2ra-3848/13 — Recunoaşterea valabilităţii actului juridic

prima instanţă: V. Ciuntu dosarul nr. 2ra-129/14 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, I. Secrieru DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Maria Cociu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dmitri Bacotă împotriva Mariei Cociu şi Vasile Cociu cu privire la recunoaşterea valabilităţii actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Maria Cociu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Criuleni din 01 decembrie 2011, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 14 septembrie 2011 Bacotă Dmitri a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cociu Vasile şi Cociu Maria cu privire la recunoaşterea valabilităţii actului juridic.

În motivarea acţiunii a indicat că, a avut înţelegere verbală cu soţii Cociu Vasile şi Cociu Maria privind cumpărarea de la aceştia a bunului imobil ce aparţine ultimilor cu drept de proprietate, amplasat în satul Dubăsarii Vechi, r-ul Criuleni. Susţine că în scopul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, la OCT Criuleni a fost efectuată evaluarea bunului imobil nominalizat, preţul acestui fiind evaluat în sumă de 10918 lei. Indică că de comun acord au convenit că preţul imobilului va constitui 2000 euro, potrivit cursului valutar oficial la acel moment constituind suma de 32000 lei. Menţionează că întru finalizarea tranzacţiei de vânzare-cumpărare, a transmis mijloace băneşti în sumă de 2000 euro soţilor Cociu Vasile şi Cociu Maria, iar aceştia i- au eliberat recipisa semnată de ambii confirmând faptul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului nominalizat şi primirii banilor în suma enunţată în contul achitării obiectului contractului.

Afirmă reclamantul că prin semnarea recipisei, Cociu Vasile şi Cociu Maria şi-au manifestat consimţământul pentru înregistrarea acestui act juridic, însă ulterior, după perfectarea actelor necesare întru înregistrarea dreptului de proprietate, Cociu Maria a refuzat semnarea în fapt a contractului de vânzare-cumpărare. Cu referire la prevederilor art.215 al Codului Civil, consideră reclamantul că şi-a executat pe deplin obligaţiunile, însă vânzătorul Cociu Maria se eschivează de la înregistrarea actului juridic. Solicită, reclamantul Bacotă Dmitri, înregistrarea actului juridic de vânzare- cumpărare a imobilului locativ cu drept de proprietate comună în devălmăşie a soţilor Cociu Vasile şi Cociu Maria, amplasat în satul Dubăsarii Vechi, r-ul Criuleni, încheiat între Bacotă Dimitri, pe de o parte, şi Cociu Vasile, Cociu Maria, pe de altă parte.

Prin cerere de concretizare a cerinţelor şi temeiului acţiunii din 01 noiembrie 2011, a solicitat reclamantul Bacotă Dmitri recunoaşterea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare a terenului pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0644 ha, nr. cadastral 3133320.306, casă individuală de locuit cu suprafaţa la sol de 60.8 m.p., nr. cadastral 3133320.306.01 şi construcţie accesorie cu suprafaţa la sol de 15,5 m.p. cu nr. cadastral 3133320.306.02 amplasate în satul Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni, încheiat între Bacotă Dmitri şi Cociu Vasile, Cociu Maria, dispunerea înregistrării la OCT Criuleni a contractului de vânzare-cumpărare nominalizat şi înregistrarea dreptului de proprietate asupra obiectului contractului pe numele lui Bacotă Dmitri.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 01 decembrie 2011 cererea de chemare în judecată a fost admisă integral, fiind recunoscută valabilitatea contractului vânzare- cumpărare a terenului pentru construcţii din 21 decembrie 2010, cu suprafaţa de 0,0644 ha, nr. cadastral 3133320.306, casă individuală de locuit cu suprafaţa la sol de 60,8 m.p. cu nr. cadastral 3133320.306.01 şi construcţie accesorie cu suprafaţa la sol de 15,5 m.p. cu nr. cadastral 3133320.306.02 amplasate în satul Dubăsarii Vechi, r-ul Criuleni, încheiat între Bacotă Dmitri şi Cociu Vasile, Cociu Maria, hotărârea judecătorească servind drept temei pentru OCT Criuleni de a înregistra dreptul de proprietate al lui Bacotă Dmitri asupra casei individuale de locuit cu suprafaţa la sol de 60,8 m.p.

cu nr. cadastral 3133320.306.01 şi construcţiei accesorie cu suprafaţa la sol de 15,5 m.p. cu nr. cadastral 3133320.306.02 amplasate în satul Dubăsarii Vechi, r-ul Criuleni, cu obligarea OCT Criuleni să înregistreze dreptul de proprietate a lui Bacotă Dmitri asupra casei individuale de locuit cu suprafaţa la sol de 60,8 m.p. cu nr. cadastral 3133320.306.01 şi construcţiei accesorie cu suprafaţa la sol de 15,5 m.p. cu nr. cadastral 3133320.306.02 amplasate în satul Dubăsarii Vechi, r-ul Criuleni. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2012 a fost scutită Cociu Maria de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel în mărime de 570 lei, a fost respins apelul declarat de către Cociu Maria şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012 a fost admis recursul declarat de către Cociu Maria, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina la rejudecare în ordine de apel în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de către Cociu Maria şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 17 septembrie 2013 Cociu Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului invocă că instanţele inferioare neîntemeiat au admis acţiunea, declarând valabil contractul de vânzare-cumpărare a casei de locuit şi a terenului aferent.

Menţionează că nu a consimţit prin semnarea recipisei la încheierea contractului de vânzare cumpărare a casei de locuit şi a terenului aferent, ea semnând pe o recipisă în care nu este înserat cuvântul casă şi data semnării recipisei. Invocă că fostul soţ a impus-o se semneze o recipisă, sub presiune fizică, psihică, pe care era inserat un alt text. Consideră că instanţele inferioare urmau să verifice dacă actul juridic reprezintă o manifestare de voinţă a părţilor contractante îndreptată spre naşterea drepturilor şi obligaţiilor civile. Indică că cuvintele ,,casă” precum şi data semnării recipisei sunt dubioase, fiind înscrise cu un alt pix, iar în cazul excluderii acestora din textul recipisei, ar rămâne textul ,,Eu Cociu Vasile Mihail am luat de la familia Bacotă Ion 2000 euro (două mii) pentru ce mă iscălesc”.

Notează că din conţinutul recipisei rezultă că Cociu Vasile a luat de unul singur banii, fără a fi indicat scopul primirii, ceea ce implică la lipsa elementelor unui contract de vânzare-cumpărare a bunului, cum ar fi identificarea vânzătorilor, consimţământul şi intenţia lor de a vinde casa de locuit şi terenul aferent, descrierea bunului şi preţul acestuia, identificarea cumpărătorului, transmiterea banilor de către cumpărător. Consideră că nu poate reţinută concluzia instanţei de apel precum că dânsa urma să înainteze o acţiune reconvenţională cu privire la declararea nulităţii recipisei.

Atenţionează că instanţa de apel având obligaţia de a executa decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, a rejudecat cauza fără a elucida motivele casării deciziei Curţii de Apel Chişinău din10 aprilie 2012. Susţine că la examinarea apelului, în vederea susţinerii poziţiei sale, instanţa de apel nejustificat a refuzat admiterea demersului de audiere în calitate de martori pe Leahu Alexandru Vasile şi Novac Mihai Fiodor, locuitorii satului Dubăsarii Vechi r-ul Criuleni, martori care ar fi putut confirma că dânsa a depus semnătura în recipisa prezentată de către Bacotă Dmitri, doar atunci când recipisa a fost deja întocmită, avînd un alt conţinut, iar Cociu Vasile aplicînd violenţa fizică şi psihică a o impus-o să semneze recipisa dată.

Mai indică că acţiunile de încălcare a normelor de procedură civilă au adus la îngrădirea accesului la justiţie şi având drept scop de înainta o cerere de numire a expertizei grafologice asupra recipisei prezentate de către Bacotă Dmitri în vederea constatării faptului adăugirilor, instanţa de apel prin încălcarea normelor procesuale civile i-a îngrădit exercitarea dreptului de a dobândi şi a prezenta instanţei de judecată probe în vederea susţinerii poziţiei sale. Menţionează că instanţa de apel a audiat în şedinţa de judecată doar avocatul său, fără însă a i se oferi şi dînsei cuvânt şi nu a verificat dacă participanţii la proces au careva cereri şi demersuri. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 02 iulie 2013, i-a fost expediată recurentei Cociu Maria la data de 19 iulie 2013 (f.d. 176) din care considerente instanța de recurs reţine că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la data de 19 septembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând cererea de chemare în judecată împotriva lui Cociu Vasile și Cociu Maria, în urma concretizării cerinţelor, Bacotă Dmitri a solicitat recunoaşterea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare a terenului pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0644 ha, nr. cadastral 3133320.306, casă individuală de locuit cu suprafaţa la sol de 60.8 m.p., nr. cadastral 3133320.306.01 şi construcţie accesorie cu suprafaţa la sol de 15,5 m.p. cu nr. cadastral 3133320.306.02 amplasate în satul Dubăsarii Vechi, r-ul.

Criuleni, încheiat între Bacotă Dmitri şi Cociu Vasile, Cociu Maria, dispunerea înregistrării la OCT Criuleni a contractului de vânzare- cumpărare nominalizat şi înregistrarea dreptului de proprietate asupra obiectului contractului pe numele său. Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, determinând corect raporturile juridice stabilite între părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul respectiv, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă, justificat au ajuns la concluzia admiterii acţiunii. Astfel, după cum s-a constatat în cadrul examinării cauzei Cociu Maria și Cociu Vasile, dețin cu drept de proprietate asupra terenului pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0644 ha, nr. cadastral 3133320.306, casă individuală de locuit cu suprafaţa la sol de 60,8 m.p.

cu nr. cadastral 3133320.306.01 şi construcţie accesorie cu suprafaţa la sol de 15,5 m.p. cu nr. cadastral 3133320.306.2 amplasate în satul Dubăsarii Vechi, r-ul Criuleni (f.d. 8). Tot actele cauzei atestă că la data de 21 decembrie 2012, Cociu Vasile a primit de la familia Bacotă Ion suma de 2000 euro pentru înstrăinarea casei de locuit, fiind întocmită o recipisă în acest sens, semnată de către Cociu Vasile Cociu Maria, Bacotă Ion și Bacotă Tamara (f.d. 6), însă pînă în prezent Cociu Maria și Cociu Vasile sub diferite pretexte se eschivează de la autentificarea notarială a tranzacţiei de vînzare-cumpărare. Aici, se va mai remarca că Bacotă Ion şi Bacotă Tamara sunt părinţii intimatului Bacotă Dmitri.

În conformitate cu prevederile art. 195 Cod civil, actul juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Conform art. 199 Cod civil, consimţământul este manifestarea exteriorizată de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic. Consimţământul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat. Art. 200 Cod civil, reglementează că manifestarea de voinţă care trebuie recepţionată de cealaltă parte produce efecte în momentul în care parvine acesteia, indiferent de faptul dacă a luat sau nu cunoştinţă de conţinutul ei.

