2ra-253/14 — Înlăturarea obstacolelor şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: E. Cojocari dosarul nr. 2ra-253/14 instanţa de apel: M. Anton, B. Bîrca, I. Secrieru DECIZIE 05 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Iuliana Oprea Ion Druţă, Constantin Alerguş examinând recursul declarat de către Izman Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Izman Mihail împotriva lui Popa Valentin cu privire la înlăturarea obstacolelor şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 prin care a fost respins apelul declarat de către Izman Mihail şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 iulie 2012, c o n s t a t ă La 07 februarie 2012 Izman Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Popa Valentin cu privire la înlăturarea obstacolelor şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în perioada 2002-2011 a activat în calitate de preşedinte al Întovărăşirii pomicole „Condriţa” din s. Condriţa, mun. Chişinău. În 2006 în cadrul adunării generale a membrilor întovărăşirii a propus construcţia unei reţele de gaze naturale pentru aprovizionarea vilelor de pe teritoriu, din cei 87 de proprietari participând la construcţia gazoductului cu surse financiare proprii, 41 de persoane.

Menţionează că în calitate de persoană fizică desemnată de membrii care au participat financiar la construcţia gazoductului, a semnat procesul-verbal de recepţie a lucrărilor efectuate, precum şi a încheiat contractul de deservire tehnică a gazoductului cu SRL „Chişinău-Gaz”, actualmente 23 de proprietari efectuând conectarea vilelor la reţeaua de gaze naturale şi 18 având branşamente pentru conectare pe teritoriul loturilor privatizate. Susţine reclamantul că în 2007 după aceeaşi modalitate membrii ÎP „Condriţa” au decis asupra edificării reţelei de apă potabilă, dânsul angajându-şi răspunderea de organizarea construcţiei apeductului, la care cu mijloace financiare proprii au participat 43 de persoane, la 01 iulie 2009 proprietarii-investitori fiind conectaţi la fântâna arteziană construită.

Astfel, Izman Mihail a colectat de la membrii interesaţi banii necesari construcţiei gazoductului şi apeductului pe teritoriul întovărăşirii în calitate de persoană particulară, actele juridice încheiate în acest sens cu furnizorii de servicii nefiind întocmite din numele ÎP „Condriţa”, dar din numele dânsului ca reprezentant al membrilor interesaţi în investire şi amenajare. Indică reclamantul că la adunarea generală a membrilor întovărăşirii din 24 februarie 2011, în funcţia de preşedinte a fost ales Popa Valentin, care ulterior desemnării a decis că gazoductul şi apeductul construite din sursele financiare ale unor membri, constituie proprietatea ÎP „Condriţa”, fiind disponibile în egală măsură pentru toţi membri acesteia.

Deşi reclamantul a efectuat mai multe tentative să convingă noul preşedinte că gazoductul şi apeductul nu aparţin cu drept de proprietate întovărăşirii pomicole deoarece au fost construite din sursele alocate de mai multe persoane fizice, nu a avut succes. Invocă că pârâtul Popa Valentin, neavând nici un drept, a săvârşit mai multe acţiuni abuzive şi ilegale: a încercat să distrugă căsuţa de pază în care era montat utilajul fântânei arteziene şi a deconectat-o de la reţeaua de curent electric, ulterior înlocuind forţat şi uşa căsuţei; a organizat o campanie de ponegrire a lui Izman Mihail, pretinzând că acesta ar fi sustras 500 000 din banii colectaţi, depunând şi o plângere în Procuratura sect.

Buiucani în acest sens; a organizat dispariţia pachetului de acte referitoare la apeduct. Consideră acţiunile actualului preşedinte al ÎP „Condriţa”, Popa Valentin, ilegale, îndreptate spre îngrădirea drepturilor legitime de folosinţă şi administrare a membrilor care au contribuit financiar la construcţia gazoductului şi apeductului, precum şi îndreptate să lezeze onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a fostului preşedinte.

