3rh-30/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Arnăut dosarul nr.3rh-30/14 instanţa de recurs: A. Pascari, V. Arhip, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 12 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Ion Arhiliuc, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Nicolae Frunza, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Frunza împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 30 septembrie 2009, prin care a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Nicolae Frunza ca fiind inadmisibilă, c o n s t a t ă: La 11 august 2008, Nicolae Frunza a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Cadastru” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că Ecaterina Isacova, fiind în viaţă, i-a testat apartamentul nr. 11 din bd. Moscovei,9, mun. Chişinău, fapt ce se confirmă prin testamentul din 03 noiembrie 2000. La 11 august 1999, Ecaterina Isacova, prin procura nr. 2340, l-a împuternicit pe nepotul său, Serghei Isacov să se ocupe de vânzarea apartamentului enunţat. Menţionează că Serghei Isacov adresându-se la OCT Chişinău, i-au fost eliberate extrasul din Registrul bunurilor imobile şi certificatul cu privire la valoarea apartamentului enunţat, în baza cărora la 16 august 1999, printr-o înţelegere dubioasă, fără a o înştiinţa pe Ecaterina Isacova, a vândut acest apartament soţiei sale, Liubovi Isacova, încheind contract de vânzare-cumpărare, care, ulterior, a fost autentificat notarial.

În consecinţă, Serghei Isacov şi Liubovi Isacova au înşelat-o pe Ecaterina Isacova, nu i-au dat nici un ban pentru apartamentul vândut, lăsând-o fără loc de trai şi surse de existenţă. Susţine că văzînd cele întîmplate, Ecaterina Isacova l-a rugat să-i asigure un trai decent, s-o întreţină şi s-o îngrijească. OCT Chişinău, la rîndul său, a înregistrat contractul de vânzare-cumpărare enunţat. Consideră că pârâtul nu era în drept să înregistreze dreptul de proprietate al Liubovei Isacova asupra apartamentului în litigiu, pe care, ulterior, l-a vândut lui Petru Odinţov, deoarece conform art. 239 alin. (2) din Codul civil (în redacţia Legii din 26 decembrie 1964), cetăţeanul poate să vândă în curs de trei ani mai mult decît o singură dată casa de locuit, dacă există motive bine întemeiate şi pe baza unei autorizaţii speciale pentru fiecare caz în parte a comitetului executiv al Sovietului raional, orăşenesc, raional din oraş de deputaţi ai norodului.

Afirmă că în luna august 1999, Liubovi Isacova împreună cu Serghei Isacov au vândut apartamentul nr. 9 din bd. Moscovei,11, mun. Chişinău, care le aparţinea, iar la 04 iunie 2001, au vândut apartamentul nr. 11 din bd. Moscovei,9, care, la fel, le aparţinea. Totodată, pârâtul, la înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate al Liubovei Isacova asupra apartamentului în litigiu, a ignorat şi prevederile art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea cadastrului bunurilor imobile. Invocă că în actul de identitate al Liubovei Isacova a fost indicat că la 12 august 1999, i-a fost retrasă viza de reşedinţă, pe cînd în pct. 2 al contractului de vânzare-cumpărare din 16 august 1999 este indicat că Liubovi Isacova, la momentul autentificării acestui contrat, avea viză de reşedinţă în apartamentul nr. 9 din bd.

Moscovei,11, mun. Chişinău. Astfel, consideră că pârâtul urma să respingă cererea Liubovei Isacova de înregistrare a dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu, deoarece datele din fişa de însoţire a buletinului de identitate nu corespund aceloraşi date incluse în contractul de vânzare-cumpărare din 16 august 1999. De asemenea, pârâtul urma să respingă şi cererea de corectare a greşelilor depistate la 29 septembrie 1999, deoarece la momentul depunerii acestei cereri, Liubovi Isacova se afla cu traiul permanent în Federaţia Rusă, iar cererea a fost depusă de o persoană terţă necunoscută, din numele Liubovei Isacova. Totodată, la înregistrarea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu, pârâtul a admis un şir de devieri de la Legea cadastrului bunurilor imobile.

Afară de aceasta, pârâtul nu era drept să înregistreze nici dreptul de proprietate al lui Andrian Badia asupra apartamentului în litigiu, pe care l-a procurat de la Petru Odinţov, deoarece prin decizia Curţii de Apel din 27 septembrie 2006 a fost anulată încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 iunie 2004, prin care a fost ridicat sechestru de pe apartamentul în litigiu. Prin urmare, solicită de a recunoaşte ilegale acţiunile pârâtului privind înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a dreptul de proprietate al Liubovei Isacova asupra apartamentului nr. 11 din bd. Moscovei,9, mun.

Chişinău, de a obliga pârâtul să radieze din Registrul bunurilor imobile, în lipsa consimţământului titularului acestui imobil, dreptul de proprietate al Liubovei Isacova asupra apartamentului enunţat, să înregistreze în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate asupra apartamentului enunţat după el şi de a încasa de la pârât suma de 746000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi cheltuielile de judecată. La 18 noiembrie 2008, Nicolae Frunza a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat de a obliga pârâtul să radieze din Registrul bunurilor imobile, în lipsa consimţământului titularului acestui imobil, dreptul de proprietate al lui Petr Odinţov asupra apartamentului nr. 11 din bd.

Moscovei,9, mun. Chişinău, să radieze din Registrul bunurilor imobile, în lipsa consimţământului titularului acestui imobil, dreptul de proprietate al lui Andrian Badia asupra apartamentului enunţat şi să recunoască nule extrasul din Registrul bunurilor imobile şi certificatul cu privire la valoarea apartamentului enunţat, eliberate lui Serghei Isacov în luna august 1999 (f. d. 67-69). Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2008 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 aprilie 2009 a fost respins recursul declarat de către Nicolae Frunza şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 30 septembrie 2009 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Nicolae Frunza ca fiind inadmisibilă.

La 16 decembrie2013, Nicolae Frunza a depus o cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, cerând admiterea acesteia, casarea încheierii instanţei de recurs şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Revizuentul Nicolae Frunza, în motivarea cererii de revizuire, a indicat că încheierea instanţei de recurs este neîntemeiată şi ilegală. La 09 decembrie 2013, luând cunoştinţă cu materialele dosarului, a depistat că la data examinării cererii de revizuire, adică la 30 septembrie 2009, în calitate de reprezentant al ÎS „Cadastru” a participat Vera Şuparscaia, împuternicirile căreia, conform procurii din 08 mai 2008, cu termenul de valabilitate pînă la 07 mai 2009, erau expirate.

Prin urmare, instanţa de recurs ilegal a admis ca participant în şedinţa de judecată din 30 septembrie 2009 şi ca reprezentant al ÎS „Cadastru”, OCT Chişinău o persoană fără împuterniciri. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Din materialele dosarului rezultă că prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 30 septembrie 2009 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Nicolae Frunza ca fiind inadmisibilă. La 16 decembrie2013, Nicolae Frunza a depus o cerere de revizuire împotriva încheierii menţionate.

În conformitate cu art. 446 CPC, pot fi supuse revizuirii hotărârile, încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanţelor judecătoreşti, în condiţiile prezentului capital. Reieşind din prevederile legale enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea, prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, nu poate fi supusă revizuirii. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Nicolae Frunza, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 30 septembrie 2009, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Frunza împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Arhiliuc Ion Corolevschi