2ra-705/17 — cu privire la declararea nulității actelor juridice, încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-705/17

Instanța de fond: Judecătoria Criuleni – V. Ursu,

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu,

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Maria Cociu,

reprezentată de avocatul Natalia Crîșmari,

în cauza civilă la acțiunea Mariei Cociu împotriva lui Vasile Cociu, Dumitru

Bacotă, Ion Bacotă și Tamarei Bacotă cu privire la declararea nulității actelor juridice

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 29 noiembrie 2016, prin

care s-a admis apelul declarat de către Vasile Cociu și Tamara Bacotă, s-a casat

hotărârea Judecătoriei Criuleni din data de 14 octombrie 2015, cu emiterea unei noi

hotărâri privind respingerea acțiunii,

C O N S T A T Ă:

Maria Cociu la data de 31 martie 2014 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vasile Cociu, Dumitru Bacotă, Ion Bacotă și Tamarei Bacotă

cu privire la nulitatea recipisei din data de 21 decembrie 2010, semnată de Maria

Cociu, Vasile Cociu, Ion Bacotă și Tamarei Bacotă a contractului de vânzare –

cumpărare din 21 decembrie 2010, încheiat între Vasile Cociu și Dumitru Bacotă

privind înstrăinarea terenului pentru construcții cu suprafața de 0,0644 ha, cu numărul

cadastral xxxxx, casei de locuit cu suprafața de 60,8 m.p., cu numărul cadastral

xxxxx, construcțiilor accesorii cu suprafața de 15,5 m.p., cu numărul cadastral xxxxx,

situate în xxxxx, radierea din Registrul bunurilor imobile a înscrierii dreptului de

proprietate pe numele lui Dumitru Bacotă, încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d. 6-

8, vol. I).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 14 septembrie 2011

Dumitru Bacotă a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Cociu

și Mariei Cociu privind declararea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a

casei de locuit și a terenului aferent, situate în xxxxx în susținerea acțiunii prezentând

recipisa din 21 decembrie 2010, care prezintă un scris simplu, neautentificat de notar,

dar prin care se pretinde că este semnată și de Maria Cociu, ceea ce nu corespunde

realității.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din data de 01 decembrie 2011, menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 02 iulie 2013 și decizia Curții

1

Supreme de Justiție din data de 29 ianuarie 2014 s-a admis cererea lui Dumitru

Bacotă, s-a declarat valabil contractul de vânzare-cumpărare din 21 decembrie 2010,

potrivit căruia Vasile Cociu și Maria Cociu au vândut, iar Dumitru Bacotă a cumpărat

de la ei terenul pentru construcții cu suprafața de 0,0644 ha, cu numărul cadastral

xxxxx, casa de locuit cu suprafața de 60,8 m.p., cu număr cadastral xxxxx, construcții

accesorii cu suprafața de 15,5 m.p., cu numărul cadastral xxxxx situate xxxxx. În

motivarea soluției instanța de recurs a reținut, că Maria Cociu, nefiind de acord cu

recipisa din data de 21 decembrie 2010 nu a contestat-o în instanța de judecată și nu a

solicitat anularea acesteia, urmare constatărilor făcute de către instanța de recurs, ea a

considerat necesar de a contesta în instanță recipisa din 21 decembrie 2010 și

contractul întemeiat pe această recipisă.

Indică că într-o zi a lunii decembrie 2010, la ea acasă au venit Ion Bacotă și

Tamara Bacotă, care au discutat cu Vasile Cociu în lipsa ei. Tot atunci a fost scrisă și

semnată recipisa, prin care se menționează că Vasile Cociu a primit de la Tamara

Bacotă și Ion Bacotă 2000 euro.

Ulterior, ea a fost amenințată cu răfuială fizică de către pârâtul Vasile Cociu,

care a impus-o să semneze recipisa. Mai menționează, că când ea a semnat recipisa,

în text lipseau înscrierile „casă” și data „21 octombrie 2010”. Aceste cuvinte au fost

adăugate în text în lipsa ei după ce ea a semnat recipisa.

În opinia reclamantei, prin excluderea înscrierilor adăugate ulterior, recipisa ar

avea următorul conținut „Eu, Vasile Cociu am luat de la familia Ion Bacotă 2000 euro

(două mii euro) pentru ce și mă iscălesc”. Astfel, Vasile Cociu de unul singur a luat

banii de la familia Bacotă, fără scopul de a vinde casa de locuit și terenul aferent. Prin

urmare recipisa din 21decembrie 2010 reprezintă un înscris fals, care urmează de a fi

declarat nul, iar ca urmare urmează a fi declarat nul și contractul de vânzare –

cumpărare a casei de locuit și a terenului.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 14 octombrie 2015 s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată depusă de Maria Cociu, s-a constatat nulitatea

absolută a recipisei din 21 decembrie 2010 semnată de Ion Bacotă, Tamara Bacotă,

Maria Cociu și Vasile Cociu. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată. S-a încasat în mod solidar de la Vasile Cociu, Dumitru Bacotă,

Ion Bacotă și Tamara Bacotă în beneficiul Mariei Cociu cheltuielile de judecată în

sumă de 8 387 lei (f.d. 183, 192-201, vol.I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 29 noiembrie 2016 a admis

apelul declarat de către Vasile Cociu și Tamara Bacotă, a casat integral hotărârea

Judecătoriei Criuleni din data de 14 octombrie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri,

prin care a respins acțiunea ( f.d. 23, 24-30, vol. II).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 13 februarie 2017

Maria Cociu, reprezentată de avocatul Natalia Crîșmari a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe ( f.d. 34-35, vol.I).

În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanța de apel la emiterea

deciziei a aplicat eronat normele de drept material și procedural. Concluzia instanței

de apel fiind una arbitrară, dând o apreciere abuzivă probelor, fapt care a dus la

soluționarea greșită a pricinii, iar erorile comise au dus la încălcarea gravă a

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

2

Cu argumentul instanței de apel precum că valabilitatea recipisei a fost obiect

de examinare într-o cauză conexă, recurenta nu este de acord, ori obiectul acelui

litigiului a fost declararea valabilității contractului de vânzare - cumpărare, iar asupra

valabilității recipisei din data de 21 decembrie 2010 instanțele de judecată nu s-au

expus, acesta fiind un obiect separat.

La data de 27 martie 2017 Vasile Cociu, Dumitru Bacotă și Ion Bacotă au

depus referință, prin care au solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil ( f.d.

63-66, vol.II).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

29 noiembrie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 16

decembrie 2016, confirmare privind recepționarea acesteia de către recurentă la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către Maria Cociu, reprezentată de

avocatul Natalia Crîșmari la data de 13 februarie 2017, se consideră a fi depus în

termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Maria

Cociu, reprezentată de avocatul Natalia Crîșmari este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,

fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

3

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Maria Cociu, reprezentată de avocatul Natalia Crîșmari asemenea

aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Maria Cociu, reprezentată de avocatul Natalia

Crîșmari inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Maria Cociu, reprezentată de avocatul Natalia

Crîșmari, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Maria Ghervas

4