Dat fiind faptul că soluţionarea situaţiei iscate pe cale extrajudiciară este imposibilă, solicită reclamantul Izman Mihail obligarea pârâtului Popa Valentin să se abţină de la îngrădirea dreptului membrilor asociaţiei de a utiliza gazoductul, apeductul şi energia electrică şi să restabilească uşa de metal şi lăcatul de la căsuţa de pază în care este montat utilajul fântânei arteziene, cu întocmirea procesului- verbal de predare-primire a elementelor de automatizare a fântânei; repararea prejudiciului material şi moral cauzat şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză.

Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul şi-a concretizat pretenţiile, solicitând obligarea lui Popa Valentin să înlăture obstacolele în exploatarea gazoductului, apeductului şi energiei electrice, să restabilească uşa de metal şi lăcatul de la căsuţa de pază în care este montat utilajul fântânei arteziene, cu întocmirea procesului-verbal de predare-primire a elementelor de automatizare a fântânei, precum şi a cerut încasarea de la pârât în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 1 200 lei, prejudiciului moral în sumă de 233 735 lei şi compensarea tuturor cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Izman Mihail şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2012. La 25 aprilie 2013 Izman Mihail a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi remiterea pricinii spre rejudecare. Recurentul în motivarea recursului a invocat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia de pe decizia redactată a Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 a fost expediată în adresa recurentului la 28 ianuarie 2013, însă lipsesc date despre momentul recepţiei acesteia. În circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 25 noiembrie 2013 în adresa intimatului Popa Valentin a fost expediată copia recursului declarat de către Izman Mihail cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 24 decembrie 2013 Popa Valentin prin intermediul avocatului Grosu Oleg a depus referinţă la recursul declarat de către Izman Mihail, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2014 recursul declarat de către Izman Mihail a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art. 432 alin. (3) lit. d) şi f). Potrivit art. 432 alin. (3) lit. d) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Conform alin. (5) al aceluiaşi articol, temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 62 alin. (1) lit. b) CPC, coparticiparea procesuală este obligatorie dacă examinarea pricinii implică soluţionarea chestiunii cu privire la drepturile sau obligaţiile mai multor reclamanţi şi/sau pîrîţi atunci cînd drepturile şi 3 obligaţiile reclamanţilor sau pîrîţilor decurg din aceleaşi temeiuri de fapt sau de drept. Potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, dacă necesitatea intervenirii în proces a coreclamanţilor sau copîrîţilor este constatată în timpul deliberării, instanţa va relua examinarea pricinii în fond, dispunînd înştiinţarea coparticipanţilor.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că recurentul- reclamant Izman Mihail înaintează cerinţe faţă de intimatul Popa Valentin în calitatea ultimului de actual preşedinte al ÎP „Condriţa”, contestând acţiunile acestuia de a administra şi gestiona gazoductul şi apeductul construite pe teritoriul asociaţiei din mijloacele financiare alocate de 41 şi, respectiv, 43 din cei 87 de membri. Deci, prezenta cerere de chemare în judecată nu este înaintată împotriva lui Popa Valentin ca persoană fizică, dar vizează anume conduita acestuia în calitate de preşedinte al ÎP „Condriţa”.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţele ierarhic inferioare au desconsiderat esenţa pretenţiilor înaintate de către recurentul-reclamant Izman Mihail şi contrar normelor de drept procedural, au omis să antreneze în prezenta cauză şi ÎP „Condriţa”, deşi speţa ridică chestiuni privind dreptul acesteia asupra gazoductului şi apeductului construit. Or, materialele cauzei relevă că obiectul principal al acţiunii lui Izman Mihail este stabilirea cercului de persoane îndreptăţite să administreze şi să gestioneze gazoductul şi apeductul construite pe teritoriul ÎP „Condriţa”, recurentul pretinzând că acesta include doar membrii întovărăşirii care au participat financiar la edificarea reţelelor de aprovizionare, iar intimatul consideră că ÎP „Condriţa” este proprietarul exclusiv.

