2ra-555/14 — Repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil cauzei

Instanţa de fond: A. Rotari Dosarul nr. 2ra-555/14 Instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, M. Guzun ÎNCHEIERE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Ala Cobăneanu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarate de către Burac Irina şi Burac Dmitrii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Burac Irina şi Burac Dmitrii împotriva Ministerului Justiţiei, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinare a cauzei în termen rezonabil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Burac Irina şi Burac Dmitri şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 30 aprilie 2013, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 05 februarie 2013, Burac Irina şi Burac Dmitrii au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinare a cauzei în termen rezonabil.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au invocat că pe rolul Judecătoriei Donduşeni se află pricina civilă nr. 2r-308/12, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Burac Irina împotriva lui Adam Ivan, notarul Ludmila Dolineanu, Valeriu Dolineanu, privind recunoaşterea nulităţii testamentului întocmit de Beţiu Nadejda pe numele lui Adam Ivan, a încălcat drepturile reclamanţilor la judecarea în termen rezonabil a cauzei. Susţin reclamanţii că acţiunea a fost depusă în instanţă la 24 ianuarie 2012 şi nu este examinată până în prezent, pricina fiind in curs de examinare mai mult de un an de zile. Au mai menţionat că, prin posesia şi folosinţa nelegală de către Adam Ivan a bunurilor imobile ce au aparţinut părinţilor săi şi prin neexaminarea în termen rezonabil a cererii de chemare în judecată li se cauzează un prejudiciu material şi 1 moral.

Astfel, invocând circumstanţele de fapt menţionate, precum şi prevederile Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21.04.2011, reclamanţii prin cererea de concretizare a pretenţiilor au solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 30.000 euro şi prejudiciu moral în sumă de 20.000 euro (f.d. 25). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 30 aprilie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Burac Irina şi Burac Dmitrii a fost respinsă, ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, cererea de apel depusă de Burac Irina şi Burac Dmitrii a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută.

La 11 decembrie 2013, Burac Irina şi Burac Dmitrii au contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care au solicitat casarea acestora, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. În motivarea cererii de recurs, recurenţii au invocat că instanţa de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, motiv pentru care în mod neîntemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acţiunea. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 19 septembrie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 11 octombrie 2013 (f.d.

115), iar cererea de recurs a fost depusă la 11 decembrie 2013, motiv pentru care, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios Burac Irina şi Burac Dmitrii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. 2 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Burac Irina şi Burac Dmitrii, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Burac Irina şi Burac Dmitrii ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Burac Irina şi Burac Dmitrii, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3