2ra-497/14 — Contestarea actului administrativ cu privire la refuzul de recalculare a pensiei

prima instanţă: N. Mazur dosarul nr. 2ra-497/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 05 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Hamurari Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Hamurari Valentina către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Buiucani, privind contestarea actului administrativ privind refuzul de recalculare a pensiei şi obligarea recalculării pensiei cu includerea în calcul a salariului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Hamurari Valentina, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 iunie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 02 ianuarie 2013, reclamanta Hamurari Valentina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Buiucani privind contestarea actului administrativ privind refuzul de recalculare a pensiei şi obligarea recalculării pensiei cu includerea în calcul a salariului din perioada anilor 1984-1993. În motivarea acţiunii reclamanta Hamurari Valentina a indicat, că în octombrie 2011 de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Buiucani mun. Chişinău i-a fost stabilită pensia pentru limita de vîrstă în sumă de 999,15 lei lunar, începînd cu 13 februarie 2011. La data de 19.09.2012 s-a adresat la Casa Teritoriala de Asigurări Sociale sect.

Buiucani cu solicitarea de a i se efectua recalculul la pensia stabilită din motiv, că la determinarea mărimii pensiei nu a fost luat în considerare salariu pentru perioada din luna martie 1984 pîna în luna octombrie 1993, în timpul activităţii sale în funcţia de economist, contabil sef, apoi director adjunct pe probleme financiar-economice la Combinatul de producere pe lingă Societatea Muzical-Corală din Moldova (mai tîrziu redenumit ca SA „ACORD”, apoi SA „CETAS”). 1 Menţionează, că la depunerea cererii pentru stabilirea pensiei a prezentat certificatul cu suma cîştigurilor de la Combinatul de producere pe lîngă Societatea Muzical-Corală din Moldova, semnat şi stampilat, din care reiese, că salariul pe perioada 1984-1993 a constituit suma de 709663,59 ruble.

Prin răspunsul nr. X101/09-6642 din 12.10.2012 Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Buiucani a refuzat recalculul pensiei, iar la data de 09.11.2012 a contestat refuzul la Casa Naţională de Asigurări Sociale, şi prin răspunsul din 29.11.2012 contestaţia a fost respinsă, refuzînd recalcularea pensiei. Consideră reclamanta, că Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Buiucani neîntemeiat a refuzat recalculul pensiei, iar Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM neîntemeiat a respins contestaţia sa. Indică reclamanta, că în anii 1984-1993 a activat la Combinatul de Producere pe lingă Societatea Muzical-Corală din Moldova se confirmă prin înscrierea în carnetul de muncă şi nu este contestat, iar mărimea salariului se confirmă prin certificatul de salariu prezentat.

Pîrîţii neîntemeiat refuză să accepte acest certificat pe motiv, că informaţia despre salariu pentru perioada controversată nu s-a păstrat în arhive. Menţionează, că în perioada activităţii sale, Combinatul de producere de pe lingă Societatea Muzical-Corală din Moldova era întreprindere de stat şi anume statul este responsabil pentru păstrarea documentelor de arhivă. Solicită reclamanta, de a recunoaşte refuzul neîntemeiat şi a anula hotarîrea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Buiucani Nr. X101/09-6642 din 12.10.2012 şi hotarîrea Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM nr. V-H-1682/12 din 29.11.2012 privind refuzul de recalculare a pensiei şi de a obliga pîrîţii să efectueze recalculul pensiei cu includerea în calcul a salariului primit în perioada anilor 1984-1993 în sumă totală de 709 663,59 ruble.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Hamurari Valentina a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013, apelul declarat de Hamurari Valentina a fost respins, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 03 iunie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Buiucani mun. Chişinău din 27.09.2011 apelantei Hamurari Valentina i-a fost stabilită pensia pentru limita de vîrstă în mărime de 999,15 lei lunar, începînd cu 13 februarie 2011, pentru un stagiu de cotizare pînă la 01.01.1999 de 27 ani 08 luni 07 zile şi după 01.01.1999 de 10 ani 07 luni 7 zile.

(f.d.79). 2 Se menţionează că la determinarea mărimii pensiei nu a fost luat în considerare salariu pentru perioada din luna martie 1984 pîna în luna octombrie 1993, în timpul activităţii lui Hamurari Valentina în funcţia de economist, contabil sef, apoi director adjunct pe probleme financiar-economice la Combinatul de producere pe lingă Societatea Muzical-Corală din Moldova (mai tîrziu redenumit ca SA „ACORD”, apoi SA „CETAS”), din motiv, că nu a fost posibil de stabilit dacă acesta este veridic. Instanţa de apel a indicat că consideră oportun de a reitera prevederile art. 52 alin. (3) al Legii nr. 156/1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care prevăd expres, că venitul asigurat se confirmă prin documentele eliberate de întreprinderi, organizaţii, instituţii în care şi-au desfăşurat activitatea asiguraţii sau de organele ierarhic superioare, precum şi de arhive.

Documentele menţionate se perfectează în modul stabilit de Guvern. Iar potrivit alin. (4) acelaşi articol, în cazul în care nu este posibil de a prezenta certificatul cu privire la venitul asigurat, deoarece documentele nu s-au păstrat la întreprinderile, instituţiile de stat sau obşteşti, la organele lor ierarhic superioare, precum şi în arhive, lunile respective la determinarea coeficientului individual al salariului se substituie cu un număr similar de luni de activitate nemijlocit anterioare. Astfel, s-a stabilit, că din motiv, că nu a fost posibil de găsit întreprinderea care a eliberat cet.

Hamurari Valentina certificatul de salariu pe perioada 1984-1993, acesta nu a fost posibil de a fi verificat din cauza lipsei documentelor primare (cartea de salariu, fişa personală de evidenţă a veniturilor), şi prin urmare, CNAS a refuzat luarea în calcul a certificatului de salariu eliberat de SA CETAS la 11.10.2010 şi a efectuat calculul coeficientului individual în baza altui certificat de salariu, aplicînd prevederile art. 52 alin. (4) al Legii nr. 156/1998. În aşa circumstanţe, instanţa de apel a considerat, că instanţa de fond în mod justificat a respins pretenţiile reclamantei Hamurari Valentina referitor la anularea hotarîrii Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Buiucani Nr. X101/09-6642 din 12.10.2012 şi hotărîrea Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM nr. V-H-1682/12 din 29.11.2012 privind refuzul de recalculare a pensiei şi obligarea efectuării recalculului pensiei cu includerea în calcul a salariului primit în perioada anilor 1984- 1993, în sumă totală de 709 663,59 ruble. La 09 decembrie 2013 Hamurari Valentin a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii ca întemeiate.

În motivarea recursului recurenta a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. 3 Invocă că la întrebarea privind stabilirea pensiei, pîrîţii s-au condus nu de respectarea intereselor legitime a cetăţenilor dar au căutat motiv de a stabili ei pensia de nivelul cel mai minimal. Numai faptul cela că pîrîţii încâlcind legea nu respectă terminele calculării şi stabilirii pensiei, cum au procedat în cazul său, dă motivul de a crede că aceasta se face cu scopul de a găsi orice modalitate de a încălca drepturile pensionarului şi de a stabili o pensie minimală.

Se arată că la depunerea documentelor pentru stabilirea pensiei s-a prezentat certificatul de salariul în suma de 709663,59 pentru perioada lucrată în anii 1984- 1993. Consideră că, pîrîţii neîntemeiat nu recunosc documentul dat pentru calcularea pensiei, invocînd că pe certificat nu este indicat numărul, după spusele lor asta contrazice cu Instrucţiunea privind modul de perfectare a dosarelor de stabilire a pensiilor de asigurări sociale de stat nr.2 din 09.06.2005. La 15 ianuarie 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale a R. Moldova prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de notarul public Hamurari Valentina, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea hotărîrii contestate.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Hamurari Valentina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Hamurari Valentina, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în 4 verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Hamurari Valentina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Hamurari Valentina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5