2ra-419/14 — Încasarea dobînzii de întîrziere şi a prejudiciului moral

prima instanţă: V.Mihaila nr.2ra-419/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Veaceslav Şoimu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Şoimu împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Infraservice” cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, a prejudiciului moral şi indexarea sumei adjudecate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de către Veaceslav Şoimu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 25 martie 2013 c o n s t a t ă La 04 octombrie 2012 Veaceslav Şoimu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Infraservice” cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, a prejudiciului moral şi indexarea sumei adjudecate.

În motivarea acţiunii a invocat că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 iunie 2012, SRL „Infraservice” a fost obligată să restituie reclamantului împrumutul în mărime de 150 000 lei, acordat de către acesta în perioada cînd era asociat al SRL „Infraservice” şi aportul în fondul social al întreprinderii în mărime de 2 700 lei.

Susţine că sumele indicate în rînd cu celelalte pretenţii financiare au fost solicitate de la SRL „Infraservice” prin somaţia din 15 februarie 2007 şi prin reclamaţiile ulterioare din 14 iunie 2007 şi 21 martie 2008. Afirmă că la scadenţă, pîrîtul nu şi-a onorat obligaţiunea de restituire a sumei împrumutate şi nici în pofida repetatelor cerinţe ale reclamantului, nu a restituit sumele solicitate, ci doar în urma înaintării unei acţiuni civile, sumele menţionate au fost încasate prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 iunie 2012, care a fost executată la 14 august 2012. Menţionează că obligaţia pecuniară a pîrîtului în mărime de 152 700 lei a fost stabilită prin decizia instanţei de judecată menţionate şi conform art.123 alin.(2) CPC, reclamantul este degrevat de obligaţiunea de a proba acest fapt.

Totodată susţine că prin decizia suplimentară a Curţii Supreme de Justiţie din 11 iulie 2012 de la SRL „Infraservice” în beneficiul reclamantului a fost încasată taxa de stat în mărime de 10 506 lei, decizia fiind executată la 14 august 2012. Afirmă că litigiu îndelungat cu pîrîtul nu i-a permis utilizarea acestor mijloace băneşti pentru a susţine afacerile în timp de criză, sau pentru a-şi întreţine familia, afectîndu-i drepturile sale la afaceri şi la un trai decent. Mai mult, aceste împrejurări au creat o stare de nervozitate continuă, cauzîndu-i suferinţe psihice sistematice care la rîndul lor au avut un impact negativ şi asupra familiei sale.

Solicită reclamantul încasarea dobînzii de întîrziere pentru neachitarea în termen a sumei de 152 700 lei în perioada 15 februarie 2007-14 august 2012 în mărime de 162 742,62 lei, indexarea sumei de 152 700 lei cu 73,7%, ce echivalează cu 112 539,9 lei care constituie rata de inflaţie pentru perioada 01 aprilie 2005-27 iunie 2012 şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 25 martie 2013 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe Veaceslav Şoimu a depus cerere de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Veaceslav Şoimu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 25 martie 2013. La 15 noiembrie 2013 Veaceslav Şoimu a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 25 martie 2013 cu emiterea unei noi decizii prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a indicat că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale, fiind emise cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, iar concluziile instanţelor expuse în hotărîri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Veaceslav Şoimu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Veaceslav Şoimu în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Veaceslav Şoimu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Veaceslav Şoimu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat