2ra-1455/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Mihaila dosarul nr. 2ra-1455/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţă DECIZIE 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Nicolae Clima Judecătorii: Galina Stratulat, Oleg Sternioală, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Miloş M.” – succesor în drepturi a ÎI „Miloş M”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Focşa Veronica către „Milos M.” Societate cu Răspundere Limitată privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de reprezentantul SRL „Miloş M.” – Miloş Mihai, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 22 mai 2009, c o n s t a t ă La 21 noiembrie 2007 Focşa Veronica a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.I. „Miloş M.”, solicitînd încasarea de la ultimul suma împrumutată în mărime de 520 520 lei, dobînda pe perioada de întîrziere de la 10.06.2005 pînă la data pronunţării hotărîrii de judecată. Pe motiv că acţiunea a fost înaintată la 21.11.2007, calculele dobînzii de întîrziere au fost efectuate pînă la data respectivă, iar mărimea dobînzii de întîrziere echivalează cu suma de 281 394,54 lei.

Prin cererea de concretizare a pretenţiilor a solicitat încasarea de la pîrît în beneficiul său sumele împrumutate în mărime de 1138581,24 lei şi 124035 dolari SUA, dobînda de întîrziere pentru nerestituirea în termen a sumelor împrumutate în mărime de 526489,49 lei şi 67053,66 dolari SUA şi cheltuielile de judecată, în total a solicitat încasarea sumei de 1665070,73 lei şi 191088,66 dolari SUA în valută naţională la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că cu pîrîtul a încheiat multiple contracte de împrumut pe un termen nedeterminat, solicitînd să ramburseze sumele datorate pînă la 09.06.2005. La 10.06.2005 Miloş Mihai a restituit o parte din sumele datorate, fapt consemnat prin actul de verificare a datoriilor din 10.06.2005.

Prin actul susnumit pîrîtul a recunoscut că la data de 10.06.2005 mai are faţă de ea datoria de 520520 lei şi datoria de 124035 dolari SUA, bani care nu au fost restituiţi la data semnării actului de verificare a datoriilor.

În actul de verificare nu au fost incluse următoarele contracte de împrumut: - din 05.09.2003 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 273777 lei pe un termen strict determinat, şi anume pînă la 01.08.2005, sumă care nu a fost rambursată pînă în prezent; - din 05.09.2004 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 195000 lei pe un termen strict determinat, şi anume pînă la 01.08.2005, sumă care nu a fost rambursată pînă în prezent; - din 10.11.2004 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 123700,30 lei pe un termen nedeterminat, sumă care nu a fost restituită pînă la 09.06.2005, termen acordat împrumutatului pentru rambursarea tuturor sumelor împrumutate; - din 30.11.2004 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 9000 lei, pe un termen nedeterminat, sumă care nu a fost restituită pînă la 09.06.2005, termen acordat împrumutatului pentru rambursarea tuturor sumelor împrumutate; - din 14.01.2005 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 56214 lei pe un termen nedeterminat, sumă care nu a fost restituită pînă la 09.06.2005, termen acordat împrumutatului pentru rambursarea tuturor sumelor împrumutate; - din 27.12.2005 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 100000 lei pe un termen strict determinat, şi anume pînă la 01.01.2007, sumă care a fost restituită la 22.01.2007.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 mai 2009 a fost admisă cererea Veronicăi Focşa către Î.I. „Milos M.” privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, încasîndu-se de la ultimul în beneficiul reclamantei datoria în sumă de 1665070,73 lei şi 191088,66 dolari SUA în valută naţională la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în mărime de 9000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, reprezentantul SRL „Milos M.”, Milos Mihai, la data de 19 iunie 2009 a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 mai 2009, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de reprezentantul SRL „Milos M.”, Milos Mihai, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 22 mai 2009. La 21 februarie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Miloş M.” – succesor în drepturi a ÎI „Miloş M” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de 2 apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu dispunerea scoaterii cererii de pe rol, sau după caz remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de fond a aplicat prevederile art. 872 şi 619 Cod civil pe perioada întîrzierii, însă s-a omis să menţioneze din ce perioadă se calculează dobînda de întîrziere, şi nu a verificat dacă a fost sau nu depusă somaţia de plată aşa cum prevede art. 871 Cod civil.

La fel instanţa a neglijat prevederile din hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la unele chestiuni referitoare la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la soluţionarea litigiilor legate de contractele de împrumut şi anume, că „în cazul în care părţile omit să stabilească în contractul de împrumut clauze referitoare la dobînda, creditorul nu poate pretinde plata unei dobînzi, nici chiar a unei dobînzi egale cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale, prevăzute de art. 585 Cod civil, întrucît contractul de împrumut se prezumă a fi gratuit”.

În acelaşi timp atît instanţa de fond cît şi ce de apel nu au ţinut cont de p. 27 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la unele chestiuni referitoare la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la soluţionarea litigiilor legate de contractele de împrumut şi anume, „Dacă împrumutătorul a înaintat acţiunea direct în instanţa de judecată, fără a expedia în adresa debitorului cererea privind rambursarea, în termen de 30 de zile, a sumei împrumutate, instanţa de judecată va restitui cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 170 alin. (1) lit. a) CPC, pe motivul că reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părţilor”.

La data de 11 aprilie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Miloş M.” – succesor în drepturi a ÎI „Miloş M” a depus o cerere de concretizare a cererii de recurs, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti anterior emise, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Intimata Focşa Veronica, prin referinţa depusă, a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil, cu menţinerea hotărîrii contestate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Miloş M.” – succesor în drepturi a ÎI „Miloş M”întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiaşi instanţă de apel, în alt complet de judecători, din următoarele considerente. 3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Întreprinderii Individuale „Miloş M.”, Focşa Veronica, inclusiv prin cererea de concretizare, a solicitat încasarea de la pîrît în beneficiul său sumele împrumutate în mărime de 1138581,24 lei şi 124035 dolari SUA, dobînda de întîrziere pentru nerestituirea în termen a sumelor împrumutate în mărime de 526489,49 lei şi 67053,66 dolari SUA şi cheltuielile de judecată, în total a solicitat încasarea sumei de 1665070,73 lei şi 191088,66 dolari SUA în valută naţională la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei cererii înaintate de Focşa Veronica, pe care a admis-o integral, soluţie care a fost menţinută şi d instanţa de apel.

La adoptarea soluţiei sale, instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au concluzionat că între Focşa Veronica şi Î.I. „Miloş M.” au fost încheiate multiple contracte de împrumut a sumelor băneşti pe un termen nedeterminat, fără dobîndă. Prin actul de verificare a datoriilor din 10.06.2005 reprezentantul Î.I. „Milos M.”, Milos Mihai a recunoscut că la data de 10.06.2005 are faţă de Focşa Veronica o datorie în mărime de 520 520 lei şi o datorie în sumă de 124 035 dolari SUA, bani care nu au fost restituiţi la data semnării actului de verificare a datoriilor (f.d.

18 - 20). La fel, a mai stabilit că, între părţi au fost încheiate contracte de împrumut, care nu au fost incluse în actul de verificare a datoriilor: contractul de împrumut din 05.09.2003 prin care Focşa Veronica i-a transmis ÎI „Milos M.”, reprezentant Milos Mihai, suma de 273 777 lei pe un termen de pînă la 01.08.2005; în baza notei de transfer nr. 2 din 10.07.2002 în sumă de 10 000 dolari SUA, echivalentul sumei de 137 724 lei şi a notei de transfer nr. 5 din 07.08.2002 în sumă de 10 000 dolari SUA, echivalentul sumei de 136 053 lei (f.d.

83, vol. I), confirmate prin semnătura şi ştampila BC „Unibank” SA, sumă care nu a fost rambursată pînă în prezent (f.d.82); Contractul de împrumut din 05.09.2004 prin care Focşa Veronica i-a transmis ÎI „Miloş M.” suma de 195 000 lei pe un termen de pînă la 01.08.2005, în baza foii de vărsămînt nr. 5 din 02.03.2004 în sumă de 158 000 lei şi a foii de vărsămînt nr. 20 din 16.03.2004 în sumă de 37 000 lei, cu destinaţia împrumut de la persoane fizice, depunător Focşa Veronica şi confirmate prin semnătură depunătorului Focşa Veronica şi prin semnătura şi ştampila BC „Unibank” SA, sumă care nu a fost rambursată pînă în prezent (f.d.21). Instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare, au mai constat că sunt neîntemeiate argumentele SRL „Miloş M.” precum şi a reprezentantului acestuia că, Î.I.

„Miloş M” a restituit toate datoriile care le-a avut faţă de Focşa Veronica iar actul de verificare a datoriilor între părţi din 10 iunie 2005 este unul fals, care nu a fost 4 semnat de Miloş Mihai, deoarece atît din concluziile expertizei nr. 447 din 25.08.2008, efectuată de către Centrul de Expertize Independente şi din Raportul de expertiză suplimentară nr. 647 din 18.11.2008, efectuată de către Centrul de Expertize Independente rezultă că, semnătura din numele lui Miloş Mihai din actul de verificare a datoriilor între părţi din 10 iunie 2005 este executată de însuşi Miloş Mihai (f.d.33-38, 157-162, vol II). Totodată, din raportul de expertiză suplimentară nr. 647 din 18.11.2008, efectuată de către Centrul de Expertize Independente rezultă că semnătura din numele Veronicăi Focşa din actul de verificare a datoriilor din 03.02.2006, prezentat de Milos Mihai nu este executată de Focşa Veronica dar de către o altă persoană (f.d.

157-162, vol. II). Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală şi arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural. În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

Astfel, reieşind din materialele cauze se constată, că la adoptarea hotărîrilor judecătoreşti, instanţele de judecată s-au bazat pe actul de verificare a datoriilor acumulate de Miloş Mihail către Focşa Veronica din 10 iunie 2005 (f.d. 177-179). Totodată, conform raportului de expertiză nr. 1406 din 28 iunie 2011, efectuat în baza încheierii instanţei de apel, se constată că în actul de verificare a datoriilor acumulate de Miloş Mihail către Focşa Veronica din 10 iunie 2005 (f.d. 131-143, vol. III), pe ultima foaie a actului, iniţial au fost efectuate semnăturile din numele lui Miloş Mihail şi imprimată ştampila Î.I. „Miloş M.”, după ce a fost efectuat textul imprimat.

Conform raportului de expertiză nr. 3060 din 10 decembrie 2009 efectuat Centrul Naţional de Expertize Judiciare, s-a constat că pe foia a treia a „Actului de verificare a datoriilor acumulate de Miloş Mihail către Focşa Veronica la data de 10 iunie 2005”, iniţial a fost aplicat textul imprimat după care au fost executate semnăturile din numele lui Miloş M. (f.d. 20-25, vol. III).

Prin urmare, se atestă existenţa a două raporturi de expertiză, efectuate de aceiaşi instituţie, unul dintre care a fost efectuat în comise de experţi (raportul de expertiză nr. 1406 din 28 iunie 2011), care sunt contradictorii asupră căror legalitate instanţa de apel nu s-a expus, limitîndu-se doar la o frază generală, cu aspect teoretic, că actul de verificare este fals, deoarece conform concluziei raportului de expertiză nr. 3060 din 10 decembrie 2009 iniţial a fost aplicat textul imprimat după 5 care au fost executate semnăturile din numele lui Miloş M, fără a combate concluziile raportului de expertiză nr. 1406 din 28 iunie 2011. Conform art. 159 CPC, în cazul cînd raportul de expertiză nu este suficient de clar sau este incomplet, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, ori cînd apar noi întrebări referitor la circumstanţele examinate ulterior, instanţa judecătorească poate dispune, la solicitarea părţilor, iar în cazurile prevăzute de prezentul cod, şi din oficiu, efectuarea de către acelaşi expert sau de un altul a unei expertize suplimentare în condiţiile art.148.

În cazul cînd nu este de acord cu raportul de expertiză din motivul neîntemeierii sau veridicităţii lui îndoielnice, cînd concluziile mai multor experţi sînt contradictorii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului, ori cînd, la efectuarea expertizei, normele procedurale sînt încălcate, instanţa judecătorească poate dispune efectuarea unei expertize repetate. Expertiza repetată se încredinţează unei comisii de experţi. Experţii care au efectuat expertiza anterioară pot oferi comisiei explicaţii, dar nu au dreptul să participe la efectuarea investigaţiilor.

