3ra-127/14 — Încălcarea dreptului de acces la informaţie

dosarul nr. 3ra-127/14 prima instanţă: A.Catană instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa DECIZIE 05 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Ion Corolevschi, Vladimir Timofti examinînd recursul declarat de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către asociaţia obştească „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Drepturilor Conexe ”APOLLO” împotriva Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la încălcarea dreptului de acces la informaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 mai 2013, prin care a acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La data de 04.02.2013, asociaţia obştească „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Drepturilor Conexe ”APOLLO” s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la încălcarea dreptului de acces la informaţie.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat că, AO „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Drepturilor Conexe ”APOLLO” prin scrisoarea nr.510 din 09.01.13, a solicitat Consiliului Coordonator al Audiovizualului, în baza Legii accesului la informaţie, prezentarea informaţiilor ce va face referinţă asupra numărului contractului, părţile semnatare şi adresele juridice ale acestora, drepturile şi limba de difuzare, teritoriul difuzării şi perioada de valorificare a filmelor, şi anume: - copia contractului/licenţei ce a permis postului CTC Mega să difuzeze fiimele: Gothika, Fun with Dick and Jane, Not Another Teen Movie, A Knight's Tale, Stepmom, Can't Hardly Wait, Book of Blood, It Could Happen toYou, Little Black Book, Hollow Man 2, 50 First Dates şi S.W.A.T.; - copia contractului/licenţei ce a permis postului ALT TV să difuzeze filmele: Animal Farm, Dollar for the Dead, Kids in America, The Void, Tides of War, Two Men Went to War, Bad Karma, Needful Things, Year of the Cornet şi Morven Callar; - copia contractului/licenţei ce a permis postului EURO TV să difuzeze filmele: Trassik Attack, Suspect Zero, The Detonator şi A good night to die; - copia contractului/licenţei ce a permis postului Bravo să difuzeze filmele: The Chase, Under Suspicion, Evening, Karate Dog, Winter Passing, Bangkok Dangerous,

Ask the Dust şi The Death and Life of Bobby Z; - copia contractului/licenţei ce a permis postului Prime să difuzeze filmele: White Collor, Grimm, The war of the roses şi Monsters vs. Aliens; copia contractului/licenţei ce a permis postului Super TV să difuzeze filmele: Friends, 13 Going on 30 şi Big Fish. Menţionează reclamantul, că prin răspunsul Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr.84 din 28.01.2013 a fost refuzată furnizarea informaţiilor solicitate, argumentându-se că informaţia respectivă reprezintă secret comercial. Consideră reclamantul drept neîntemeiat refuzul pârâtului de a furniza informaţiile solicitate, având în vedere următoarele. La data de 21 decembrie 2012, prin decizia nr. 179 Consiliul Coordonator al Audiovizualului s-a expus asupra sesizărilor asociaţiei APOLLO, investigând şi documentând cazurile de difuzare a unor filme artistice presupuse a fi difuzate cu încălcarea drepturilor de autor şi conexe.

În procedură de investigare, având şi obligaţia verificării drepturilor de difuzare conform art. 18 coroborat cu art.38, alin.2, lit.(k) Codul audiovizualului, Consiliul Coordonator al Audiovizualului are în păstrare contractele şi informaţia despre numărul contractului, părţile semnatare şi adresele juridice ale acestora, drepturile şi limba de difuzare, teritoriul difuzării şi perioada de valorificare a filmelor nominalizate în prezenta cerere de chemare în judecată. În baza legii privind accesul la informaţie, oricine în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale, iar subiecţi ai prezentei legi sânt furnizorul de informaţii şi solicitantul informaţiei.

Furnizori ai informaţiilor, în contextul legii precitate sunt: - instituţiile publice centrale si locale - organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare, social-culturale şi altor atribuţii cu caracter necomercial; - persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sânt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale, inclusiv de in formaţii cu caracter personal. Susţine reclamantul că în condiţiile respective, Consiliul Coordonator al Audiovizualului este atribuit la categoria furnizorilor de informaţii oficiale şi acesta era obligat să furnizeze informaţiile solicitate.

Totodată, susţine reclamantul că informaţia cu referire la asupra numărului contractului, părţile semnatare şi adresele juridice ale acestora, drepturile şi limba de difuzare, teritoriul difuzării şi perioada de valorificare a filmelor, nu poate fi catalogată de CCA ca informaţie ce conţine secret comercial Cere AO „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Conexe „APOLLO”, obligarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului să furnizeze informaţia despre numărul contractului, părţile semnatare şi adresele juridice ale acestora, drepturile şi limba de difuzare, teritoriul difuzării şi perioada de valorificare a următoarelor filme: - postul CTC Mega: Gothika, Fun with Dick and Jane, Not Another Teen Movie, A Knight's Tale, Stepmom, Can't Hardly Wait, Book of Blood, It Could Happen to You, Little Black Book, Hollow Man 2, 50 First Dates şi S.W.A.T.; - postul ALT TV: Animal Farm, Dollar for the Dead, Kids in America, The Void, Tides of War, Two Men Went to War, Bad Karma, Needful Things, Year of the Comet şi Morven Callar; - postul EURO TV: Trassik Attack, Suspect Zero, The Detonator şi A good night to die; - postul Bravo să difuzeze filmele: The Chase, Under Suspicion, Evening, Karate Dog, Winter Passing, Bangkok Dangerous, Ask the Dust şi The Death and Life of Bobby Z; - postului Prime: White Collor, Grimm,

The war of the roses şi Monsters vs. Aliens. În referinţa din 20 martie 2013, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a menţionat că în răspunsul expediat solicitantului nr. 84 din 28.01.2013, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a subliniat faptul că informaţia care a stat la baza adoptării Deciziei Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr. 179 din 21.12.2012 nu poate fi divulgată, deoarece conform scrisorilor de însoţire a I.M. „Teledixi” S.R.L., „ALTERNATIV TV” S.R.L., Î.M. „ALVALMEDIA” S.R.L., „BRAVO TV” S.R.L. şi I.C.S. „PR1METV” S.R.L, radiodifuzorii nominalizaţi au solicitat interzicerea accesului la informaţia prezentată, precum şi să nu divulge datele şi textul acesteia terţelor persoane fizice sau juridice din considerentul atribuirii acestor documente a statutului de secret comercial.

A invocat CCA, art. 9 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 10 din 2009 cu privire la practica aplicării de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrative, prin care se atenţionează că instanţa nu poate discuta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorităţi publice, deoarece petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente. Susţine în referinţa sa, că AO „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Conexe „APOLLO”, prin cererea de chemare în judecată, şi-a exprimat numai nemulţumirea faţă de răspunsul dat de Consiliul Coordonator al Audiovizualului prin scrisoarea din 28 ianuarie 2013, ceea ce nu poate servi drept temei pentru a depune cerere de chemare în judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru din 17 mai 2013, acţiunea a fost admisă parţial.

A fost obligat Consiliul Coordonator al Audiovizualului să furnizeze informaţia în condiţiile stabilite de art. 7 al Legii cu privire la informaţie, despre contractul, părţile semnatare şi adresele juridice ale acestora, drepturile şi limba de difuzare, teritoriul difuzării şi perioada de valorificare a următoarelor filme: - postul CTC Mega: Gothika, Fun with Dick and Jane, Not Another Teen Movie, A Knight's Tale, Stepmom, Can't Hardly Wait, Book of Blood, It Could Happen to You, Little Black Book, Hollow Man 2, 50 First Dates şi S.W.A.T.; - postul ALT TV: Animal Farm, Dollar for the Dead, Kids in America, The Void, Tides of War, Two Men Went to War, Bad Karma, Needful Things, Year of the Comet şi Morven Callar; - postul EURO TV: Trassik Attack, Suspect Zero, The Detonator şi A good night to die; - postul Bravo să difuzeze filmele: The Chase, Under Suspicion, Evening, Karate Dog, Winter Passing, Bangkok Dangerous, Ask the Dust şi The Death and Life of Bobby Z; - postului Prime: White Collor, Grimm, The war of the roses şi Monsters vs. Aliens.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, apelul declarat de Consiliul Coordonator al Audiovizualului a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 05 decembrie 2013, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de AO „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Conexe „APOLLO” să fie respinsă. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece concluziile instanţei expuse în decizie sunt nefondate şi fără suport juridic, totodată, fiind aplicate greşit normele de drept material.

Astfel, instanţa de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat eronat legea. În special, a invocat recurentul că informaţia solicitată de către intimat şi obligată a fi furnizată de către instanţă, are statut de secret comercial, fiind informaţie confidenţială din domeniul afacerilor şi nu face parte din categoria informaţiilor oficiale. În această ordine de idei, radiodifuzorii sunt agenţi economici şi instanţa urma să ţină cont şi de prevederile Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Mai mult, menţionează recurentul că nu deţine informaţia solicitată deoarece aceasta a fost restituită companiilor ÎM.„Teledixi” SRL, „ALTERNATIV TV” SRL, ÎM „ALVALMEDIA” SRL, „BRAVO TV” SRL şi îCS „PRIME TV” SRL.

Respectiv, în temeiul art. 19 alin. (2) din Legea cu privire la accesul la informaţie, furnizorii de informaţii nu pot fi obligaţi să prezinte probe ale inexistenţei informaţiilor nedocumentate, iar în temeiul Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiţie nr. 10 din 2009, instanţa de judecată nu poate discuta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorităţi publice, deoarece petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente. Complementar celor menţionate, recurentul precizează că reprezentantul intimatului este reprezentantul radiodifuzorului „Jurnal-TV”, care este concurent nemijlocit al tuturor radiodifuzorilor menţionaţi mai sus.

La data de 17 ianuarie 2014, AO „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Conexe „APOLLO” a depus referinţă la recursul Consiliului Coordonator al Audiovizualului prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu menţinerea hotărîrilor anterioare. Unul dintre temeiurile invocate de către intimat este faptul că instanţele ierarhic inferioare deja s-au expus asupra celor invocare de către recurent, pronunţînd hotărîri legale şi întemeiate. Mai menţionează intimatul că instanţa de judecată a ţinut cont de faptul că actele solicitate au stat la baza emiterii deciziei nr. 179 din 21.12.2012 şi că acestea se păstrează în arhiva Consiliului Coordonator al Audiovizualului, fapt confirmat şi de către reprezentantul ultimului în judecată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul Consiliului Coordonator al Audiovizualului neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele anexate la prezenta cauză se reţine că prin decizia nr. 179 din 21 decembrie 2012, Consiliul Coordonator al Audiovizualului s-a expus asupra sesizărilor AO „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Conexe „APOLLO”, investigând şi documentând cazurile de difuzare a unor filme artistice presupuse a fi difuzate cu încălcarea drepturilor de autor şi conexe de către ÎM „Teledixi” SRL, „ALTERNATIV TV” SRL, ÎM „ALVALMEDIA” SRL, „BRAVO TV” SRL şi ÎCS „PRIMETV” SRL.

Urmare, prin scrisoarea nr.510 din 09.01.13, AO „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Drepturilor Conexe ”APOLLO”, a solicitat Consiliului Coordonator al Audiovizualului, în baza Legii accesului la informaţie, prezentarea informaţiilor ce va face referinţă asupra numărului contractului, părţile semnatare şi adresele juridice ale acestora, drepturile şi limba de difuzare, teritoriul difuzării şi perioada de valorificare a filmelor, şi anume: - copia contractului/licenţei ce a permis postului CTC Mega să difuzeze fiimele: Gothika, Fun with Dick and Jane, Not Another Teen Movie, A Knight's Tale, Stepmom, Can't Hardly Wait, Book of Blood, It Could Happen toYou, Little Black Book, Hollow Man 2, 50 First Dates şi S.W.A.T.; - copia contractului/licenţei ce a permis postului ALT TV să difuzeze filmele: Animal Farm, Dollar for the Dead, Kids in America, The Void, Tides of War, Two Men Went to War, Bad Karma, Needful Things, Year of the Cornet şi Morven Callar; - copia contractului/licenţei ce a permis postului EURO TV să difuzeze filmele: Trassik Attack, Suspect Zero, The Detonator şi A good night to die; - copia contractului/licenţei ce a permis postului Bravo să difuzeze filmele: The Chase, Under Suspicion, Evening, Karate Dog, Winter Passing, Bangkok Dangerous, Ask the Dust şi The Death and Life of Bobby Z;

- copia contractului/licenţei ce a permis postului Prime să difuzeze filmele: White Collor, Grimm, The war of the roses şi Monsters vs. Aliens; copia contractului/licenţei ce a permis postului Super TV să difuzeze filmele: Friends, 13 Going on 30 şi Big Fish. Prin răspunsul Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr.84 din 28.01.2013, furnizarea informaţiilor enumerate supra, a fost refuzată, argumentându- se că informaţia respectivă reprezintă secret comercial. Nefiind de acord cu răspunsul autorității, AO „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Drepturilor Conexe ”APOLLO”, a înaintat cerere de chemare în judecată, în vederea obligării furnizării informației.

Instanţele judecătoreşti au emis hotărîrile respective. Astfel, potrivit art. 34 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. În această ordine de idei, potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 982 – XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, oricine, în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale.

Exercitarea drepturilor prevăzute mai sus poate fi supusă unor restricţii pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internaţional, inclusiv pentru apărarea securităţii naţionale sau vieţii private a persoanei Potrivit art.5 din Legea privind accesul la informaţie, subiecţi ai prezentei legi sînt furnizorul de informaţii şi solicitantul informaţiei.

Furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt: a) autorităţile publice centrale şi locale - autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică, autoritatea judecătorească; b) instituţiile publice centrale şi locale - organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare, social-culturale şi altor atribuţii cu caracter necomercial; c) persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale.

În condiţiile acestui articol, pot solicita informaţii oficiale: a) orice cetăţean al Republicii Moldova; b) cetăţenii altor state, care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova; c) apatrizii stabiliţi cu domiciliul sau cu reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova. Potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din actul legislativ nominalizat, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.

Documente purtătoare de informaţii sînt considerate: oricare din următoarele (sau o parte din acestea): orice hîrtie sau alt material pe care există un înscris; o hartă, un plan, un desen, o fotografie; orice hîrtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru persoanele calificate să le interpreteze; orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri cu sau fără ajutorul unui alt articol sau mecanism; orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic; orice copie sau reproducere a purtătorilor de informaţii menţionaţi la punctul 1) al prezentului alineat; orice parte a unei copii sau reproduceri menţionate la punctul 2) al prezentului alineat.

Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) şi (2) din Codul audiovizualului, Consiliul Coordonator al Audiovizualului este autoritate publică autonomă. Consiliul Coordonator al Audiovizualului este reprezentantul şi garantul interesului public în domeniul audiovizualului, autoritatea responsabilă pentru implementarea şi respectarea prezentului cod, a tratatelor internaţionale în domeniul audiovizualului la care Republica Moldova este parte. În temeiul art. 18 din Codul audiovizualului, transmisia şi retransmisia serviciilor de programe se efectuează cu respectarea obligatorie a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, în conformitate cu legislaţia privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Radiodifuzorii sînt obligaţi să încheie contracte, fie direct cu titularii drepturilor de autor şi drepturilor conexe, fie cu reprezentanţii acestora sau cu organizaţiile de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe, potrivit împuternicirilor şi licenţelor deţinute. Retransmisia unui serviciu de programe în lipsă de contract încheiat cu radiodifuzorul, distribuitorul de servicii sau cu un alt titular de drepturi asupra serviciului de programe retransmis constituie încălcare a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi se sancţionează în modul corespunzător. Potrivit art. 37 alin. (1) și (2) din Codul audiovizualului, supravegherea aplicării şi respectării prevederilor prezentului cod este în competenţa Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

În exercitarea atribuţiilor de supraveghere, Consiliul Coordonator al Audiovizualului poate solicita radiodifuzorilor sau distribuitorilor de servicii informaţiile necesare, precizînd temeiul legal şi scopul solicitării, poate stabili termenul de furnizare a acestor informaţii, în limitele şi în modul stabilite de prezentul cod.

Complementar, potrivit art. 40 alin. (1) lit. a), b) şi c) al codului, Consiliul Coordonator al Audiovizualului exercită următoarele atribuţii: a) supraveghează respectarea modului în care radiodifuzorii publici şi radiodifuzorii privaţi îşi îndeplinesc obligaţiile asumate în licenţa de emisie, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor legale; b) supraveghează corectitudinea conţinutului programelor oferite de radiodifuzori, numai după comunicarea audiovizuală a acestor programe; d) monitorizează, în condiţiile alin.(1) lit.b), conţinutul serviciilor de programe oferite de radiodifuzori şi oferta de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii, periodic şi ori de cîte ori consiliul consideră necesar sau este sesizat cu privire la nerespectarea de către radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii a prevederilor legale, a normelor de reglementare în domeniu sau a obligaţiilor înscrise în licenţa de emisie.

Potrivit art. 41 alin. (1) al codului, în calitatea sa de garant al apărării interesului public în domeniul comunicării audiovizuale pe principii democratice şi a drepturilor consumatorului de programe, Consiliul Coordonator al Audiovizualului este obligat să asigure: a) supravegherea respectării exprimării pluraliste de idei şi de opinii în cadrul programelor transmise de radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova; b) încurajarea liberei concurenţe; c) un raport echilibrat între serviciile de programe oferite de radiodifuzorii naţionali şi cele oferite de radiodifuzorii locali şi regionali; d) protejarea demnităţii umane şi protejarea minorilor; e) protejarea spaţiului informaţional, patrimoniului lingvistic şi cultural- naţional, inclusiv a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale; f) transparenţa mijloacelor de informare în masă din domeniul audiovizualului; g) transparenţa activităţii proprii.

Acestea fiind menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că în procesul de exercitare a atribuţiilor, şi anume în procedura de investigare, prin prisma prevederilor Codului audiovizualului, a activităţii ÎM „Teledixi” SRL, „ALTERNATIV TV” SRL, ÎM „ALVALMEDIA” SRL, „BRAVO TV” SRL şi ÎCS „PRIMETV” SRL, în aspectul dacă au avut dreptul de a difuza unele filme artistice, presupuse a fi difuzate cu încălcarea drepturilor de autor şi conexe, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a intrat în posesia contractelor, părţile semnatare şi adresele juridice ale acestora, drepturile şi limba de difuzare, teritoriul difuzării şi perioada de valorificare a filmelor: - postul CTC Mega: Gothika, Fun with Dick and Jane, Not Another Teen Movie, A Knight's Tale, Stepmom, Can't Hardly Wait, Book of Blood, It Could Happen to You, Little Black Book, Hollow Man 2, 50 First Dates şi S.W.A.T.; - postul ALT TV: Animal Farm, Dollar for the Dead, Kids in America, The Void, Tides of War, Two Men Went to War, Bad Karma, Needful Things, Year of the Comet şi Morven Callar; - postul EURO TV: Trassik Attack, Suspect Zero, The Detonator şi A good night to die; - postul Bravo să difuzeze filmele: The Chase, Under Suspicion, Evening, Karate Dog, Winter Passing, Bangkok Dangerous, Ask the Dust şi The Death and Life of Bobby Z;

- postului Prime: White Collor, Grimm, The war of the roses şi Monsters vs. Aliens. Coroborînd cele expuse, se constată cu certitudine că argumentul Consiliului Coordonator al Audiovizualului precum că nu deţine informaţia solicitată de reclamant nu corespunde realităţii.

Prin urmare, fiind stabilite circumstanțele respective, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie explică recurentului că informaţia deţinută de către acesta în calitate de autoritate publică cade sub incidenţa Legii cu privire la accesul la informaţie şi astfel, în temeiul art.7 alin. (1) al actului legislativ, în contextul prevederilor art. 5 şi 6 al aceleaşi legi, exercitarea dreptului de acces la informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate prin lege organică şi care corespund necesităţilor: a) respectării drepturilor şi reputaţiei altei persoane; b) protecţiei securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei moralei societăţii.

Respectiv, accesul la informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit.

