2ra-324/14 — Cu privire la încasarea sumei

Dosarul nr.2ra-324/14 prima instanţă: S. Dimitriu instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Roman Panfil, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de David Vladimir împotriva lui Panfil Roman cu privire la încasarea datoriei rezulate din neexecutarea obligaţiei pecuniare şi a dobînzii de întîrzieire şi cererea reconvenţională depusă de către Panfil Roman împotriva lui David Roman cu privire la declararea nulităţii recipisei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Panfil Roman, c o n s t a t ă La 17 mai 2012, Vladimir David s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Roman Panfil cu privire la încasarea sumei de 54 000 lei datorie , a dobînzii de întîriere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii înaintate, Vladimir David a indicat că, în perioada de timp 2006-2009 i-a eliberat pîrîtului pentru realizare bunuri materiale în sumă de 54 000 lei, fapt ce se atestă prin recipisa din 17 februarie 2010. Potrivit recipisei întocmite, Roman Panfil s-a obligat să restituie valoarea bunurilor pînă la 17 octombrie 2010, fapt ce nu a fost respectat de către ultimul. Astfel, conform art. 619 Codul civil, i s-a calculat pîrîtului dobîndă de întîrziere, ce constituie suma de 9 198,6 lei. Cere Vladimir David încasarea din contul lui Panfil Roman în beneficiul său suma de 54 000 lei cu titlu de datorie, suma de 9 198,6 lei dobîndă de întîrziere şi cheltuielile de judecată. La 01 noiembrie 2012, Roman Panfil a depus cerere reconvenţională împotriva lui Vladimir David cu privire la declararea nulităţii recipisei din 17 februarie 2010 (f. d.21-22).

1 În motivarea cererii reconvenţionale Roman Panfil a invocat că la 17 februarie 2010, aflîndu-se în relaţii de muncă cu Vladimir David a recepţionat de la ultimul marfă pentru a o vinde, în valoare de 10 000 lei. Susţine că fiind influenţat şi dus în eroare de către Vladimir David a şi întocmit recipisa în care a indicat suma impusă de către pîrît. În plus mai invocă că relaţiile între părţile litigiului urmau a fi reglementate de legislaţia muncii şi nicidecum de Codul civi, astfel consideră acţiunea de bază înaintată de către Vladimir David ca fiind neîntemeiată. Cere, Roman Panfil declararea recipisei întocmite la 17 februarie 2010 ca fiind nulă. La 05 februarie 2013, Vladimir David a înaintat cerere prin care şi-a mărit cuantumul pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul lui Roman Panfil a sumei de 54 000 lei datorie, suma de 12 961,2 lei dobîndă de întîrziere şi cheltuielile de judecată (f.d.39).

În motivarea cererii Vladimir David a invocat că în cadrul examinării pricinii în instanţa de judecată s-a mărit cuantumul dobînzii de întîrziere pe care pîrîtul urmează să o achite ca urmare a nerestituirii în termenul stabilit a datoriei. Ulterior, la 30 aprilie 2013, Vladimir David a înaintat o altă cererea prin care şi-a mărit cuantumul pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul lui Roman Panfil a sumei de 54 000 lei datorie, suma de 14 128,8 lei dobîndă de întîrziere şi cheltuielile de judecată (f.d.47). Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 aprilie 2013 acţiunea de bază a fost admisă. S-a încasat din contul lui Panfil Roman în beneficiul lui David Vladimir datoria, dobînda de întîrziere şi cheltuielile de judecată în sumă totală de 70 448,80 lei.

Cererea reconvenţională depusă de către Panfil Roman a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Panfil Roman şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 aprilie 2013. La 02 decembrie 2013, Roman Panfil a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea actului judiciar contestat şi hotărîrea primei instanţe cu restituirea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen.

Recurenta, Roman Panfil în motivarea recursului a indicat că instanţele inferioare nu au pătruns în esenţa litigiului dat, aplicînd eronat legea materială şi în concluzie au emis decizii ilegale. 2 Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 23 decembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui David Vladimir, cererea de recurs depusă de către Panfil Roman cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referinţa depusă de către David Vladimir la 30 decembrie 2013 a solicitat ca recursul depus, să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Roman Panfil, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

3 Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Roman Panfil, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Roman Panfil se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 4