2ra-1334/15 — Încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere

Judecătoria Botanica Dosarul nr.2ra-1334 /15 Judecător: V. Mihaila Curtea de Apel Chişinău Judecători: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către Focşa Veronica, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Focşa Veronica împotriva SRL „Miloş M.” privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, CONSTATĂ : La 21 noiembrie 2007, reclamanta Veronica Focşa s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune către ÎI „Miloş M.”, solicitînd încasarea sumei împrumutată în mărime de 520 520 lei şi dobînda pe perioada de întîrziere de la 10.06.2005 pînă la data pronunţării hotărîrii de judecată.

Dat fiind faptul că acţiunea a fost înaintată la 21.11.2007, calculele dobînzii de întîrziere au fost efectuate pînă la data respectivă, ceea ce constituie 281 394,54 lei. Mai solicită încasarea de la pîrît în beneficiul său a sumelor împrumutate în mărime de 1 138 581,24 lei şi 124 035 dolari SUA, dobînda de întîrziere pentru nerestituirea în termen a sumelor împrumutate în mărime de 526489,49 lei şi 67 053,66 dolari SUA şi cheltuielile de judecată, în total solicită încasarea sumei de 1 665 070,73 lei şi 191 088,66 dolari SUA în valută naţională la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că, cu pîrîtul a încheiat multiple contracte de împrumut pe un termen nedeterminat, solicitînd să ramburseze sumele datorate pînă la 09.06.2005.

La 10.06.2005, Miloş Mihai a restituit o parte din banii datoraţi, fapt consemnat prin actul de verificare a datoriilor din 10.06.2005. Prin actul susnumit, pîrîtul a recunoscut că, la data de 10.06.2005, mai are faţă de reclamantă datoria de 520 520 lei şi 124 035 dolari SUA, bani care nu au fost restituiţi la data semnării actului de verificare a datoriilor.

În actul de verificare nu au fost incluse următoarele contracte de împrumut: - din 05.09.2003 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 273 777 lei pe un termen strict determinat, şi anume pînă la 01.08.2005, sumă care nu a fost rambursată pînă în prezent; - din 05.09.2004 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 195 000 lei pe un termen strict determinat, şi anume pînă la 01.08.2005, sumă care nu a fost 1 rambursată pînă în prezent; - din 10.11.2004 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 123 700,30 lei pe un termen nedeterminat, sumă care nu a fost restituită pînă la 09.06.2005, termen acordat împrumutatului pentru rambursarea tuturor sumelor împrumutate; - din 30.11.2004 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 9 000 lei, pe un termen nedeterminat, sumă care nu a fost restituită pînă la 09.06.2005, termen acordat împrumutatului pentru rambursarea tuturor sumelor împrumutate; - din 14.01.2005 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 56 214 lei pe un termen nedeterminat, sumă care nu a fost restituită pînă la 09.06.2005, termen acordat împrumutatului pentru rambursarea tuturor sumelor împrumutate; - din 27.12.2005 prin care i-a transmis pîrîtului suma de 100 000 lei pe un termen strict determinat, şi anume pînă la 01.01.2007, sumă care a fost restituită la 22.01.2007.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău dm 22 mai 2009, a fost admisă cererea Veronicăi Focşa către ÎI „Milos M.” privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, încasîndu-se de la ultima în beneficiul reclamantei datoria în sumă de 1 665 070,73 lei şi 191 088,66 dolari SUA în valută naţională la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în mărime de 9 000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, reprezentantul SRL „Milos M.”, Miloş Mihai, la data de 19 iunie 2009 a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 22 mai 2009 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău dm 11 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de reprezentantul SRL „Milos M.”, Miloş Mihai, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 22 mai 2009. La 21.02.2014, SRL „Miloş M.” - succesor în drepturi a ÎI „Miloş M.” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrea primei instanţe, cu dispunerea scoaterii cererii de pe rol, sau după caz remiterea cauzei la rejudecare. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 iunie 2014, a fost admis recursul declarat de SRL „Miloş M.”, casată decizia Curţii de Apel Chişinău dm 11 februarie 2014 şi cauza a fost remisă la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău într-un alt complet de judecată.

