2ra-2655/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotăririi judecatoresti

prima instanţă – A. Us dosarul nr. 2ra-2655/13 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 29 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vasilachi Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasilachi Vladimir împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Consiliul mun.

Chişinău, executorul judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Vasilachi Vladimir, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 19 septembrie 2012 Vasilachi Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Consiliul Municipal Chişinău, executor judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a activând în cadrul Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie specială „Fulger” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, a participat la lupte pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale ale Republicii Moldova, este veteran de război şi în prezent pensionar al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. 1 Susţine că în prezent nu este asigurat cu spaţiu locativ de către autorităţile publice locale, dânsul locuind în mun. Chişinău într-o odaie în cămin, suprafaţa locativă a căruia este de 12 m.p., familia sa fiind compusă din trei persoane. Menţionează reclamantul că la data de 08 iunie 2010 s-a adresat cu o cerere către Primăria mun.

Chişinău şi Consiliul Municipal Chişinău, în privinţa asigurării cu spaţiu locativ în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, însă Direcţia Generală Locativ Comunală şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău, i-a comunicat că Primăria mun. Chişinău la moment nu dispune de spaţiu locativ şi nu poate să-1 asigure cu spaţiu locativ. La fel invocă că s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chişinău, prin care a solicitat să-i-se acorde spaţiu locativ în conformitate cu normele legislaţiei în vigoare, însă prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2011, acţiunea sa a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 septembrie 2011 a fost casată hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2011, obligat Consiliul mun.

Chişinău de a-l asigura împreună cu membrii familiei sale cu spaţiu locativ conform normelor stabilite de legislaţia în vigoare. Afirmă că conform încheierii executorului judecătoresc Oleg Ungureanu cu privire la primirea spre executare a documentului executoriu şi intentare a procedurii de executare, s-a dispus intentarea procedurii de executare şi obligarea Consiliul mun. Chişinău să execute decizia susmenţionată, însă prin răspunsul Primăriei mun. Chişinău i s-a adus la cunoştinţă că la momentul actual executarea hotărârii instanţei de judecată nu poate fi posibilă din cauza lipsei spaţiului locativ liber în mun. Chişinău şi din motivul că sunt mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile neexecutate.

Solicită constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi violării drepturilor prevăzute de art. 6 şi 13 a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 al Protocolului 1 Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale de către Statul - Republica Moldova, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul său suma în mărime de 3000 Euro în lei MD la cursul stabilit de Banca Naţională la data executării hotărârii cu titlu de prejudiciul moral, pentru neexecutarea Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 septembrie 2011, obligarea executării Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 septembrie 2011, în termen de 1 lună şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, a fost constatată încălcarea dreptului la executarea în termen a Deciziei Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 14 septembrie 2011 şi s- a dispus încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Vasilachi Vladimir cu titlu de prejudiciul moral suma în mărime de 1000 euro, în lei la cursul stabilit de Banca Naţională la data executării hotărârii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Vasilachi Vladimir, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii.

2 La 30 mai 2013 Vasilachi Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată, emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, fiind aplicată la caz o legea care nu trebui aplicată şi interpretat în mod eronat legea. Menţionează că instanţa de apel a încălcat esenţială şi în mod eronat normele de drept material şi procedural.

Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 35 a legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1998, potrivit căruia colaboratorilor poliţiei li se acordă de către organele publice locale, cel mult după trei ani de zile de la angajare la serviciu, spaţiu locativ sub formă de apartament sau casă separată conform normelor stabilite de legislaţie şi prevederile art. 13 lit.d, art. 15 lit.u, art. 20 pct.(1) a legii cu privire la veterani nr. 190 din 08 mai 2003, potrivit cărora statul acordă drepturi şi facilităţi suplimentare exprimate prin acordarea, procurarea, construirea şi întreţinerea locuinţelor, cât şi asigurarea prioritară cu spaţiu locativ în conformitate cu legislaţia în vigoare.

De asemenea, mai invocă şi prevederile art. 37 a Codului cu privire la locuinţe, care stabileşte că acordarea încăperilor de locuit acelor cetăţeni care se află la evidenţă, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de locuit, potrivit ordinii de succesiune stabilite în listele respective în dependenţă de mărimea spaţiului dat în exploatare şi eliberat în centrul popular respectiv şi prevederile art. 35 a Codului cu privire la Locuinţă potrivit căruia dreptul de a se afla la evidenţă celor care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit se menţine pentru cetăţenii în caz de ieşire la pensie şi în cazul când după luarea la evidenţă li s-a acordat o încăpere de serviciu sau un loc în cămin. Consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, iar executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie privită ca o parte integrantă a procesului.

Susţine că o autoritate nu poate să invoce lipsa fondurilor şi a spaţiului locativ alternativ ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti. Insistă că tergiversarea executării unei hotărâri ar putea fi justificată de circumstanţe speciale, însă nu poate să prejudicieze esenţa dreptului protejat şi nu poate fi justificat în nici un mod neexecutarea hotărârii. Pretinde că o eventuală neexecutare a hotărârii judecătoreşti în favoarea sa, îl va priva de dreptul de a beneficia de bunurile sale şi pe cale de consecinţă constituie o ingerinţă în dreptul său la respectarea bunurilor sale şi încălcare a dreptului său la protecţia proprietăţii garantat de art. 1 a Protocolului nr. 1 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Mai invocă că potrivit Legii contenciosului administrativ, hotărârea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în care termenul nu este stipulat în cel mult 30 zile de la data în care hotărârea devine irevocabilă, iar potrivit art. 16 CPC, hotărârile, încheierile, ordonanţele şi deciziile judecătoreşti irevocabile sunt obligatorii pentru toate autorităţile publice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriu republicii. În susţinerea poziţiei sale mai invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care pe cazuri similare a constatat violarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la protecţia proprietăţii.

3 Afirmă că grupul cauzelor cu privire la neexecutarea hotărârilor de acordare a locuinţelor constituie aproximativ 50% din toate cauzele moldoveneşti pendinte la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, problema fiind în legislaţia care acordă locuinţe sociale unor categorii largi de persoane din contul bugetelor autorităţilor locale. Concomitent indică că pe perioada de neexecutare a hotărârii judecătoreşti se află într-o stare de stres, fiindu-i cauzate suferinţe fizice morale, a căror compensare se poate realiza prin echivalent bănesc. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vasilachi Vladimir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de 4 lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Vasilachi Vladimir asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vasilachi Vladimir ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Vasilachi Vladimir se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 5