Legea nominalizată prevede posibilităţi de îngrădire a dreptului de acces la informaţie doar în cazurile exhaustiv prevăzute în alin. (2) al art. 7 din lege, şi anume, în cazul: a) informaţiilor atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a căror divulgare neautorizată sau pierdere poate aduce atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova; b) informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor publice cu titlu de confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind secretul comercial, şi care ţin de producţie, tehnologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor; c) informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal; d) informaţiilor ce ţin de activitatea operativă şi de urmărire penală a organelor de resort, dar numai în cazurile în care divulgarea acestor informaţii ar putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfăşurarea unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă şi imparţială a cazului său, ori ar pune în pericol viaţa sau securitatea fizică a oricărei persoane - aspecte reglementate de legislaţie;

e) informaţiilor ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor investigaţii ştiinţifice şi tehnice şi a căror divulgare privează autorii investigaţiilor de prioritatea de publicare sau influenţează negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege. Recurentul, invocă faptul că informaţiile solicitate de către intimat, se referă la informaţii confidenţiale din domeniul afacerilor, făcînd referire şi la Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. În acest sens, Colegiul precizează că art. 7 în alin. (2) lit. b), enumeră care anume informaţii intră în categoria informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor. Astfel, informaţii confidenţiale din domeniul afacerilor sunt: informaţii care ţin de producţie, tehnologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor.

În contextul celor menţionate, instanţa de recurs constată că informaţia solicitată de către intimat nu se referă la informaţii despre producţie, tehnologie, administrare, finanţe, sau despre alte activităţi a vieţii economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele companiilor: ÎM „Teledixi” SRL, „ALTERNATIV TV” SRL, ÎM „ALVALMEDIA” SRL, „BRAVO TV” SRL şi ÎCS „PRIMETV” SRL, informaţia, de fapt, referindu-se la: contracte, părţile semnatare şi adresele juridice ale acestora, drepturile şi limba de difuzare, teritoriul difuzării şi perioada de valorificare a filmelor. Instanţa de recurs, în acelaşi timp, nu exclude că documentele solicitate de către intimat (copia contractelor), ar putea conţine părţi cu informaţii confidenţiale din domeniul afacerilor, însă limitarea accesului la astfel de date se face în conformitate cu prevederile art. 7, în ansamblu.

Prin urmare, în cazul în care documentul solicitat conţine informaţii cu accesibilitate limitată, în temeiul alin. (3) din art. 7 al Legii cu privire la accesul la informaţie, furnizorii de informaţii sînt obligaţi să prezinte solicitanţilor părţile documentului, accesul la care nu conţine restricţii conform legislaţiei, indicîndu-se în locurile porţiunilor omise una din următoarele sintagme: „secret de stat”, „secret comercial”, „informaţie confidenţială despre persoană”.

Refuzul accesului la informaţie, la părţile respective ale documentului se întocmeşte cu respectarea prevederilor articolului 19 din prezenta lege, dar şi ţinînd cont că în conformitate cu prevederile alin. (4) din art. 7 al legii, restricţii ale libertăţii de informare pot fi impuse doar în cazul în care furnizorul de informaţii poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţiei securităţii naţionale şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decît interesul public în cunoaşterea informaţiei. Fapt care însă, nu a fost demonstrat de către recurent.

Potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, nimeni nu poate fi pedepsit pentru că a făcut publice anumite informaţii cu accesibilitate limitată, dacă dezvăluirea informaţiilor nu atinge şi nu poate să atingă un interes legitim legat de securitatea naţională sau dacă interesul public de a cunoaşte informaţia depăşeşte atingerea pe care ar putea să o aducă dezvăluirea informaţiei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie nu poate accepta argumentul recurentului precum că nu poate fi obligat să prezinte probe ale inexistenţei informaţiilor nedocumentate, dat fiind faptul că efectuînd controlul iniţiat ca rezultat al sesizărilor AO „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Conexe „APOLLO”, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a intrat în posesia informaţiilor solicitate de către intimat, care şi au stat la baza deciziei nr. 179 din 21 decembrie 2012, iar un document palpabil nu poate fi considerat informaţie nedocumentată.

Instanţa de recurs nu poate accepta nici argumentul recurentului precum că instanţa de judecată nu poate discuta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorităţi publice, deoarece petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente, din considerentul că solicitarea intimatului se referă la furnizarea unor informaţii concrete şi nu la conţinutul (formularea) răspunsului Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, motiv pentru care respinge recursul declarat de Consiliul Coordonator al Audiovizualului ca neîntemeiat şi menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 şi hotărîrea judecătoriei Centru din 17 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către asociaţia obştească „Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Drepturilor Conexe ”APOLLO” împotriva Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la încălcarea dreptului de acces la informaţie. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Vladimir Timofti