Rejudecînd cauza, Curtea de Apel Chişinău a adoptat decizia din 19 martie 2015, prin care a admis apelul declarat de SRL „Miloş M.”, a casat hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 22 mai 2009 şi a adoptat o hotărîre nouă prin care a respins integral acţiunea lui Focşa Veronica împotriva SRL „Miloş M.” privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere ca fiind nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că instanţa de fond neîntemeiat a dispus încasarea datoriilor, deoarece actul de verificare a datoriilor din 10.06.2005, prin care apelantul ar recunoaşte unele datorii faţă de Focşa Veronica şi la care face referire instanţa, este falsificat, fapt confirmat prin rapoartele de expertiză efectuate.

Referitor la încasarea datoriei în baza contractelor de împrumut, instanţa de apel a statuat că faptul întocmirii acestora nu presupune şi transmiterea banilor (pct. 2.5), iar careva probe care să ateste transmiterea banilor la materialele cauzei lipsesc. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 26.03.2015, Focşa Veronica a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 22 mai 2009. 2 În motivarea recursului, recurenta a invocat încălcarea normelor de drept material şi procedural, interpretarea eronată a legii, precum şi aprecierea arbitrară a probelor. În speţă, Focşa Veronica a menţionat că sumele depuse la contul ÎI „Miloş M.” sunt acte de transmitere a banilor, conform pct. 2.5 din contractele de împrumut din 05.09.2003 şi 05.09.2004.

Susţine că instanţa de apel urma să aplice prevederile art. 867 CC, deoarece în acest sens au fost prezentate probe justificate. Mai indică că actul de verificare din 10.06.2005 are forţă obligatorie, generînd drepturi şi obligaţii, iar valabilitatea şi veridicitatea lui se confirmă prin mai multe rapoarte de expertiză: nr. 447 din 25.08.2008, nr. 647 din 18.11.2008, nr. 3060 din 10.12.2009. Recurenta menţionează că instanţa de apel a dat o apreciere arbitrară probelor din dosar, în speţă rapoartelor de expertiză nr. 1278 CNEJ MJ nr. 198 CCCEC din 26.05.2010, nr. 1406/НЦСЭ МЮЮЮ.307/ЦБЭПиКБ 2101/МВД/ din 28.06.2011 şi nr. 6932/6933 (CTCEJ);100,2274 (CAN):1864-1867 (CNEJ) din 10.11.2014. Astfel, susţine că în primul raport de expertiză se concluzionează că hîrtia primelor două file ale actului de verificare din 10.06.2005 diferă de hîrtia ultimei file, dar nicidecum nu se concluzionează că acest act de verificare este fals.

Al doilea raport de expertiză a fost efectuat cu încălcarea normelor procedurale. Referitor la al treilea raport de expertiză, efectuat în cadrul dosarului penal, susţine că a fost petrecut în baza încheierii din 30.09.2013 care nu i-a fost adusă la cunoştinţă, iar în dispoziţiile supuse expertizării, sunt întroduse datele buletinului său de identitate, valabilitatea căruia a expirat la 30.05.2003. La 05.05.2015, Focşa Veronica a depus cerere prin care a suplinit recursul cu argumente suplimentare. La 26.05.2015, SRL „Miloş M.” a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat declararea lui ca inadmisibilă. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Focşa Veronica a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, instanţa de recurs constată că, Focşa Veronica s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Moloş M.” (succesorul în drepturi a ÎI „Miloş M.”) privind încasarea datoriilor şi a dobînzii de întîrziere, rezultate din contractele de împrumut şi din actul de verificare a datoriilor. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău dm 22 mai 2009, a fost 3 admisă acţiunea Veronicăi Focşa către SRL „Miloş M.” privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, încasîndu-se de la ultima în beneficiul reclamantei datoria în sumă de 1 665 070,73 lei şi 191 088,66 dolari SUA în valută naţională la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în mărime de 9 000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, a fost admis apelul declarat de SRL „Miloş M.”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 22 mai 2009 şi adoptată o hotărîre nouă prin care a fost respins integral acţiunea lui Focşa Veronica împotriva SRL „Miloş M.” privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere ca fiind nefondată. Colegiul conchide că la adoptarea deciziei recurate, instanţa de apel corect a interpretat şi aplicat normele de drept material şi procedural. După cum rezultă din materialele cauzei, drept temei a pretenţiilor sale, reclamanta Focşa Veronica a invocat actul de verificare a datoriilor din 10.06.2006 şi contractele de împrumut din 05.09.2003 şi din 05.09.2004.