Se evidenţiază că pretenţiile referitoare la restabilirea uşii căsuţei de pază, transmiterea sistemului automatizat al fântânei arteziene şi repararea prejudiciului material şi moral, sunt subsecvente cerinţei de bază de a înlătura obstacolele în utilizarea gazoductului şi apeductului edificate. Astfel, la caz, se constată cu certitudine necesitatea antrenării în prezenta cauză şi pe ÎP „Condriţa”, fapt omis de către instanţele ierarhic inferioare la examinarea pricinii în fond şi în apel. Afară de aceasta, instanţa de recurs consideră că prezenta cauză aduce atingere directă drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor-investitori care nemijlocit au finanţat construcţia gazoductului şi apeductului pe teritoriul ÎP „Condriţa” deoarece speţa ridică chestiuni cu privire la subiecţii în drept să utilizeze şi gestioneze reţelele respective, însă instanţele inferioare au considerat irelevant acest fapt.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de fond nu s-a conformat prevederilor legale pertinente şi nu a asigurat antrenarea corespunzătoare în prezentul proces a ÎP „Condriţa” şi a persoanelor-investitori care au contribuit financiar la construcţia gazoductului şi apeductului, iar instanţa de apel în temeiul art. 385 alin. (1) lit. d) şi 4 art. 388 alin. (1) lit. d) nu a corectat omisiunea respectivă, deşi drepturilor şi obligaţiunilor subiecţilor enunţaţi li se aduce atingere directă.

Aşadar, instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţele ierarhic inferioare prin examinarea cauzei în mod eronat au soluţionat problema drepturilor ÎP „Condriţa” şi a membrilor acesteia care au contribuit financiar la construcţia reţelelor de aprovizionare cu gaze naturale şi apă potabilă, aceştia nefiind în mod corespunzător atraşi în procesul civil, şi, prin urmare, fiindu-le încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil. În condiţiile în care neantrenarea în prezentul proces civil în pofida atingerii directe a drepturilor ÎP „Condriţa” şi membrilor acesteia care au contribuit financiar la construcţia reţelelor de aprovizionare, ridică chestiuni pe marginea echităţii procedurii civile, instanţa de recurs conchide asupra necesităţii de a remite pricina spre rejudecare în prima instanţă, care urmează să corecteze omisiunile respective şi să introducă în proces persoanele enunţate, stabilindu-le calitatea procesuală ce le revine conform legii.

În acest context se reţine că materialele prezente la dosar nu relevă în mod clar identitatea celor 41 de membri ai ÎP „Condriţa” care au participat la finanţarea construcţiei gazoductului şi nici a celor 43 care au finanţat tragerea apeductului, prima instanţa la reexaminarea cauzei urmând să clarifice această chestiune şi să atragă în proces aceste persoane. Afară de aceasta, instanţa de recurs evidenţiază necesitatea antrenării în prezentul proces în calitate de intervenient accesoriu şi pe SRL „Chişinău-Gaz” în vederea elucidării aspectelor referitoare la cercul de subiecţi cu care furnizorul de gaze a încheiat contracte de deservire tehnică a reţelelor construite.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au soluţionat problema drepturilor ÎP „Condriţa” şi membrilor ei care au finanţat construcţia gazoductului şi apeductului pe teritoriul întovărăşirii, fără ca aceştia să fie introduşi în prezentul proces, fiind constatată într-o manieră certă aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare a normelor de drept procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Izman Mihail, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 iulie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată. La rejudecarea pricinii, instanţele ierarhic inferioare urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o hotărâre legală şi întemeiată, respectând dreptul participanţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Izman Mihail. 5 Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Izman Mihail împotriva lui Popa Valentin cu privire la înlăturarea obstacolelor şi repararea prejudiciului material şi moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druţă Constantin Alerguş 6