2ra-325/14 — Declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare

Judecătoria Cahul Dosarul nr. 2ra-325/14 Judecător: D.Bosîi Curtea de Apel Cahul Judecători: G.Vavrin, I.Dănăilă, T.Dimitriadi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Liliana Catan, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Zorilă Elena, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Zorilă împotriva Ioanei Cebotari privind declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 24 septembrie 2013, CONSTATĂ : La 21 mai 2012 Zorilă Elena prin intermediul avocatului Chironachi Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ioanei Cebotari, solicitînd declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a casei de locuit cu nr. cadastral 1742308239 încheiat între Zorilă Elena şi Cebotari Ioana la 27 decembrie 2007. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că a fost dusă în eroare de către Cebotari Ioana cînd a semnat contractul de vînzare-cumpărare a casei de locuit cu suprafaţa totală de 51,9 m.p., cu sector de teren cu suprafaţa de 0,2149 ha, cu nr. cadastral 1742308239, la preţul de 10 000 lei.

A invocat că la 26.12.2007, s-au deplasat la sediul notarului, unde aceasta a semnat contractul de vînzare-cumpărare, fiind asigurată de pîrîtă că în baza acestui contract reclamanta v-a beneficia de grija lui Cebotari Ioana pînă la deces, în schimb pîrîta v-a primi casa reclamantei. După semnarea contractului la notar a rămas să locuiască în casă şi Cebotari Ioana îngrijea de ea, dar după 4 ani, în luna februarie 2012, Cebotari Ioana a refuzat să mai îngrijească de reclamantă şi a alungat-o din casă, pînă în prezent locuind la fiica sa. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 februarie 2013, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare încheiat între Zorilă Elena şi Cebotari Ioana la 26.12.2007 şi înregistrat la OCT Cahul la 14.01.2008 cu nr. 1701/08/218, precum şi încasarea de la Cebotari Ioana în folosul Elenei Zorilă a cheltuielilor de judecată în mărime de 150 lei.

1 În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 217, 219 şi 221 CC, considerînd întemeiate argumentele reclamantei privind comportamentul dolosiv şi viclean al pîrîtei Cebotari Ioana la încheierea contractului de vînzare- cumpărare, dar constată nulitatea absolută a acestui contract ca fiind unul simulat. Or, consideră instanţa că contractul în cauză a fost încheiat de către părţi cu intenţia de a ascunde contractul de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Cebotari Ioana a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Cahul din 14 februarie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 24 septembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Cebotari Iona, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 februarie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă în temeiul expirării termenului de prescripţie. Instanţa de apel a reţinut ca eronată concluzia primei instanţe referitor la faptul că contractul de vînzare-cumpărare din 27.12.2007 ar fi un contract simulat, or, un contract simulat se încheie prin acordul de voinţă a ambelor părţi în detrimentul unui terţ. Soluţia de respingere a acţiunii instanţa de apel şi-a mai întemeiat-o şi prin omiterea prescripţiei de către Zorilă Elena, invocînd art. 233 CC. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 05.11.2013, Zorilă Elena a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Cahul din 24.09.2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Cahul din 14.02.2013.

În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată a legii, precum şi că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Susţine recurenta că instanţa de apel eronat a concluzionat că acţiunea a fost înaintată tardiv, deoarece în primăvara anului 2012, atunci cînd a fost evacuată din locuinţă, a aflat că actul juridic litigios a fost încheiat prin eroare, deoarece a avut convingerea că a încheiat un contract de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă şi v-a fi întreţinută pînă la deces, şi imediat, în luna mai 2012, l-a contestat în instanţa de judecată. La fel, menţionează recurenta că, deşi instanţa de apel a respins acţiunea pe termen, aceasta s-a expus şi asupra fondului litigiului.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Zorilă Elena a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă, deşi încadrarea de drept urmează a fi suplimentată.

2 Soluţia dată de instanţa de apel este ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la soluţionarea litigiului. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 27 decembrie 2007, între Zorila Elena şi Cebotari Ioana, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a casei de locuit amplasată în sat. Zîrneşti, r-l Cahul cu suprafaţa totală de 51,9 m.p., cu sector de teren cu suprafaţa de 0,2149 ha, cu nr. cadastral 1742308239, la preţul de 10 000 lei.

Aşa cum afirmă reclamanta în cererea de chemare în judecată, cît şi martorii audiaţi în instanţa de fond, Zorilă Elena considera că a înstrăinarea imobilului a fost condiţionată de întreţinerea dînsei de către pîrîtă pînă la deces, întreţinere care a avut loc pînă în anul 2012. După ce Cebotari Ioana a refuzat să mai îngrijească de Zorilă Elena, ultima a contestat în instanţa de judecată contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil, din motiv că a fost dusă în eroare la încheierea acestuia. Instanţa de fond a admis integral acţiunea, din motivul comportamentului dolosiv al pîrîtei la încheierea contractului de vînzare-cumpărare şi că contractul de vînzare-cumpărare ar fi un contract simulat.

Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, motivînd prin omiterea termenului de adresare în instanţa de judecată, cît şi netemeinicia acţiunii în fond. Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material pornind de la următoarele. Poptrivit art. 233 alin. (1) CC, persoana îndreptăţită are dreptul să ceară anularea actului juridic pentru temeiurile stipulate la art. 227, 228 şi 230 în termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării. Adoptînd soluţia, instanţa de apel a considerat începutul curgerii termenului de prescripţie momentul cînd contractul de vînzare-cumpărare a fost înregistrat la organul cadastral, Registrul bunurilor imobile fiind unul public.