În acest sens, instanţa de recurs susţine concluziile instanţei de apel la aprecierea actelor care au fost plasate drept temei de solicitare a datoriilor. Astfel, instanţa de apel just a conchis că încasarea datoriei în temeiul actului de verificare a datoriilor din 10.06.2005 este nefondată, ajungînd la concluzia că actul în cauză, prin care intimatul ar recunoaşte unele datorii faţă recurentă şi la care face referire între altele instanţa de fond în hotărîrea sa, este falsificat, fapt confirmat prin rapoartele de expertiză efectuate. La caz, prin raportul de expertiză nr.1406 din 28.06.2011, s-a constatat că, în actul de verificare a datoriilor acumulate de Miloş Mihail către Focşa Veronica din 10 iunie 2005, pe ultima foaie a actului, iniţial au fost efectuate semnăturile din numele lui Miloş Mihail şi imprimată ştampila ÎI „Miloş M.”, după care a fost efectuat textul imprimat (f.d.

131-143 ,vol. III). Or, raportul de expertiză în cauză a fost efectuat în conformitate cu legislaţia în vigoare, acesta conţinînd o concluzie unică a comisiei compusă din mai mulţi experţi, de la mai multe instituţii, care au un stagiu în domeniu considerabil, ceea ce exclude admiterea erorilor la efectuarea expertizei. În context, invocare recurentei că, raportul dat conţine date denaturate, Colegiul o apreciază critic. Mai mult ca atît, afirmaţia din recurs cum că acest raport de expertiză a fost efectuat cu încălcarea normelor procedurale, este considerată declarativă, deoarece recurenta nu invocă care norme de drept au fost încălcate.

În acelaşi timp, instanţa de apel corect a apreciat critic raportul de expertiză nr.3060 din 10.12.2009, la care face referire instanţa de fond, deoarece din materialele cauzei rezult că, la rubrica cercetări, expertul foloseşte pentru examinarea consecutivităţii semnăturilor lui Miloş Mihai şi Focşa Veronica de pe ultima foaie a actului de verificare a datoriilor acumulate la data de 10 iunie 2005, pînă la imprimarea textului sau după imprimarea lui, doar aparatul „VSC 5000” şi microscopul MBC–10 (f.d. 20-25, vol. III). Or, prin folosirea acestui utilaj de cercetare, expertul nu a putut stabili exact ordinea de imprimare a semnăturilor şi textului imprimat. La fel, just a fost reiterat de către instanţa de apel şi faptul că, raportul de expertiză a fost întocmit doar de un singur expert, acesta examinînd materialele fară a folosit toate metodele de examinare a ultimii foi de pe actul de verificare a datoriilor acumulate la data de 10.06.2005.

Totodată, în compartimentul „cercetări” expertul foloseşte foarte des expresii probabile („se poate de presupus”, „probabilitatea se explică prin faptul … ”, „nu este posibil ”), prin ce nu a răspuns 4 concret la întrebările puse în faţa lui în baza încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05.11.2009. Respectiv, instanţa de apel corect a apreciat ca neîntemeiat raportul de expertiză nr.3060 din 10.12.2009, acesta fiind unul incomplet, fapt ce contravine art. 158 alin.(3) CPC, care stauează că raportul de expertiză va cuprinde descrierea amplă a investigaţiilor şi concluziile pe marginea lor, răspunsul la întrebările instanţei judecătoreşti, iar în cazul în care constată, pe parcursul efectuării expertizei, existenţa unor circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii referitor la care nu i s-au pus întrebări, expertul este în drept să includă în raport deducţiile sale asupra lor.

Anume din aceste considerente, Colegiul susţine concluzia instanţei de apel cum că, şi raportul de expertiză nr.1278 CNEJ MJ si nr.198 CCCEC din 26.05.2010 întocmit de expertul Centrului Naţional de Expertize Judiciare Mihai Popescu şi expertul secţiei expertize judiciare a CCCEC a RM Cataraga Olga, este întemeiat, deoarece la rubrica cercetări, experţii foarte clar explică care argumente au stat la baza concluziei şi anume „diferenţele filelor sunt constatate atît după dimensiuni cît şi structura internă a hîrtiei”. La fel poate fi apreciat şi raportul de expertiză nr.1406 CNEJ MJ, nr.307 CCCEC şi nr.2101 MAI din 28.06.2011, deoarece, la examinarea actului experţii au folosit multiple aparate şi diferite metode, inclusiv metoda cu raze şi înlăturarea mecanică a unei porţiuni de praf de toner.

Astfel, la rubrica „cercetări”, experţii au constat că lipseşte urma de apăsare a pixului pe porţiunea de praf de toner, iar praful de toner se află deasupra culorii pixului. Pentru a confirma faptul expus în concluzii, experţii au recurs la metoda experimentului, unde se confirmă aceleaşi concluzii şi anume că „iniţial a fost aplicată ştampila apoi textul”. Toţi experţii care au participat la cercetarea documentului şi întocmirea raportului au un stagiu de muncă de peste 20 ani în domeniul expertizelor. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a supus aprecierii toate rapoartele de expertiză incidente relaţiilor litigioase, menţionînd considerentele din care unele au fost preferate în raport cu altele pentru dovedirea anumitor circumstanţe sau fapte.

Astfel, instanţa de apel foarte detaliat a analizat aceste rapoarte de expertiză, precum şi a motivat de ce au fost acceptate ca probe rapoartele efectuate ulterior faţă de cele precedente. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că just au fost reţinute ca probe rapoartele de expertiză efectuate în comisie şi mai recente în raport cu cele efectuate anterior de un singur expert. Or, atunci cînd un număr mai mare de experţi ajung la o concluzie, aceasta prevalează concluziei opuse exprimate de un singur expert, iar metodele şi posibilităţile tehnice ulterior apărute la fel induc o probabilitate mai mare de constatare a anumitor circumstanţe în raport cu posibilităţile anterioare.

La acest capitol, Colegiul reţine că experţii care au participat la efectuarea expertizei în comisie a actului de verificare a datoriilor din 10.06.2005, au ajuns la concluzia că iniţial a fost executată semnătura din numele lui Miloş Mihail şi aplicată impresiunea de ştampilă rotundă din numele ÎI „Miloş M”, iar ulterior a fost executat textul de tipar (f.d. 35, vol. VII). În această ordine de idei, instanţa de recurs apreciază critic afirmaţia recurentei cum că instanţa de apel a dat o apreciere arbitrară probelor din dosar, în speţă rapoartelor de expertiză nr. 1278 CNEJ MJ nr. 198 CCCEC din 26.05.2010, nr. 1406/НЦСЭ МЮЮЮ.307/ЦБЭПиКБ 2101/МВД/ din 28.06.2011 şi nr. 6932/6933 (CTCEJ);100,2274 (CAN):1864-1867 (CNEJ) din 10.11.2014.

5 Prin urmare, la întocmirea acestui act de verificare, care este invocat drept temei a pretenţiei de încasare a datoriei, a lipsit consimţămîntul intimatului vis-a-vis de textul imprimat, adică de existenţa datoriei. Or, alte înscrisuri care să ateste obligaţia SRL „Miloş M.” de a restitui datoria solicitată în baza actului de verificare din 10.06.2005 la materialele cauzei nu au fost anexate. Respectiv, actul în cauză nu poate fi reţinut ca act juridic generator de drepturi şi obligaţii civile, contrar afirmaţiei recurentei, deoarece întocmirea lui a fost viciată prin lipsa consimţămîntului intimatei asupra textului imprimat.

Referitor la contractele de împrumut prin care Focşa Veronica i-ar fi transmis intimatei sume de bani, Colegiul reţine că instanţa de apel just le-a apreciat prin prisma pct. 2.5 din contractele din 05.09.2003 şi din 05.09.2004, care înserează că „transmiterea sumelor de bani şi restituirea lor se oformează în acte separate în care se reflectă data si locul întocmirii actului, denumirea părţilor si data primirii banilor”. Astfel, faptul întocmirii contractului de împrumut nu presupune şi transmiterea banilor. Mai mul ca atît, la materialele cauzei lipsesc probe sau înscrisuri care atestă transmiterea banilor de către Focşa Veromica către I.I. „Miloş M” conform contractelor de împrumut la care face trimitere instanţa de fond.

În acest sens, afirmaţia recurentei cum că sumele depuse la contul ÎI „Miloş M.” sunt acte de transmitere a banilor, conform pct. 2.5, Colegiul o apreciază critic. Or, actele de transfer din 10.07.2002 a sumei de 137 724 lei şi din 07.08.2002 a sumei de 136 053 lei, nu pot fi reţinute ca acte separate ce reflectă transmiterea banilor în temeiul contractelor de împrumut menţionate, deoarece data transmiterii banilor este anterioară încheierii contractului, ceea ce nu corespunde normelor legale ce se referă la contractul de împrumut. Aceeaşi situaţie se observă şi la contractul de împrumut din 05.09.2004 unde pretinsa transmitere a banilor a avut loc la data de 02.03.2004 şi 16.03.2004.

Potrivit prevederilor art. 867 CC, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Analizînd prevederile legale evocate, instanţa de recurs constată că contractul de împrumut prevede efecte viitoare (se obligă să dea), dar nu presupune transmiterea banilor/bunurilor anterior întocmirii lui, adică efecte viitoare pentru fapte consumate în trecut. Mai mult ca atît, în situaţia în care contractele de împrumut ar fi fost încheiate pentru sumele de bani transmise anterior semnării lor, acest fapt urma a fi menţionat, însă clauza 2.5 prevede contrariul.

Instanţa de apel corect a constatat că recurenta nu a prezentat contractul de împrumut la solicitarea sumei de 123 700 lei. La fel şi transmiterea sumei de 56 214 lei în calitate de împrumut nu este confirmată prin nici un contract, ba chiar mai mult, această sumă a fost depusă la contul ÎI „Miloş M” în calitate de servicii de transport. Referitor la afirmaţia lui Roşca Veronica cum că instanţa de apel a admis apelul declarat de ÎI „Miloş M”, adică a unei părţi care nu mai figurează în proces, Colegiul consideră că nu constitzuie temei de casare a deciziei recurate. Or, această eroare ţine de numele unui participant la proces, care poate fi corectată prin prisma prevederilor art. 249 alin. (2) CPC.

6 În acest context, instanţa de recurs conchide că reclamanta-recurentă nu a dovedit întrunirea condiţiilor necesare antrenării răspunderii contractuale a intimatei, ceea ce a condus la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre netemeinicia pretenţiilor înaintate de Focşa Veronica. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurentă nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Focşa Veronica.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă deFocşa Veronica împotriva SRL „Miloş M.” privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 7