2ra-3701/13 — Recuperarea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Us dosarul nr. 2ra-95/14 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Inspectoratul de Poliţie Anenii Noi şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeri Fricaţel împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Comisariatul Raional de Poliţie Anenii Noi cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Comisariatul raional de poliţie Anenii Noi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 05 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 28 august 2012, Valeri Fricaţel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Comisariatul Raional de Poliţie Anenii Noi cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că începînd cu data de 09 septembrie 2011, se află sub urmărire penală pentru furturi comise de la persoane fizice a unor animale domestice (vaci, bovine). Menţionează că în perioada urmăririi penale, el s-a adresat cu nenumărate plîngeri către procurori şi către judecătorul de instrucţie, prin care s-a plîns de pretinsele fapte fărădelegi comise de colaboratorii de poliţie din cadrul Comisariatul raional de poliţie Anenii Noi, care efectuau în cazul lui acţiuni de urmărire penală.

Susţine că prima plângere a înaintat-o la 28 septembrie 2011, în ziua primei întrevederi cu avocatul său, în care s-a plîns că lui nu i-au fost înmânate copiile de pe încheierea şi mandatul de arest, emise la 12 septembrie 2011. Iar ca urmare, judecătorului de instrucţie neîntîrziat a remis în adresa Procuraturii, Comisariatului raional de poliţie Anenii Noi şi în adresa sa copiile încheierii şi mandatul de arest, respectiv la 30 septembrie 2011, a luat cunoştinţă cu încheierea privind eliberarea mandatului de arest pe un termen de 30 zile şi cu mandatul de arest din 12 septembrie 2011. Afirmă că la 03 octombrie 2011, încheierea privind eliberarea mandatului de arest pe un termen de 30 de zile şi mandatul de arest au fost contestate cu recurs, remis în adresa instanţei de judecată printr-o scrisoare recomandată.

Invocă că la 07 octombrie 2011, judecătorul de instrucţie a Judecătoriei Anenii Noi a examinat demersul procurorului cu privire la prelungirea în privinţa sa a termenului măsurii preventive - arestul, cît şi demersul apărătorului privind respingerea demersului procurorului şi a emis o încheiere, prin care a respins demersul procurorului, eliberându-l pe el din sala şedinţei de judecată. Concomitent, instanţa de judecată a emis şi o încheiere interlocutorie, pe care a remis-o procurorului. Mai invocă că încheierea interlocutorie a fost emisă în baza plîngerilor sale depuse instanţei de judecată privitor la presupusele fapte a maltratărilor şi tratamentelor inumane, comise de colaboratorii de poliţie în toată perioada de detenţie, începînd cu circumstanţele reţinerii lui.

Totodată, menţionează că la 07 octombrie 2011, după ce a fost eliberat din sala şedinţei de judecată, a solicitat în scris apărătorului să depună o cerere de renunţare la recursul înaintat asupra încheierii şi mandatului de arest din 12 septembrie 2011. Susţine că la 03 octombrie 2011, prin intermediul avocatului său a înaintat procurorului raionului Anenii Noi o plîngere asupra acţiunilor şi inacţiunilor organului de urmărire penală, însă neprimind nici un răspuns, la 12 octombrie 2011, a înaintat o plîngere judecătorului de instrucţie în baza art. 313 CPP. La 14 octombrie 2011, printr-o scrisoare recomandată, însoţită de scrisoare nr. 1854 din 13 octombrie 2011, a primit de la Procuratura raionului Anenii Noi răspuns, la care era anexată şi copia ordonanţei din 07 octombrie 2011, prin care plîngerea înaintată la 03 octombrie 2011 a fost admisă parţial.

La 06 decembrie 2011, instanţa de judecată a examinat plîngerea sa înaintată la 12 octombrie 2011, concretizată prin criticile aduse şi asupra ordonanţei procurorului din 07 octombrie 2011 şi a dispus admiterea parţială a plîngerii. Concomitent, a fost emisă şi o încheiere interlocutorie, remisă în adresa Comisarului CPR Anenii Noi. Invocă că la 17 aprilie 2012, urmărirea penală a fot finisată, fiindu-i înmânat rechizitoriu şi cauza a fost remisă în instanţa de judecată pentru a fi examinată în fond. Afirmă că controlul asupra presupuselor fapte de maltratare şi tratamente inumane încă nu este finisat.

Acest control continuă, după ce la data de 20 decembrie 2011, instanţa de judecată a admis plîngerea sa, a anulat ordonanţa procurorului de refuz în pornirea urmăririi penale din 20 octombrie 2011 şi ordonanţa procurorului ierarhic superior din 05 decembrie 2011 (prima dată) şi după ce instanţa de judecată a admis plîngerea sa şi la 16 mai 2012, a anulat ordonanţa procurorului de refuz în pornirea urmăririi penale din 07 februarie 2012 şi ordonanţa procurorului ierarhic superior din 23 martie 2012 (a doua oară). Cît priveşte faptele falsificărilor semnăturilor sale în actele de procedură, întocmite în cadrul urmării penale, menţionează că aceasta plîngere se va examina în cadrul dezbaterilor judiciare pe cauza penală de către instanţa de fond.

La fel invocă că la 05 octombrie 2011, în perioada urmăririi penale pe dosarul nr. 2011250253, a înaintat către procurorul raionului Anenii Noi o plîngere, prin care a solicitat constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor sale, comise de colaboratorii Comisariatului raional de poliţie Anenii Noi, cît şi anularea a unor acte procesuale, întocmite în cadrul urmăririi penale, cu încălcarea drepturilor bănuitului, învinuitului şi a normelor de drept procesual. La 07 octombrie 2011, procurorul în Procuratura r-ul Anenii Noi a emis o ordonanţă, prin care a admis parţial plîngerea sa, anulând procesul-verbal de verificare a declaraţiilor la locul infracţiunii din 10 septembrie 2011, pe cauza penală nr. 2011250253, iar în altă parte, procurorul a respins plîngerea, indicând inexistenţa altor încălcări.

La 06 decembrie 2011, instanţa de judecată, examinând plîngerea sa din 12 octombrie 2011, care a fost concretizată cu criticile şi asupra ordonanţei procurorului din 07 octombrie 2011 în partea ce ţine de „inexistenţa altor încălcări”, a emis o încheiere, prin care a admis plîngerea parţial, constatînd acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, încălcările drepturilor sale şi ca consecinţe, au fost recunoscute nule anumite acte procesuale şi, anume, procesul-verbal de percheziţie din 14 septembrie 2011; procesul-verbal de examinare a obiectului din 15 septembrie 2011; ordonanţa pentru dispunerea efectuării expertizei balistice din 16 septembrie 2011 şi procesul- verbal de audiere a bănuitului din 21 septembrie 2011 ca fiind întocmite cu încălcări grave ale legislaţiei procesuale penale şi cu lezarea drepturilor omului, drepturilor persoanei atrase la răspunderea penală.

Totodată, instanţa de judecată a emis şi o încheiere interlocutorie, remisă pentru aducere la cunoştinţă comisarului CPR Anenii Noi a faptelor expuse pentru informare şi verificare, în care a indicat că anularea actelor menţionate a fost posibil datorită acţiunilor şi inacţiunilor ofiţerului de urmărire penală, care a investigat cauza şi a solicitat verificarea condiţiilor de detenţie în privinţa sa, întru neadmiterea tratamentului inuman şi degradant.

Consideră că prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală din cadrul Comisariatului raional de poliţie Anenii Noi, constatate de Procuratura raionului Anenii Noi prin ordonanţă din 07 octombrie 2011, prin încheierea instanţei de judecată din 06 decembrie 2011 şi prin încheierea interlocutorie din 06 decembrie 2011, au fost încălcate drepturile sale la apărare; de a cunoaşte în timp şi conform procedurilor legale despre toate acţiunile de urmărire care sunt efectuate într-o cauză, care se investighează împotriva lui; la înaintarea unui recurs efectiv asupra hotărârii instanţei de judecată privind arestarea lui şi la asigurarea dreptului de proprietate şi i-a fost cauzat prejudiciu moral considerabil.

Solicită încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 10000 euro sau echivalentul acestora în lei moldoveneşti conform cursului oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data executării. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă integral şi încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiului lui Valeri Fricaţel suma de 10000 euro echivalent în lei moldoveneşti după cursul oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la momentul executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală din Comisariatul Raional de Poliţie Anenii Noi comise în cadrul urmării penale.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor al RM şi Comisariatul Raional de Poliţie Anenii Noi şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 02 octombrie 2013, Inspectoratul de Poliţie Anenii Noi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, menţionând că instanţele judecătoreşti nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente, precum şi au aplicat eronat normele de drept material.

Susţine că conform art. 1405 din Codul civil şi art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, care prevăd expres şi exhaustiv cazurile cînd apare dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este cert şi indiscutabil faptul că pretenţiile lui Valeri Fricaţel nu se încadrează în nici unul din cazurile enumerate. Afirmă că Judecătoria Anenii Noi a anulat ordonanţa de efectuare a percheziţiei, însă nu poate fi considerată percheziţie ilicită, deoarece percheziţia a fost autorizată de către judecătorul de instrucţie. Invocă că nu există nici o decizie definitivă pe cauza penală în privinţa lui Valeri Fricaţel, astfel, este evident că acţiunile organului de urmărire penală nu avea scop provocarea prejudiciului moral, ci dimpotrivă acţiunile acestora erau îndreptate spre depistarea şi combaterea infracţiunilor.

