2ra-966/13 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală

prima instanţă: C. Vârlan dosarul nr. 2ra-966/13 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, I. Secrieru DECIZIE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Petrov Mihail şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petrov Mihail împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi împotriva decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Petrov Mihail şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 02 iulie 2011, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 07 octombrie 2011 Petrov Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală. În motivarea acţiunii a indicat că la 07 iunie 2009, Comisariatul raional de poliţie Ialoveni a pornit o cauză penală pe semnele comiterii infracţiunii prevăzute de art. 186 alin.(4) Cod penal, pe faptul sustragerii a unei sume de bani din automobilul cetăţeanului ucrainean Osobenco Ivan, automobil care la momentul sustragerii se află în curtea vilei sale, aflată în aria Primăriei s. Rezeni.

Susţine că în aceeaşi zi dînsul a fost reţinut în temeiul prevederilor art. 166 Cod penal, căpătînd, astfel statutul de bănuit. Invocă că, la 10 iunie 2009, a fost eliberat, deşi în repetate rînduri a mai fost citat în Comisariatul de Poliţie Ialoveni, atît el, cît şi alte persoane, inclusiv li fiicele sale, însă în temeiul art. 63 CPP învinuirea nu i-a fost înaintată. 1 Menţionează că, la 07 decembrie 2009 termenul de menţinerea sa în calitate de bănuit a expirat şi în aşa mod organul de urmărire penală era obligat să-l scoată de sub învinuire penală, însă aşa act nu a fost emis. În contextul acestui fapt, în temeiul prevederilor art. 68, alin. (1), pct. 7) şi 13) CPP R.M.

la 29 ianuarie 2010 avocatul a solicitat organului de urmărire penală să-i comunice despre decizia de scoatere sa de sub urmărirea penală, cu expedierea copiei deciziei respective, iar la 12 februarie 2010 a fost primit răspunsul nr. 522, semnat de Procurorul în Procuratura raionului Ialoveni Sergiu Bursacoschi prin care i-a fost comunicat că în conformitate cu prevederile art. 63, alin. (2) CPP RM în aşa cazuri procuratura nu dispune printr-un act procedural scoaterea persoanei de sub urmărirea penală. Consideră că odată ce el nu are statut de bănuit, învinuit sau alt statut prevăzut de CPP , în mod legal şi automat el este scos de sub urmărirea penală şi se bucură de toate drepturile, inclusiv şi de dreptul de a cere repararea prejudiciilor prevăzute de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Afirmă că prin reţinerea ilegală, prin recunoaşterea sa în calitate de bănuit cu menţinerea lui în acesta stare timp de 6 luni, cît şi prin acţiunile organului de urmărire penală efectuate atît cu el, cît şi cu fiicele sale, lui şi familiei le-au fost cauzat tît prejudiciul material, cît şi cel moral. Invocă că a fost reţinut, recunoscut şi audiat în calitate de bănuit pentru aşa zisa comitere a infracţiunii prevăzute de art. 186, alin. (4) CP R.M., care prevede o pedeapsă cu privaţiune de libertate pe un termen de la 7 la 12 ani, fapt care în repetate rânduri i-a fost comunicat lui de către organul de urmărire penală şi care în mod firesc 1-a marcat şi 1-a afectat psihologic. Deşi nu se considera vinovat, el totuşi a fost reţinut.

Fiind o persoană cu studii superioare şi cu o anumită experienţă de viaţă el cunoaşte că în jurisprudenţă au existat şi există cazuri când persoane nevinovate au fost supuse neîntemeiat răspunderii penale. Mai mult că, fiind reţinut, a fost plasat în izolatorul de detenţie al Comisariatului General de Poliţie al mun. Chişinău într-o cameră cu persoane care îl supuneau presiunilor psihologice, circumstanţe care îi provocau o stare psihologică de incertitudine şi frustrare. Mai invocă că la vila sa, adică la locul comiterii furtului, a sosit o impunătoare grupă operativă de poliţişti, unde se aflau şi fiicele lui, una din ele fiind minoră şi în prezenţa lor el a fost reţinut, fapt care a fost psihologic dureros atât pentru el, cît şi pentru fiicele.

Iar despre reţinerea lui şi în general despre cauza penală au cunoscut rudele apropiate, care la fel au fost marcate de acest eveniment. Totodată au aflat mai multe persoane cunoscute lui, persoane de părerea cărora el nu este indiferent, iar poziţia de bănuit şi reţinut în care el a fost plasat nu putea să nu-1 afecteze negativ. Deşi a fost eliberat din izolatorul de detenţie, el s-a aflat timp de 6 luni sub urmărirea penală, fiind periodic citat de către ofiţer de urmărire penală, fapt care nu numai că îl marca negativ, dar totodată în acest timp el s-a văzut nevoit să se abţină de la plecări din ţară deşi aşa posibilităţi au existat. În acest context, î-şi evaluează prejudiciul moral cauzat în sumă de 25000 lei, sumă pe care o consideră rezonabilă şi proporţională în raport cu suferinţele pe care el şi familia lui le-au suportat, cu statutul lui social, şi care totodată ar putea să-i aducă o satisfacţie.

Acesta sumă este proporţională cu sume analogice din practica CEDO contra Moldovei. 2 Totodată, invocă că în urma intentării în privinţa sa a dosarului penal a suportat şi prejudiciul material, menţionînd că la 08 iunie 2009 rudele i-au angajat un apărător, semnînd cu el un contract de asistenţă juridică prin care a fost stabilit onorariul apărătorului în sumă de 500 euro, iar la 01 iulie 2009 i-a achitat avocatului suma de 7000 lei conform, bonului de plată seria DX, Nr. 458423, cheltuieli care sînt pasibile de a fi încasate din contul pîrîtului în temeiul art. 7 lit. e) al Legii nr. 1545 din 25 februarie1998.

La fel invocă că nu posedă cunoştinţe juridice corespunzătoare pentru a-şi apăra interesele în cadrul prezentei cauze civile, motiv din care a fost nevoit să încheie un contract cu un avocat - Neguriţa Veaceslav pentru a fi reprezentat în judecată, suma contractului de 1500 lei a fost achitată de el la momentul încheierii contractului, conform bonului de plată seria EH 530938 din 04 octombrie, cheltuieli care în conformitate cu art. 96 CPC RM urmează a fi încasate din contul Ministerul Finanţelor RM. Solicită încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 25000 lei, a sumei de 7000 lei cu titlu de prejudiciu material suportat în formă de cheltuieli pentru asistenţă juridică şi a prejudiciului material în sumă de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, şi încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiului lui Petrov Mihail suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Petrov Mihail şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012. La 28 ianuarie 2013 Ministerul Finanţelor al a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul, cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Menţionează că potrivit art. 1 a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi administrative de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti. Invocă că conform art. 6 lit. a) şi lit. b) a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Susţine că în sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare unele condiţii speciale şi anume că fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale, să întrunească exigenţele stabilite de legiuitor şi nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspunderea statului. 3 O altă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care şi atestă admiterea erorii judiciare neîntemeiate a persoanei.

Afirmă că în privinţa reclamantului nu există act de reabilitare, considerînd că ultimul nu dispune de dreptul de a beneficia de prejudiciu cauzat în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. La 04 februarie 2013 Petrov Mihail reprezentat de avocatul Neguriţa Veaceslav, la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere acţiunii integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerînd că instanţele au interpretat eronat Legea şi hotărîrile CEDO pe cauze similare.

Menţionează că instanţele inferioare au recunoscut faptul că lui Petrov Mihail ca urmare a acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală i-a fost cauzat un stres deosebit, a suferit fizic şi psihic, i-a fost adus atingere reputaţiei profesionale etc. singura problemă fiind faptul că au apreciat prejudiciul moral într-un cuantum de doar 5000 lei, sumă ce în opinia sa este una exagerat de mică în coraport cu jurisprudenţa CEDO pe cazuri analogice.

Susţine că prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 17 din 19 iunie 2000 „Privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale”, s-a statuat că din prevederile Constituţiei Republicii Moldova (an.4 alin.2) precum şi din hotărârea Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999 „Privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova” rezultă că CEDO constituie o parte integrantă a sistemului legal intern şi respectiv urmează a fi aplicată direct ca oricare altă lege a Republicii Moldova cu deosebirea că Convenţia are prioritate faţă de restul legilor interne care îi contravin.

Invocă că Republica Moldova a fost condamnată în mai multe cazuri pentru acordarea de compensaţii insuficiente (disproporţionat de mici) pe Legea 1545, şi anume în cauza Boicenco Cristina (27 septembrie 2011), sau Ganea c/a Moldovei (17 mai 2011) şi în alte cauze similare. Susţine că deşi a invocat aceste circumstanţe atît în instanţa de fond cît şi expres în cererea de apel, nu a primit un răspuns clar, în motivarea deciziei instanţa limitîndu- se la cîteva fraze generale precum că suma de 5000 lei este una echitabilă, suficientă şi nicidecum disproporţionat de mică.

Mai invocă că pentru a fi apărat într-o cauză penală gravă rudele i-au angajat un avocat - Ţurcan Vasile, iar la 01 iulie 2009 dînsul i-a achitat avocatului suma de 7000 lei, confirmată prin bonul de plată seria DX 458423. Consideră că neprezentarea mandatul pe cauza penală şi contractul nu este un temei de respingere a acestei cerinţe, ori atît prin răspunsul procurorului este confirmat că avocatul Ţurcan Vasile a acordat asistenţă juridică lui Petrov Mihail, fiind avocatul lui, dar contractul din păcate nu s-a păstrat, pe cînd intimatul Ministerul Finanţelor nu a probat contrariul.

Faptul că suma a fost achitată avocatului se dovedeşte nu doar prin bonul de plată în original ci şi darea de seamă contabilă anuală a avocatului pentru anul 2009, iar ştampila a fost aplicată de „Biroul Individual de Avocaţi ABV-Ţurcan”, ştampila care după modificările a legislaţiei din 2010 a fost distrusă, întrucît forma de 4 organizare juridică a devenit „Cabinetul Avocatului Ţurcan Vasile”. Menţionează că deşi instanţele invocă lipsa contractului de asistenţă juridică, însă nu face referire la vreo normă concretă unde este stipulată obligativitatea prezentării contractului în cazul solicitării cheltuielilor de judecată, deoarece normă nici nu există.

Consideră că, odată ce s-a constatat că Petrov Mihail a avut un avocat ales care a participat la diferite acţiuni procesuale cu clientul şi căruia procurorul i-a răspuns la demersul înaintat, mai mult că intimatul - Ministerul Finanţelor nu a negat faptul că avocatul a participat la examinarea cauzei penale al lui Petrov Mihail, iar odată ce onorariul a fost achitat şi reflectat în darea de seamă contabilă pentru anul 2009, suma de 7000 (şapte mii) lei urmează a-i fi restituită lui Petrov Mihail în temeiul art. 7 lit. e) al Legii 1545 din 25 februarie 1998. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul înaintat de către Petrov Mihail neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM întemeiat şi care urmează a fi admis şi de a casa deciziile instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, având ca obiect al litigiului încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Petrov Mihail a prejudiciului moral şi a prejudiciului material, cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală CPR Ialoveni, procuraturii Ialoveni în rezultatul acuzării ilegale şi reţinerii ilegale, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasând de la Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Petrov Mihail cu titlu de prejudiciu moral suma 5000 lei şi cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1500 lei, în rest respingând acţiunea, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţele de judecată s-au referit la faptul că conform art. 1405 Cod civil şi Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 reclamantul dispune de dreptul de a pretinde compensarea prejudiciului moral şi a prejudiciului material.

Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii parţiale a acţiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998. Astfel, din materialele dosarului rezultă că în temeiul ordonanţei ofiţerului de urmărire penală a SUP CPR Ialoveni din 07 iunie 2009 s-a dispus începerea urmăririi penale pe faptul sustragerii unei sume de bani din automobilul a lui Osobenco Ivan, conform elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 186 alin.(4) Cod penal.

5 La fel, din materialele dosarului rezultă că în baza procesului-verbal de reţinere din 07 iunie 2009, orele 21.40 a fost efectuată reţinerea lui Petrov Mihail în conformitate cu art. 166 CPC în calitate de bănuit în comiterea infracţiunii pentru care legea prevede pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de pînă la 10 ani. Ulterior la data de 10 iunie 2009, Petrov Mihail a fost eliberat. La data de 29 ianuarie 2010, avocatul recurentului-reclamantului Petrov Mihail – Ţurcan Vasile s-a adresat cu o cerere Procuraturii raionului Ialoveni, solicitînd în temeiul art. 68 alin.(1) pct.7) şi 13) CPP să-i fie comunicat despre decizia de scoatere a lui Petrov Mihail de sub urmărire penală, cu expedierea copiei deciziei în adresa sa.

Prin răspunsul oferit avocatului Vasile Ţurcan la cererea înaintată, Procuratura raionului Ialoveni i-a comunicat că în conformitate cu art. 63 alin.(6) Cod de procedură penală, în caz că cu persoana bănuită de comiterea infracţiunii sunt preconizate careva acţiuni de urmărire penală, care urmează a fi efectuate în termenul indicat în alin.(2) al aceluiaşi articol, organul de urmărire penală nu dispune printr-un act oficial scoaterea persoanei de sub urmărire penală.

Prin acelaşi răspuns, avocatului Vasile Ţurcat i s-a comunicat şi faptul că circumstanţele invocate nu exclud faptul suspecţiei lui Petrov Mihail în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 186 alin.(4) Cod penal Conform dispoziţiilor art. 2 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 prin acţiuni ilicite, în sensul prezentei legi, se defineşte acţiunile sau inacţiunile organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Iar conform art. 6 al aceleiaşi legi, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare, adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

În sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare condiţii speciale şi anume: că fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale, va avea particularităţi în materia respectivă, prin urmare nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspunderea statului. O altă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care şi atestă admiterea erorii judiciare şi prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

Aici prezintă relevanţă şi prevederile art. 313 CPP, care reglementează expres dreptul bănuitului, învinuitului, apărătorului, părţii vătămate, altor participanţi la proces sau altor persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de organul 6 de urmărire penală, sau alte organe care exercită activitate specială de investigaţii, de a contesta acţiunile şi actele ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii. Potrivit alin.(5) di norma citată, judecătorul de instrucţie, considerînd plîngerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate.

Constatînd că actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi că drepturile sau libertăţile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucţie pronunţă o încheiere despre respingerea plîngerii înaintate. Copia de pe încheiere se expediază persoanei care a depus plîngerea şi procurorului. În consecinţă, se constată că, Petrov Mihail nu a contestat acţiunile şi actele ilegale ale organului de urmărire penală în ordinea stabilită de norma citată, or în acest sens instanţei nu au fost prezentate probe concludente şi pertinente.

Prin urmare şi reieşind din constatările relatate, instanţa de recurs reţine drept greşită soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la temeinicia acţiunii, deoarece în speţă nu au fost constatate temeiurile prevăzute la art. 6 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care ar acorda dreptul lui Petrov Mihail la repararea prejudiciului conform prezentei legi.

Or, la caz lipseşte un act oficial de încetare a urmăririi penale în privinţa lui Pentrov Mihail sau scoaterea acestuia de sub învinuire, care ar constitui un act de reabilitare a lui Petrov Mihail, în baza căruia ultimul ar dispune de dreptul de a pretinde compensarea prejudiciului moral şi a prejudiciului material în temeiul Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998. Totodată, la caz se constată a fi lipsită de suport legal şi referirea lui Petrov Mihail la prevederile art. 63 alin.(6) CPP, potrivit căreia, dacă la expirarea termenilor indicate în alin.(2), nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub urmărire penală … calitatea de bănuit încetează de drept, deoarece prevederile normei citate au fost excluse prin Legea nr. 62 din 01 aprilie 2011, şi anume, norma menţionată a fost declarată neconstituţională conform Hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 26 din 23 noiembrie 2010. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Ministerul Finanţelor al RM şi indică la netemeinicia recursului declarat de Petrov Mihail şi ilegalitatea hotărârilor de judecată a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral deciziilor instanţei de apel şi hotărârea primei inatanţe şi a emite o nouă hotărâre prin care a respinge acţiunea lui Petrov Mihail împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 7 d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Petrov Mihail.

Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 iulie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petrov Mihail împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea lui Petrov Mihail împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 8