În această ordine de idei, instanţa de recurs constată că de către instanţa de apel pripit s-a ajuns la concluzia de a pune la baza hotărîrii judecătoreşti raportul de expertiză nr. 3060 din 10 decembrie 2009, fără a da o apreciere cuvenită prin prisma art. 130 CPC a raportului de expertiză nr. 1406 din 28 iunie 2011, ceea ce se echivalează cu neexaminarea multiaspectuală a cauzei, fapt ce a dus la aplicarea eronată a normelor de drept procedural. Or, conform art. 373 alin. (5) CPC instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La fel, fără o careva apreciere clară şi înţeleasă de către instanţa de apel a fost lăsat şi raportul de expertiză nr. 1278 a Centrului Naţional de Expertize Judiciare din 26 mai 2010, în care s-a constatat că hîrtia primelor două file ale actului de verificare a datoriilor acumulate de Miloş Mihail către Focşa Veronica din 10 iunie 2005, unde hîrtia ultimei file a acestui act nu are apartenenţă comună de grupă după partida fabricării şi ambalării cu celelalte file (f.d. 42-44, vol. III).

Or simpla invocare de către instanţa de apel că concluzia expertului O. Cataraga conţine date denaturate şi se combat prin raportul de expertiză nr. 1406 a CNEJ MJ, nu pot fi reţinute, deoarece acest raport a fost efectuat în comise, compus din mai mulţi experţi care au expus o concluzie unică, şi prin urmare nu se poate de ajuns la concluzia invocată de instanţa de apel că aceasta a greşit dimensiunile admis la expertizarea actului de verificare din 10 iunie 2005. În speţa supusă recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie mai remarcă că conform cererii de chemare în judecată, cît şi în cererea de concretizare a pretenţiilor, de către Focşa Veronica s-a solicitat încasarea de la pîrît în beneficiul său sumele împrumutate în mărime de 1138581,24 lei şi 124035 dolari SUA, dobînda de întîrziere pentru 6 nerestituirea în termen a sumelor împrumutate în mărime de 526489,49 lei şi 67053,66 dolari SUA şi cheltuielile de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 619 Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că în cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Fiind investită cu fondul cauzei, prima instanţă a admis integral cerinţa privind încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 526489,49 lei şi 67053,66 dolari SUA, soluţie care a fost menţinută de instanţa de apel.

La acest segment instanţa de recurs ţine să menţioneze că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel a admis cerinţa privind încasarea dobînzii de întîrziere, fără a verifica corectitudinea acestui calcul, or conform materialelor cauzei, se evidenţiază că Î.I. „Miloş M.” cît şi Miloş Mihail ca persoană fizică a restituit o parte din datorii (f.d. 26-27, vol. I). Mai mult, instanţele judecătoreşti au copiat calculul efectuat de reclamant, fără a lua în consideraţie argumentele invocate de reprezentantul pîrîtului.

Totodată, din calculul expus în hotărîrea primei instanţe, nu se evidenţiază clar pe ce perioadă este încasată dobînda de întîrziere, pe care contracte, contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, deoarece concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavînd putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator reţinut de prima instanţă, precum normele de drept ce reglementează acest aspect. În urma celor relatate mai sus, se constată examinarea unilaterală a pricinii, ce constituie o încălcare a dreptului Societăţii cu Răspundere Limitată „Miloş M.” – succesor în drepturi a Î.I.

„Miloş M” de a se bucura de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, precum şi a principiul egalităţii armelor în proces. În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără ca acesta să fie supus controlului prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului. Or, examinarea arbitrară a litigiului constituie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, care garantează oricărei persoane dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale. În conformitate cu art. 442 al. (1), judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, pe baza actelor din dosar, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

7 Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural, erori care, conform art. 442 al. (1) CPC nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Miloş M.” – succesor în drepturi a ÎI „Miloş M”, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să acorde o apreciere clară şi obiectivă a rapoartelor de expertiză care persistă la materialele cauzei, să elucideze toate neclarităţile în ce priveşte cuantumul dobînzii de întîrziere, creînd condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Miloş M.” – succesor în drepturi a ÎI „Miloş M”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Focşa Veronica către „Milos M.” Societate cu Răspundere Limitată privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Galina Stratulat Oleg Sternioală Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 8