Iar, potrivit prevederilor art. 208 alin. (1), (2) şi(3) Cod civil, actul juridic poate fi încheiat verbal, în scris sau în formă autentică. Forma este o condiţie de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres prevăzute de lege. Actul juridic care poate fi încheiat verbal se consideră încheiat şi în cazul în care comportamentul persoanei arată vădit voinţa de a-1 încheia. Conform prevederilor art. 213 alin. (2) Cod civil, dacă una dintre părţi a executat total sau parţial actul juridic pentru care se cere formă autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială, instanţa de judecată are dreptul, la cererea părţii care a executat total sau parţial actul juridic, să îl declare valabil dacă el nu conţine elemente care contravin legii.

În cazul acesta, nu se cere autentificarea notarială ulterioară a actului juridic. În temeiul art. 215 alin. (1) Cod civil, dacă actul juridic ce urma să fie înregistrat este încheiat în forma cerută de lege, însă partea obligată se eschivează de la înregistrarea acestuia sau dacă a expirat termenul stabilit de lege pentru înregistrare, instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, este în drept să dispună prin hotărîre înregistrarea actului juridic. În cazul acesta, actul juridic se înregistrează în baza hotărîrii instanţei de judecată. Totodată, conform art. 679 Cod civil, contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale. Sînt esenţiale clauzele care sînt stabilite ca atare prin lege, care reies din natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părţi, trebuie realizat un acord.

Prin contract se poate naşte obligaţia de a se încheia un contract. Forma stabilită pentru contract se aplică şi pentru antecontract. În conformitate cu art. 753 Cod civil, prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. Vînzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vînzare-cumpărare nu este prevăzut altfel. Dacă preţul nu este indicat direct în contractul de vînzare-cumpărare, părţile pot conveni asupra modului de determinare a lui.

Reieșind din circumstanțele cauzei și prevederile legale enunțate, instanța de recurs consideră că atît prima instanță cît și instanța de apel corect și întemeiat au dispus admiterea acțiunii, or la caz s-a constatat cu certitudine că în urma unei înțelegeri, între Cociu Varia și Cociu Vasile pe de o parte și Bacotă Ion și Bacotă Tamara pe de altă parte, a fost încheiat un act juridic, şi anume contract de vînzare-cumpărare, prin care Cociu Vasile și Cociu Maria au vîndut părinților lui Bacotă Dmitri – Bacotă Ion și Bacotă Tamara casa de locuit cu construcțiile accesorii și terenul aferent din satul Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni contra sumei de 2000 euro, au primit banii însă s-au eschivat de la înregistrarea acestuia.

Argumentele recurentei cu referire la faptul că prin semnarea recipisei nu a intenționat încheierea contractului de vânzare-cumpărare a casei de locuit şi a terenului aferent, ea semnând pe o recipisă în care nu era înserat cuvântul „casă” şi data semnării recipisei, nu pot fi reținute de către instanța de recurs și nu pot servi drept temei de admitere a recursului, deoarece recurenta nefiind de acord cu conținutul recipisei nu a contestat-o în instanța de judecată și nu a solicitat anularea acesteia de către instanța de judecată.

Sunt neîntemeiate și argumentele recursului cu referire la faptul că intanțele judecătorești nu au verificat dacă actul juridic reprezintă o manifestare de voinţă a părţilor contractante îndreptată spre naşterea drepturilor şi obligaţiilor civile, deoarece în cadrul examinării pricinii în prima instanță Cociu Vasile a confirmat că înțelegerea cu Bacotă Dmitri a avut loc în prezența Mariei Cociu care a fost de acord să vîndă casa de locuit cu 2 000 euro, după care împreună au primit banii și au semnat recipisa. Iar după cum instituie art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. În conformitate cu art. 131 alin. (4) CPC, dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor.

Recunoaşterea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Recunoaşterea expusă în scris se anexează la materialele dosarului. Prin urmare, instanța de recurs apreciază critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

Distinct de cele indicate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Din considerentele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Cociu Maria. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Criuleni din 01 decembrie 2011 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dmitri Bacotă împotriva Mariei Cociu şi Vasile Cociu cu privire la recunoaşterea valabilităţii actului juridic. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva