3rh-19/14 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 3rh-19/14 Judecător: N. Craiu Curtea Supremă de Justiţie Judecători: V. Doagă, N. Clima, I. Şumcov, I. Corolevschi, Iu. Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Liliana Catan Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de SC „Stals” SRL în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui SRL „Stals” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 05 decembrie 2011, SRL „Stals” s-a adresat în judecată, în procedura de contencios administrativ, cu o cerere împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău, solicitînd anularea deciziilor nr. 2307/3 din 12 septembrie 2011 şi nr. 194 din 10 noiembrie 2011. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 14 iulie 2011, de către funcţionarii fiscali ai IFS pe raionul Ialoveni a fost efectuat un control la faţa locului prin metoda verificării operative la subdiviziunea SRL „Stals” - complex turistic “Voia boierului”, amplasat în r-nul Ialoveni, satul Nimoreni. În rezultatul controlului, ultimii au întocmit actului nr. l-525927, unde au indicat faptul că nu se utilizează MCC existente la efectuarea decontărilor băneşti în numerar, prin ce au fost încălcate prevederile art. 8 pct. 2 lit. c) din Codul fiscal şi Regulamentul „Cu privire la aplicarea MCC pentru efectuarea decontărilor în numerar” (anexa 5) aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.474 din 28.04.1998.

De asemenea s-a mai indicat încălcări de genul: neprezentarea la prima cerere persoanelor cu funcţii de rărspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală a documentelor privind provenienţa mărfii la băuturile spirtoase, prin ce au fost încălcate prevederile art. 8 pct. 2 lit f) al Codului fiscal şi comercializarea băuturilor spirtoase marcate cu timbre de acciz nevalabile, prin ce au fost încălcate prevederile art. 123 alin. (5) din Codul fiscal. Ulterior, la 12 septembrie 2011, Direcţia Generală Control Fiscal a adoptat decizia nr. 2307/3 prin care pentru neutilizarea MCC a aplicat o amendă în mărime de 6 000 lei, pentru neprezentarea a documentelor de provenienţă a mărfurilor – 3000 lei şi pentru a treia încălcare, amendă în mărime de 7 000 lei, iar în total 16000 lei.

1 Reclamantul nefiind de acord cu actul dat, a înaintat un dezacord cu acesta, însă atît actul de control, cît şi decizia contestată au fost menţinute prin decizia nr. 194 din 10 noiembrie 2011. Cere reclamantul anularea deciziilor nr. 2307/3 din 12 septembrie 2011 şi nr. 194 din 10 noiembrie 2011. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 14 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă integral, fiind dispuse anularea deciziilor emise de Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 2307/3 din 12 septembrie 2011 şi nr. 194 din 10 noiembrie 2011. Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de fond, la 09 ianuarie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 14 decembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013, s-a admis recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, s-a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 14 decembrie 2012 şi s-a emis o hotărîre prin care s-a respins cererea depusă de SRL „Stals” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. La 22.07.2013, SC „Stals” SRL a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013, solicitînd admiterea acesteia şi casarea deciziei revizuite, invocînd ca temei de revizuire, lit. b) a art. 449 CPC. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele.

În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 22.07.2013, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013 şi invocă ca temei de revizuire, lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate 2 măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuientului ce ţin de faptul că nu i s-a oferit posibilitatea de a depune referinţă la recurs, nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. În ceea ce priveşte argumentele invocate vis-a-vis de imposibilitatea prezentării referinţei la recurs, Colegiu l-e consideră lipsite de relevanţă în cadrul acestei cereri de revizuire. Or aceste afirmaţii relevă dezacordul revizuientului cu soluţia adoptată de instanţa de recurs. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată.

În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. 3 Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de SC „Stals” SRL împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui SRL „Stals” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Liliana Catan Valentina Clevadî Iuliana Oprea 4