Mai invocă că existenţa prejudiciului moral nu a fost în nici un fel dovedit, iar reieşind din materialul faptic prezentat rezultă lipsa oricărei daune morale. La 06 septembrie 2013, Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerându-le neîntemeiate. Menţionează că instanţele judecătoreşti nu au argumentat şi justificat suma de 10000 euro, care a fost dispusă spre încasare cu titlu de prejudiciu moral, astfel, instanţele judecătoreşti au interpretat eronat dispoziţiile legii materiale şi procedurale.

Susţine că în prezenta cauză nu au fost administrate probe suplimentare, care ar confirma că la caz prejudiciul moral, în mod obligatoriu, urmează a fi evaluat la suma de 10000 euro, iar prin dovezile acceptate de prima instanţă, intimatul nu a confirmat că a existat un prejudiciu moral. Consideră că suma de 10000 euro acordată de instanţele judecătoreşti este exagerată şi neîntemeiat estimată. În acest sens, nu există nici o probă pertinentă, nici un înscris, care să confirme faptul că intimatului i-au fost cauzate careva suferinţe în urma examinării cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 25 iunie 2013 a fost expediată în adresa recurenţilor la 10 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoţire (f. d. 196). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii, Inspectoratul de poliţie Anenii Noi şi Ministerul Finanţelor al RM s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri la 20 august 2013 şi respectiv, la 06 septembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat cu certitudine că la 19 mai 2011, în privinţa lui Valeri Fricaţel a fost intentată cauza penală nr. 2011250253 în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b) şi d) din Codul penal, pe faptul sustragerii de pe imaşul din preajma satului Cobusca Veche a două bovine mari cornute de la două persoane, cu cauzarea proprietarilor a daunei materiale în proporţii considerabile (f.d. 90). La 12 septembrie 2011, a fost intentată cauza penală nr. 2011250438 în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) din Codul penal, pe faptul sustragerii de pe imaşul din marginea satului Cobusca Veche a unui viţel de la o persoană, cu cauzarea daunelor materiale în proporţii considerabile (f.d.

96). Iar la 29 septembrie 2011, a fost intentată cauza penală nr. 2011250462 în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) din Codul penal, pe faptul că în urma efectuării din 14 septembrie 2011 percheziţiei la domiciliul lui Valeri Fricaţel au fost depistate şi ridicate o grenadă de mînă de tip „F-1”, un focos de tip „УЗРГМ”, 18 cartuşe de vînătoare calibru 22LR (5,6 mm) şi un cartuş militar calibru 8,57 mm, pe care le păstra ilegal (f.d.

94). La fel, din materialele dosarului rezultă că prin ordonanţa procurorului în Procuratura Anenii Noi din 28 septembrie 2011 au fost conexate cauzele penale menţionate într-o procedură unică şi a fost conferit numărul cauzei penale 2011250253. Tot actele cauzei denotă că la data de 15 noiembrie 2010, în privinţa lui Valeri Fricaţel a fost intentată cauza penală nr. 2010250556 în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) din Codul penal, pe faptul sustragerii de pe imaşul din apropierea satul Floreşti, r-nul Anenii Noi a unei bovine, cauzînd astfel, proprietarului o pagubă materială considerabilă (f. d. 92). Prin ordonanţa procurorului în Procuratura raionului Anenii Noi din 20 decembrie 2011 cauzele penale nr. 2010250556 şi 2011250253 au fost conexate într-o procedură unică cu nr. 2011250253 (f.d.

98). La fel, din actele cauzei rezultă că prin Ordonanţa procurorului Procuraturii raionului Anenii Noi din 23 februarie 2012, a fost dispusă încetarea în parte a urmăririi penale în privinţa lui Valeri Fricaţel şi anume, în partea săvîrşirii de către acesta a sustragerii unei bovine de la Bostănari Semion cauza penală nr. 2011250438 şi a infracţiunii prevăzute de art. 290 alin.(1) Cod penal, pentru păstrarea armelor de foc (f.d.

109). Din conţinutul ordonanţei nominalizate rezultă că urmărirea penală în privinţa lui Fricaţei Valeri, intentat în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 290 alin.(1) Cod penal şi anume, pentru păstrarea ilegală la domiciliul a unor muniţii, a fost încetată pe motivul existenţei circumstanţelor care exclud tragerea la răspunderea penală, şi anume, anularea de către judecătorul de instrucţie, ca probe, a procesului-verbal de efectuarea percheziţiei la domiciliul lui Fricaţel Valeri din 14 septembrie 2011, cît şi ordonanţa pentru dispunerea efectuării expertizei balistice din 16 septembrie 2011 emisă de ofiţerul interimar a SUP al CPR Anenii Noi (f.d. 40-43). La fel, din Ordonanţa procurorului Procuraturii raionului Anenii Noi din 23 februarie 2012, rezultă că în privinţa lui Valeri Fricaţel a fost încetată urmărirea penal şi pe faptul sustragerii a unei bovine de la Bostănari Semion, din motivul lipsei probelor pertinente în acest sens.

Incontestabil este şi faptul că pe restul faptelor menţionate mai sus, Valeri Fricaţel a fost pus sub învinuire, urmărirea penală fiind finisată la 10 aprilie 2012 şi cauza penală a fost remisă în instanţa de judecată şi la moment se află în curs de examinare. Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă lui Valeri Fricaţel posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, având ca obiect al litigiului încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Valeri Fricaţel a prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală ale Inspectoratului de Poliţie Anenii Noi, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, încasând din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Valeri Fricaţel cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 euro echivalent în lei moldoveneşti după cursul oficial stabilit de banca Naţională a Moldovei la momentul executării hotărârii, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

Examinînd hotărîrile contestate în raport cu materialele cauzei, cu normele de drept material care guvernează raportul juridic litigios şi în raport cu argumentele recursului colegiul consideră că instanţele inferioare deşi, legal şi întemeiat au încasat suma pentru repararea prejudiciului material, însă suma încasată pentru repararea prejudiciului moral este exagerat de mare, motiv din care urmează a fi micşorată după cum urmează.

Conform art.1405 alin.(1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală in calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate in folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată in funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura in care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd in considerare circumstanţele in care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Conform art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, prin acţiuni ilicite se subînţeleg acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale in timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Conform art. 3 alin.(1) lit. a) al aceeaşi Legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice in urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, însă incorect au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat lui Fricaţel Valeri ca urmare a acţiunilor ilegale a organului de urmărire penală. Or, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire. În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

În consecinţa celor relatate şi avînd în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, suferinţele morale cauzate, starea de stres şi frustrare cauzate intimatului, durata urmăririi penale, precum şi faptul că pe parcursul urmăririi penale pe cauzele încetate, în privinţa recurentului nu s-a luat măsura privării de libertate, acesta beneficiind de prezumţia nevinovăţiei, instanţa de recurs apreciază că în cauză sunt motive de a micşora cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanţele ierarhic inferioare pentru a fi încasat în beneficiul lui Fricaţel Valeri până la 1000 lei, sumă care, în opinia instanţei, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate, la caz intimatului Fricaţel Valeri.

În asemenea împrejurări, se constată ca lipsită de suport legal afirmaţia susţinută în recursul de Inspectoratul de Poliţie Anenii Noi precum că Fricaţel Valeri nu întruneşte condiţiile din normele de drept aplicabile la caz, respectiv, nu este temei de a genera obligaţiunea statului de a repara prejudiciu moral ultimului, deoarece acestea se combat prin constatările suscitate. Or, dispoziţiile art. 6 lit. a) şi b) Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 indică direct că, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Astfel, în sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare unele condiţii speciale şi anume că fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale, are particularităţi în materia respectivă, respectiv nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspunderea statului. O altă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care şi atestă admiterea erorii judiciare şi prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

Pe cînd la caz s-a constatat cu certitudine că prin ordonanţa Procuraturii raionului Anenii Noi din 23 februarie 2012 a fost dispusă încetarea urmăririi penale pornite în privinţa lui Fricaţel Valeri pe cauzele penale nr. 2011250438 şi nr. 2011250462, pe motivul efectuării urmăririi penale şi acumulării probelor în cauza penală cu încălcarea procedurii stabilite şi fără respectarea drepturilor recurentului, precum şi în lipsa probelor pertinente, ceea ce constituie acte de reabilitare a lui Fricaţel Valeri.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţa de apel, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de către Inspectoratul de Poliţie Anenii Noi şi Ministerul Finanţelor RM şi a modifica decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, micşorînd suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor RM, în beneficiul lui Fricaţel Valeri cu titlu de prejudiciu moral de la 10000 euro, echivalent în lei moldoveneşti după cursul oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la momentul executării hotărârii până la 1000 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admit recursurile declarate de către Inspectoratul de Poliţie Anenii Noi şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 05 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeri Fricaţel împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Comisariatul raional de poliţie Anenii Noi cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Valeri Fricaţel cu titlu de prejudiciu moral de la 10000 (zece mii) euro, lei până la 1000 (una mie) lei. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 04 decembrie 2012 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva