2ra-2715/13 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: C.Vîrlan nr.2ra-2715/13 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 31 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Chistol Viorel, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de Chistol Viorel către Ministerul Finanţelor, intervenienţii accesorii Consiliul municipal Chişinău, Ministerul Justiţiei, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Chistol Viorel şi Ministerul Finanţelor, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 20 februarie 2013, c o n s t a t ă La 09 iulie 2012 Chistol Viorel a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2009, obligarea executării hotârîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2009 şi încasarea de la Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui Chistol Viorel a prejudiciului moral în mărime de 5 000 Euro.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că, a activat în cadrul Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie Specială „Fulger” în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din 1992. Din iunie 2011 este pensionar. Menţionează reclamantul că, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2009, cu privire la obligarea Consiliului municipal Chişinău de a-i acorda spaţiul locativ conform componenţei familiei şi conform rândului pentru categoriile date de persoane, este în vigoare de la data de 25 noiembrie 2009 şi pînă în prezent, nu este executată, fapt ce nu poate fi considerat un termen rezonabil. Reclamantul a mai menţionat că, la data de 13 mai 2009 executorul judecătoresc al oficiului de executare Centru al DE MJ RM a emis încheierea nr. 12- 803/09 privind primirea spre executare a documentului executoriu, expediat la Consiliul municipal Chişinău.

Concomitent la 18 ianuarie 2010 a adresat o scrisoare Consiliului municipal Chişinău prin care a solicitat să contribuie la executarea deciziei Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 25 noiembrie 2009. Prin răspunsul din 17 februarie 2010, Primăria Chişinău l-a informat pe Chistol Viorel, că la momentul actual executarea hotărârii definitive judecătoreşti nu poate fi posibilă, din cauza că sunt emise peste 200 de hotărâri judecătoreşti, prin care se obligă Consiliul Municipal Chişinău să asigure cu locuinţe reclamanţii, din lipsa spaţiului locativ liber în mun. Chişinău cât şi din lipsa mijloacelor financiare necesare pentru construcţia spaţiului locativ.

Chistol Viorel consideră că solicitările sale adresate autorităţilor publice competente de a interveni pentru asigurarea executării hotărârii definitive au fost ignorate intenţionat şi conştient. Dovadă servesc scrisorile adresate către autorităţile respective şi răspunsurile acestora. În rezultatul lipsirii de condiţii adecvate de trai, prin neexecutarea hotărârii de acordare a locuinţei, a fost expus la starea de vulnerabilitate şi imposibilitate de a asigura familia cu condiţii de trai corespunzătoare. Importanţa deosebit de vitală a dreptului la locuinţă constă în faptul că pe parcursul perioadei date a fost şi este în continuare privat de acest drept în rezultatul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti de acordare a locuinţei.

De pe urma acestor încălcări şi abuzuri, a suferit prejudicii morale, care nu pot fi estimate în valori materiale. Cu toate acestea însă, consideră că acordarea unei despăgubiri în mărime de 5000 Euro, ar constitui o satisfacţie echitabilă în contul reparării prejudiciilor morale, cauzate de aceste încălcări. Reclamantul îşi întemeiază cerinţele în baza Legii nr.87 din 21.04.2011 “ privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti”, art.6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor lui şi a Libertăţilor Fundamentale, art.l Protocolul nr.l la Convenţie, art.art.4, 20 din Constituţie, art.art.

14, 332, 1422, 1423 Cod civil. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 februarie 2013, a fost admisă parţial acţiunea, s-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2009 şi s-a încasat de la Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui Chistol Viorel prejudiciul moral în mărime de 9000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată mai sus, Chistol Viorel a declarat apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admiterea integrală a acţiunii. De asemenea, Ministerul Finanţelor a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Chistol Viorel şi Ministerul Finanţelor ca neîntemeiate, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 20 februarie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a constatat că, din materialele dosarului rezultă că reclamantul Chistol Viorel a fost angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM prin contract din 1992 până în iunie 2011 cînd s-a pensionat din organele afacerilor interne. În conformitate cu extrasul din fişa locuinţă eliberat de comandantul BPDS „Fulger" colonel de poliţie G.Cojocari, s-a stabilit că reclamantul Chistol Viorel împreună cu familia sa dispune de odaia nr.803 cu suprafaţa de 18 metri pătraţi de pe str. Mesager,5/2 mun.

Chişinău al căminului brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger". (f.d.-25). Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26.03.2009 a fost obligat Consiliul municipal Chişinău să-i acorde familiei lui Chistol Viorel spaţiu locativ conform normelor art. 42-43 Codul Locativ şi art. 35 Legea cu privire la poliţie. Hotărîrea nominalizată a fost menţinută prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 25 noiembrie 2009, astfel devenind irevocabilă de la pronunţare.

În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea cu privire la poliţie nr. 416 din 18.12.1990 (în vigoare la data emiterii hotărîrii neexecutate din prezenta cauză), colaboratorilor poliţiei li se acordă de către organele locale ale puterii, cel mult după 3 ani de la angajarea lor în serviciu, iar ofiţerilor - cel mult după un an de la numirea lor în funcţie, spaţiu locativ sub formă de apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislaţie.

Totodată, instanţa de apel a mai menţionat că, pînă la pensionare, Chistol Viorel a avut dreptul legitim la executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2009, indiferent de faptul că i-a fost acordat spaţiu locativ în cămin, iar neexecutarea hotărîrii judecătoreşti a avut loc din vina Consiliului municipal Chişinău, iar în cazul în care hotărîrea nominalizată ar fi fost executată în termen rezonabil, reclamantul Chistol Viorel ar fi beneficiat de un spaţiu locativ care ar corespunde întru totul cerinţelor sanitare şi necesităţilor condiţiilor de trai ale reclamantului.

Reieşind din prevederile legale nominalizate, precum şi ţinînd cont de faptul că de la adoptarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2009, care este în vigoare de la data de 25 noiembrie 2009 şi pînă în prezent, hotărîrea nominalizată nu a fost executată, prima instanţă legitim şi întemeiat a constatat încălcarea dreptului reclamantului Chistol Viorel la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2009. De asemenea, ţinînd cont de interesul reclamantului la executarea hotărîrii privind acordarea spaţiului locativ, precum şi a dreptului major lezat - dreptul la locuinţă, prima instanţă legitim şi întemeiat a încasat de la Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui Chistol Viorel prejudiciul moral în mărime de 9 000 lei, cuantum echitabil şi rezonabil în circumstanţele speţei.

În această ordine de idei, instanţa de apel menţionează că suma de 9 000 lei se acordă cu titlu de prejudiciu moral pentru neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2009, adică pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti timp de 2 ani. Un astfel de cuantum este proporţional cuantumului satisfacţiilor echitabile acordate în Hotărîrile CEDO Moldova vs Botnari nr. 19981/02 din 19.06.2007, Curăraru vs. Moldova nr.34322/02 din 08.09.2007, în care pentru neexecutarea unei hotărîri similare în termen peste 7 ani, reclamantului i-a fost acordat un prejudiciu moral în mărime de 2000 euro, în cea de-a două cauză, pentru neexecutarea în termen de peste 8 ani a acordat cu titlu de prejudiciu moral 4000 EURO.

Instanţa de apel a considerat că este neîntemeiat argumentul reprezentantului Ministerului Finanţelor precum că Chistol Viorel nu a probat suferinţele morale suportate, întru cît, potrivit art. 4 al Legii nr.87 din 21.04.201, reclamantul are sarcina de a dovedi suportarea doar a prejudiciului material cauzat şi costurilor şi cheltuielilor judecată, şi nicidecum a prejudiciului moral. La 21 mai 2013 Chistol Viorel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti emise, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii neîntemeiate. Mai mult ca atît, invocă recurentul că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO şi art.1 al Protocolului nr.1 al Convenţiei. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Chistol Viorel nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului Chistol Viorel se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Chistol Viorel, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Chistol Viorel ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Chistol Viorel, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru