2ra-559/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu

dosarul nr.2ra-559/14 prima instanţă: Sv. Balmuş instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 30 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Liudmila Şişchina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Liudmila Şişchina împotriva Asociaţiei părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal „Speranţă şi Sănătate” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Asociaţia părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal „Speranţă şi Sănătate” şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 mai 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La data de 25 decembrie 2008, Liudmila Şişchina s-a adresat în instanţă cu cererea de chemare în judecată împotriva Asociaţiei părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal „Speranţă şi Sănătate” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat, că la data de 14 octombrie 2001 a fost aleasă la adunarea generală a membrilor Asociaţiei părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal în funcţia de vice - preşedinte al asociaţiei, însă la data de 19 februarie 2008, în absenţa ei, s-a decis destituirea din funcţia ce o ocupa şi tot în acea zi a primit la domiciliu copia procesului - verbal al consiliului de administraţie al asociaţiei, hotărîrea consiliului şi ordinul de concediere.

În această situaţie, menţionează reclamanta că la data de 12 martie 2008, a înaintat cerere de chemare în judecată cu privire la anularea hotărîrii ca fiind ilegală, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru perioada lipsei forţate de la muncă. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani din 04 noiembrie 2008, a fost admisă acţiunea prin care s-a dispus restabilirea în funcţia pe care o ocupa anterior şi încasarea salariului pentru perioada absentei forţate de la serviciu. Din cauza agravării stării de sănătate, la data de 05 noiembrie 2008, Liudmila Şişchina s-a adresat la medic şi i-a fost deschisă buletin de boală, despre care fapt a informat angajatorul. Neţinînd cont de această stare a lucrurilor, la data de 05 noiembrie 2008, pîrîtul a emis ordinul de concediere, pe motivul absenţei de la serviciu.

Precizează reclamanta, că concediul medical a fost pînă la data de 22 noiembrie 2008, inclusiv. Mai indică reclamanta că iniţial, prin acţiunea depusă la 25 decembrie 2008, reclamanta Liudmila Sischina a solicitat anularea ordinului de concediere din 05 noiembrie 2008, întrucît a fost emis în perioada când se afla în concediu medical, însă în şedinţa instanţei de judecată din 11 iulie 2011, a aflat că ordinul din 05 noiembrie 2008 a fost anulat, iar concediată a fost de fapt prin ordinul din 25 noiembrie 2008. Prin urmare, cere Liudmila Şişchina anularea ordinului de concediere nr.25/11- 01 din 25 noiembrie 2008, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru întreaga perioadă de lipsă forţată de la muncă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 mai 201,3 acţiunea a fost admisă. A fost declarat ilegal şi anulat ordinul administraţiei Asociaţiei părinţilor cu copii nedezvoltaţi „Speranţă şi sănătate” nr. 25/11-01 din 25 noiembrie 2008, prin care reclamanta Liudmila Şişchina a fost concediată din funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal „Sănătate şi Speranţă”, în temeiul art. 86 alin. (1), pct. h) Codul Muncii. A fost restabilită Liudmila Şişchina în funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal „Speranţă şi sănătate” cu sediul str. Vasile Lupu 81/2, mun. Chişinău. S-a dispus încasarea în beneficiul reclamantei Liudmila Şişchina de la Asociaţia părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal „Speranţă şi sănătate” salariul pentru perioada de absenţă forţată de la muncă începînd de la 25 noiembrie 2008 şi pînă la 29 mai 2013, în mărime de 129 426 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, apelul declarat de Asociaţia părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal „Speranţă şi sănătate” a fost admis. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 mai 2013, şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: S-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de Liudmila Şişchina către Asociaţia părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal „Speranţă şi Sănătate” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, ca fiind neîntemeiată. La data de 16 decembrie 2013, Liudmila Şişchina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurenta a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa neaplicînd legea care trebuia să fie aplicată, interpretînd în mod eronat legea, precum şi apreciind arbitrar probele, a încălcat normele de drept material, dar şi procedural. În special, a invocat recurenta că în conformitate cu art.208 Codul Muncii, pînă la aplicarea sancţiunii disciplinare angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicaţie scrisă privind fapta comisă. Refuzul de a prezenta explicaţia cerută se consemnează într-un proces-verbal, semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor, conform art. 209 în timp de o lună urma să verifice pricinile neprezentării recurentei la lucru şi să emită un ordin.

Făcînd referire la art. 208 Codul Muncii, instanţa n-a aplicat prevederile art. 209, 210 şi 81 din Codul Muncii, care urmau a fi aplicate în cazul dat. La fel, atestă recurenta că există neclarităţi şi scăpări în corespondenţa dintre aceasta şi intimat, inclusiv susţine că prin adeverinţele oficiului poştal (Poşta Moldovei) din 07 noiembrie 2008 şi 12.11.2008 se confirmă că nu i-a fost înmînată scrisoarea cu aviz din 06.11.08, aceasta fiind lăsată în cutia poştală. Consideră recurenta că eliberarea ei din funcţie este ilegală şi din considerentul că ea, ca şi conducător al organizaţiei sindicale primare, a fost eliberată fără acordul prealabil al organului sindical ierarhic superior. În context, susţine recurenta că instanţa de apel, în mod eronat a interpretat Legea sindicatelor.

La data de 23 ianuarie 2014, Asociaţia părinţilor cu copii nedezvoltaţi mintal „Speranţă şi Sănătate”, a depus referinţă la recursul Liudmila Şişchina, în care menţionează că instanţa de apel corect a aplicat normele de drept material. În context, menţionează că angajatorul/intimatul a concediat recurenta respectînd normele juridice prevăzute de art. 208 CM, solicitînd explicaţii şi întocmind proces-verbal privind faptul că ultima a refuzat să dea explicaţii şi să semneze Ordinul prin care era înştiinţată. Totodată ,precizează intimatul că concediul medical se finisase la 21.11.2008 (vineri), respectiv la data 24.11.2008 (luni) recurenta era obligată să se prezinte la locul de muncă, dar dumneaei, fără a invoca vreun motiv întemeiat, ignorînd în mod repetat hotărîrea instanţei de judecată, nu s-a prezentat la locul de muncă.

Astfel, recurenta a încălcat disciplina muncii şi în temeiul legislaţiei în vigoare, ea a fost concediată. Nu recunoaşte intimata, cele invocate de către recurentă precum că a aflat despre Ordinul din 25.11.2008 în ziua şedinţei de judecată pe 11.07.2011, indicînd în acest sens că recurenta intenţionat duce în eroare instanţa de judecată. Mai menţionează intimatul, că Asociaţia niciodată n-a încheiat contract cu alte organizaţii sindicale, mai mult, există certificat-cerere a contabilului Asociaţiei referitor la faptul că n-au fost reţinute contribuţii sindicale şi scrisoarea nr.01-15/471 din 21.05.2013 a CNSM prin care se confirmă acest fapt. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Liudmila Şişchina ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Liudmila Şişchina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă