2ra-879/14 — Accesul la informaţie şi încasarea prejudiciului

dosarul nr.2ra-879/14 prima instanţă: O. Gangal instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 13 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Jurcov Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Jurcov Anatolie împotriva Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la accesul la informaţie şi încasarea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Jurcov Anatolie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 30 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La data de 17 iunie 2013, Jurcov Anatolie a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva administraţiei Penitenciarului nr.17 Rezina cu privire la accesul la informaţie şi încasarea prejudiciului.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la data de 22.01.2013, a depus cerere în adresa pîrîtului în baza Legii cu privire la accesul la informaţie şi Legii cu privire la petiţionare, prin care a solicitat furnizarea informaţiei din cartela sa de evidenţă a întrevederilor şi transmitere cartela sa de evidenţă a întrevederilor şi transmitere a coletelor cu referire la faptul dacă în perioada august - septembrie 2006 au fost efectuate corectări şi falsificări, şi dacă astfel de corectări sunt, care nume de familie, dată, luna şi anul sunt înscrise asupra înscrierilor şterse cu marcher de culoare albă. Menţionează reclamantul că la data de 14.02.2013 a primit răspuns, însă nu asupra fondului cererii.

Astfel, la data de 25.05.2013 s-a adresat cu cererea repetată, însă nici la cererea dată nu a primit răspuns asupra fondului cererii cu privire la furnizarea informaţiei solicitate. Consideră reclamantul că, administraţia IP-17 Rezina intenţionat ascunde şi tergiversează darea răspunsului asupra fondului cererii sale, astfel, încălcînd drepturile lui legale, prevăzute în art.art.5, 8 ale Legii nr.982 din 11.05.2000 privind accesul la informaţie, şi art.art.11,16,18,19 ale Legii cu privire la petiţionare nr.190 - XIII din 19.07.1994. Precizează reclamantul că informaţia solicitată îi este necesară pentru a fi prezentată în instanţele de drept naţionale şi la Curtea Europeană, deoarece faptul are legătură şi cu cazul neprimirii coletelor de la fiica sa Jurcova Valentina în anul 2006 şi cauzarea în consecinţă a prejudiciului moral şi material.

Prin refuzul pîrîtului de a-i furniza informaţia solicitată cu privire la corectările în cartela sa de evidenţă a întrevederilor şi transmitere a coletelor pentru perioada august - septembrie 2006, i s- a cauzat un prejudiciul moral în sumă de 30000 lei. Cere Jurcov Anatolie, obligarea administraţiei Penitenciarului nr.17 Rezina de a-i furniza informaţia solicitată şi încasarea de la aceasta a prejudiciului moral cauzat în sumă de 30000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 30 iulie 2013, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, apelul declarat de Jurcov Anatolie a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 13 ianuarie 2014, Jurcov Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului recurentul Jurcov Anatolie a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, instanţele ierarhic inferioare încălcînd normele de drept material şi procedural. Susţine recurentul, că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 8 Legii nr.982 din 11.05.2000 privind accesul la informaţie, precum şi eronat a apreciat că informaţia solicitată nu este informaţie oficială, invocînd în acest sens şi încălcarea prevederilor Legii cu privire la petiţionare nr. 190 – XIII din 19 iulie 1994. De asemenea, instanţele nu au solicitat pîrîtului/intimatului să prezinte înscrisurile solicitate în original. Mai menţionează recurentul că instanţele judecătoreşti i-au încălcat dreptul la un proces echitabil, inclusiv prin lipsirea sa de dreptul de a participa în cadrul şedinţelor de judecată.

La data de 20 februarie 2014, Penitenciarul nr. 17 Rezina a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de către Jurcov Anatolie, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. În acest sens, menţionează intimatul că acţiunea nu este de competenţa instanţei de contencios administrativ, deoarece acţiunile organelor sistemului penitenciar vizează, de fapt, executarea unei sentinţe penale, a cărei procedură este reglementată de legislaţia procesual penală şi cea de executare. Complementar, art. 3 al Legii nr. Nr. 190-XIII din 19.07.94 cu privire la petiţionare, prevede că lege nu se extinde asupra modului de examinare a petiţiilor, prevăzut de legislaţia de procedură penală, de procedură civilă, de procedură de executare, cu privire la contravenţiile administrative, precum şi de legislaţia muncii.

În acest sens, în conformitate cu art. 473 CPP, împotriva actelor organului sau instituţiei care pune în executare hotărârea judecătorească de condamnare, condamnatul, precum şi alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe sau instituţii, pot declara plângere judecătorului de instrucţie din instituţia în raza teritorială a căreia se află organul sau instituţia respectivă. Soluţionarea plîngerii împotriva actelor organului sau instituţiei care pune în executare hotărârea judecătorească de condamnare are loc conform prevederilor art.471. încheierea privind soluţionarea plângerii este irevocabilă. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Jurcov Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Jurcov Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă