzionat că evenimentul suferit de Sandu Ana la data de 25.07.2012 nu se încadrează în prevederile Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, aprobat prin HG nr.1361 din 22.12.2005 şi nu poate fi calificat ca accident de muncă sau accident în afara muncii (f.d.20). Conform certificatului nr.667973 din 20.12.2012 eliberat de Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii, Sandu Ana a fost încadrată în gradul I de invaliditate (f.d.24). Conform ordinului nr.01/pers-2012 din 31.07.2012, Sandu Ana a fost eliberată din funcţie, în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă nr.2 din 02.01.2012, art.82 pct.f) CM (f.d.5).

Conform prevederilor art.89 alin.(2) CM, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească 3 legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. Instanţa de recurs constată că durata contractului individual de muncă încheiat între ÎM „Aurpuf” SRL şi Sandu Ana, este determinată pe perioada stagiunii de lucru cuprinsă între data de 02.01.2012 şi data de 31.07.2012 (f.d.3). Conform prevederilor art.55 lit.d) CM, contractul individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată, conform art.54 alin.(2), numai în vederea executării unor lucrări cu caracter temporar, pentru perioada stagierii şi instruirii profesionale a salariatului la o altă unitate.

Astfel, ÎM „Aurpuf” SRL era în drept să încheie contractul individual de muncă pe o perioadă determinată cu Sandu Ana, însă fiind indicat greşit „pe perioada stagiunii de lucru”, deoarece prevederile nominalizate mai sus stipulează încheierea contractului pe durată determinată pentru perioada stagierii şi instruirii profesionale a salariatului la o altă unitate. Prin urmare, relaţiile de muncă între ÎM „Aurpuf” SRL şi Sandu Ana, conform contractului individual de muncă nr.2, sînt încheiate pe un termen determinat (f.d.3). Pe contractul individual de muncă nr.2 din 02.01.2013, sunt semnăturile salariatei Sandu Ana şi angajatorului ÎM „Aurpuf” SRL, directorului Odobescu Rodica, ceea ce denotă că ambele părţi au fost de acord cu conţinutul contractului.

Conform prevederilor art.83 alin.(1) CM, în caz de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea termenului său, salariatul trebuie să fie înştiinţat în scris de către angajator despre acest fapt cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte. La data de 20.07.2012, de către ÎM „Aurpuf” SRL a fost emis ordinul nr.M07/12-01, prin care s-a ordonat de a înştiinţa tehnologul Sandu Ana despre expirarea termenului contractului individual de muncă nr.2 din 02.01.2012 (f.d.30). Nu poate fi reţinut argumentul invocat în recurs, precum că se demonstrează ilegalitatea eliberării recurentei din funcţie şi prin faptul că ordinul nr. M07/12-01 de înştiinţare privind expirarea termenului contractului individual de muncă, nu a fost adus la cunoştinţa Anei Sandu, acesta neproducînd efecte juridice.

În acest sens, instanţa de recurs notează că nesemnarea de către Ana Sandu a ordinului privind înştiinţarea despre expirarea termenului contractului individual de muncă, nu prezumă restabilirea în funcţie a recurentei sau plata compensaţiei suplimentare în locul restabilirii în funcţie, deoarece salariatul ştia despre existenţa termenului de la semnarea contractului individual de muncă. Pct.2 din capitolul III al contractului individual de muncă nr.02, stipulează că contractul poate înceta în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor (art.82,305 şi 310 CM), la iniţiativa salariatului (art.85 CM) sau la iniţiativa angajatorului (art.86 CM).

Conform prevederilor art.82 alin.(1) lit.f) CM, contractul individual de muncă încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de la data prevăzută în contract, cu excepţia cazului cînd raporturile de muncă continuă de fapt şi nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lor, precum şi a cazului prevăzut la art.83 alin.(3). 4 Astfel, la data de 31.07.2012, ÎM „Aurpuf” SRL, în baza ordinului nr.01/pers- 2012, a eliberat-o din funcţie pe salariată Sandu Ana în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă nr.2 din 02.01.2012. Prin urmare, instanţa de recurs conchide că ordinul de eliberare din funcţie a salariatei Sandu Ana este legal, fiind emis la data expirării contractului de muncă individual, care a fost încheiat pe un termen determinat 02.01.2012 – 31.07.2012.

Reprezentanţii reclamantei Sandu Ana solicită încasarea despăgubirii pentru lipsa forţată de la locul de muncă, începînd cu luna august 2012, precum şi incasarea compensaţiei suplimentare în mărime de 3 salarii medii lunare în locul restabilirii la serviciu. Instanţa de recurs menţionează că cerinţele nominalizate sunt neîntemeiate, deoarece contractul individual de muncă a fost încheiat pe o perioadă determinată, adică pînă la 31.07.2012, fiind emis şi ordinul de eliberare nr.01/pers-2012 din 31.07.2012, astfel, nu poate fi satisfăcută cerinţa privind încasarea despăgubirii începînd cu luna august 2012, după data expirării contractului şi eliberării salariatei. Din aceste motive, nu poate fi satisfăcută nici cerinţa privind încasarea compensaţiei în locul restabilirii la serviciu.

Reieşind din cele expuse, Colegiul consideră că instanţele de judecată, corect au pronunţat soluţia privind respingerea acţiunii înaintate de avocatul Popuşoi Sergiu în interesele reclamantei Sandu Ana. Prin urmare, ţinînd cont de faptul că, hotărîrile judecătoreşti sînt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărîrile judecătoreşti atacate. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către avocatul Barba Dorin în interesele recurentei Sandu Ana.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 05 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sandu Ana către ÎM “Aurpuf” SRL privind anularea ordinului de concediere, încasarea despăgubirilor, compensaţiilor şi cheltuielilor pentru asistenţă juridical. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Ion Arhiliuc Svetlana Novac 5