Astfel, Colegiul conchide că instanţa de apel eronat a constatat începutul curgerii termenului de prescripţie – momentul înregistrării contractului de vînzare- cumpărare la organul cadastral. Art. 233 CC prevede situaţiile stipulate de art. 227, 228 şi 230 CC, astfel că fiind utilizată eroarea, dolul, leziunea la încheierea contractului, partea pătimită nu putea să afle despre dreptul încălcat la momentul înregistrării în Registrul bunurilor imobile, ci doar la descoperirea acesteia. Or, în speţă, a fost contestat contractul de înstrăinare a bunului imobil, din motivul încheierii acestuia prin eroare.

Respectiv, începutul curgerii termenului de prescripţie în speţă este legat de momentul aflării despre afectarea cu eroare a actului juridic contestat, adică atunci cînd intimata Cebotari Ioana a încetat s-o mai îngrijească pe recurenta Zorilă Elena – primăvara anului 2012. Ca urmare, aflînd în luna februarie 2012 despre faptul că contractul încheiat în 2007 a fost unul de vînzare-cumpărare şi nu de întreţinere pe viaţă, aşa cum a crezut pînă la acel moment, şi conştientizînd atunci că a avut o falsă reprezentare referitor la natura actului juridic încheiat, la 21.05.2012 a înaintat cererea de chemare în judecată referitor la declararea nulităţii acestuia.

3 La caz, instanţa de apel eronat a concluzionat că termenul de prescripţie începem să curgă de la data înregistrării contractului la organul cadastral, deoarece legiuitorul indică expres că termenul începe să curgă de la data cînd a aflat despre temeiul anulării, iar Zorila Elena, fiind dusă în eroare, a aflat despre temeiul invocat în februarie 2012. Instanţa de apel, deşi respinge acţiunea pe motive de omitere a prescripţiei, în motivarea soluţiei sale, invocă şi motive de fond în sprijinul respingerii acţiunii, considerînd că contractul de vînzare-cumpărare nu este un act juridic simulat, deoarece actul juridic simulat are menirea să creeze o aparenţă juridică pentru terţi şi implică o neconcordanţă intenţională între voinţa reală şi voinţa declarată, această neconcordanţă are ca scop înşelarea terţilor, însă părţile nu au avut intenţia să ascundă contractul de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă, aşa cum indică reclamantul, neavînd scop să înşele terţii.

Dar instanţa de apel nu se expune nici într-un fel privind actul juridic încheiat prin eroare, prin dol, deşi la materialele cauzei sunt administrate destule probe care demonstrează eroarea şi dolul utilizat de către pîrîtă. În consecinţă, Colegiul constată cu certitudine că termenul de adresare în judecată nu a fost omis de către Zorilă Elena. Totodată, instanţa de recurs susţine ca întemeiată soluţia primei instanţe adoptate pe fondul acţiunii. Astfel, recurenta-reclamantă a invocat motive de eroare referitor la natura actului juridic încheiat cu Cebotari Ioana în 2007, menţionînd că pînă în 2012 a avut convingerea că a fost încheiat un contract de întreţinere pe viaţă, căci aşa convenise la acel moment.

Potrivit art. 227 alin. (1) CC, actul juridic încheiat în baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de instanţa de judecată. În conformitate cu prevederile art. 227 alin. (2) lit. a) CC, eroarea este considerabilă dacă la încheiere a existat o falsă reprezentare referitor la natura actului juridic. La caz, în momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, Zorilă Elena avea certitudinea că încheie un contract de înstrăinare a imobilului condiţionat de îngrijirea ei de către Cebotari Ioana pînă la deces. Or, avînd o vîrstă înaintată (87 ani la monetul semnării contractului), nu putea conştientiza la acel moment că de fapt semnează un contract de vînzare-cumpărare, deoarece din timp convenise la un alt gen de contract, care să-i asigure întreţinerea, fapt confirmat şi de martorii audiaţi în instanţa de fond.

Mai mult ca atît, comportamentul părţilor contractante imediat după semnarea contractului de vînzare-cumpărare şi pînă în anul 2012, era corespunzător unui contract de întreţinere pe viaţă, deoarece intimata acorda îngrijire recurentei, iar aceasta continua să locuiască în acel imobil, condiţii improprii unui contract de vînzare-cumpărare. Prin urmare, Colegiul concide că la momentul încheirii contractului de vînzare-cumpărare din 27.12.2007, Zorilă Elena avea o falsă reprezentare referitor la natura actului juridic, ceea ce constituie temei de declarare a nulităţii actului juridic litigios. 4 În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Zorilă Elena şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

În acelaşi timp, este de menţionat că, deşi instanţa de apel a respins acţiunea pe termen, dar a invocat şi motive de netemeinicie a acţiunii în fond, instanţa de recurs este în drept să soluţioneze pricina fără a o restitui la rejudecare. Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Zorilă Elena. Se casează decizia Curţii de Apel Cahul din 24 septembrie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 februarie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Zorilă împotriva Ioanei Cebotari privind declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Liliana Catan Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5