2ra-570/14 — Recuperarea valorii averii confiscate în rezultatul represiunilor politice

prima instanţă: N.Clevadî nr.2ra-570/14 instanţa de apel: I.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul municipal Bălţi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Antonovici împotriva Consiliului municipal Bălţi cu privire la recuperarea valorii averii confiscate în rezultatul represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Consiliul municipal Bălţi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 11 iunie 2013 c o n s t a t ă La 27 februarie 2012 Elena Antonovici a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Bălţi cu privire la recuperarea valorii averii confiscate în rezultatul represiunilor politice.

În motivarea acţiunii a invocat că, Leonid Antonovici Nicolae la 27 februarie 1946 a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu confiscarea averii pentru infracţiuni prevăzute de art.54-10 p.2 Cod Penal al RSSM. Prin decizia Comitetului Executiv al or.Bălţi nr.37 din 28 octombrie 1946 casa de locuit situată în mun.Bălţi, str.Crasnoarmeiscaia 26 ( la moment M.Cogălniceanu 30) ce aparţinea lui Leonid Antonovici a fost naţionalizată, care ulterior la 12 ianuarie 1957 a fost vîndută lui Tcaciuc Ananie Nicolae. Susţine că conform listei averii şi procesului-verbal a percheziţiei din 25 septembrie 1945 la Leonid Antonovici au fost găsite : monede ţariste argint-45 ruble 10 copeici; monede ţariste aur-2 cîte 20 ruble; monede româneşti-1645 lei, precum şi bunuri materiale.

La 28 iulie 1950 a decedat Leonid Antonovici. La 11 octombrie 1995 la cererea moştenitorului Anatol Antonovici, unicul fiu a lui Leonid Antonovici, Curtea Supremă a Republicii Moldova a emis certificatul de reabilitare prin care Leonid Antonovici a fost reabilitat. La 24 aprilie 2008 Anatol Antonovici se adresează cu cerere Primăriei mun.Bălţi privind compensarea prejudiciului cauzat prin actul de despropriere, la care nu a primit răspuns pozitiv, fiind-se invocat lipsa documentelor. La 14 februarie 2009 Anatol Antonovici a decedat, iar la 08 iunie 2009 moştenitorul de gradul I Elena Antonovici a acceptat succesiunea în termen, inclusiv şi asupra bunurilor care au aparţinut părinţilor. După mai multe adresări către Primăria mun.Bălţi, ultima refuză să examineze cererea privind recuperarea valorii bunurilor confiscate.

Solicită reclamanta restituirea valorii bunurilor confiscate ilegal în rezultatul represiunilor politice şi anume, casa de locuit din str.M.Cogălniceanu 30 mun.Bălţi în sumă de 279 481 lei; monedelor ţariste argint-45 ruble, 10 copeici; monedelor ţariste aur- 2 cîte 20 ruble; monedelor româneşti-1645 lei; bunurilor materiale conform listei, precum şi cheltuielilor de transport de 404 lei, iar în total suma de 373 295,74 lei. Pe parcursul examinării cauzei reprezentantul reclamantei a înaintat cerere privind concretizarea pretenţiilor din acţiune, solicitînd încasarea valorii bunurilor confiscate în rezultatul represiunilor politice în sumă de 363 570,15 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 2 448 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 11 iunie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind încasat din bugetul mun.Bălţi în beneficiul Elenei Antonovici valoarea averii confiscate în sumă de 363 570,15 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 2448 lei, iar în total 366 018,15 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Consiliul municipal Bălţi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 11 iunie 2013. La 23 decembrie 2013 Consiliul municipal Bălţi a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 noiembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 11 iunie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material şi procedural, cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii pe care instanţa le consideră întemeiate nu au fost dovedite cu probe veridice. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Consiliul municipal Bălţi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Consiliul municipal Bălţi în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul municipal Bălţi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Consiliul municipal Bălţi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat