2r-133/14 — Cu privire la repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2r-133/14 prima instanţă: V. Micu instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ciontoloi Ion împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru”, intervenienţi accesorii Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, prin care cererea de apel depusă de Ministerul Finanţelor a fost restituită, c o n s t a t ă La 28 septembrie 2010, Ciontoloi Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Secţiei de evidenţă şi documentare a Populaţiei, or.

Căuşeni, Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” şi Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor cu privire la obligarea pîrîţilor să-i elibereze paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova şi încasarea sumei de 100 000 lei prejudiciu moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 23 iunie 2010 a depus actele la secţia de evidenţă şi documentare a populaţiei pentru perfectarea paşaportului cetăţeanului Republicii Moldova, în schimbul paşaportului vechi. Pentru urgentarea perfectării actelor a achitat suma de 600 lei, ca la 03 iulie 2010 urma să primească paşaportul. Considerînd că îi v-a fi eliberat paşaportul în timpul promis, şi-a programat concediu împreună cu soţia intenţionînd să plece la odihnă în România, rezervînd în prealabil locuri în hotel.

La 14 iulie 2010 a primit refuzul Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” într-u perfectarea paşaportului din motivul că este atras la răspundere penală. Susţine Ciontoloi Ion că nu cunoaşte vre-o hotărîre judecătorească, ordonanţă a organelor de urmărire penală prin care să-i fi fost interzisă ieşirea din ţară. 1 Cere Ciontoloi Ion obligarea pîrîtului de ai elibera paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Căuşeni din 29 noiembrie 2010, a fost strămutată pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ciontoloi Ion pentru examinare după competenţă, la Curtea de Apel Chişinău (f.d.21).

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2011 a fost admisă renunţarea lui Ciontoloi Ion în partea cerinţei cu privire la obligarea Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” de a-i elibera paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova şi în această parte procesul a fost încetat (f.d.46-48). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2011 a fost strămutată pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ciontoloi Ion la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (f.d.49-51). Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 iulie 2011 la cererea pîrîtului, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne (f.d 63). La 23 martie 2012, Ciontoloi Ion a depus cerere de modificare a pretenţiilor, solicitînd atragerea în calitate de copîrîţi Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor, încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” şi copîrîţilor în mod solidar în beneficiul său suma de 100 000 lei prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată (f.d.72-73). În motivarea cererii de concretizare a pretenţiilor, reclamantul menţionează că a fost documentat cu paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova, abia la 24 decembrie 2010, astfel i s-a încălcat dreptul constituţional la libera circulaţie.

Faptul că organele de stat abilitate cum ar fi Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru”, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei nu au înlăturat la timp obstacolele ce au servit drept temei de refuz într-u eliberarea paşaportului cetăţeanului Republicii Moldova. Consideră că existenţa prejudiciului moral solicitat se confirmă prin faptul că el împreună cu soţia la momentul refuzului de a primi paşaportul şi-au planificat concediu unde urmau să plece la odihnă în România.

Cere Ciontoloi Ion atragerea în calitate de copîrîţi alături de Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru”, a Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor, încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru” şi copîrîţilor în mod solidar în beneficiul său suma de 100 000 lei prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată pentru asistenţă juridică din partea avocatului pentru reprezentarea în instanţa de judecată a sumei de 10 000 lei şi taxa de participare a cîte 500 lei pentru fiecare şedinţă de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 martie 2013, au fost atraşi în proces Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei, în calitate de intervenienţi accesorii de partea pîrîtului (f.d.78).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 octombrie 2012, acţiunea depusă de către Ciontoloi Ion a fost admisă parţial. 2 S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ciontoloi Ion prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei şi suma de 10 000 lei cheltuieli de judecată (f.d.113-120). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, cererea de apel depusă de către Ministerul Finanţelor a fost restituită ca fiind depusă înafara termenului de declarare (f.d.165-168). La 18 noiembrie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, solicitînd casarea acesteia şi trimiterea pricinii instanţei de apel pentru examinarea cererii de apel.

În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit înscrisului anexat la cererea de recurs de către recurent se atestă faptul că Ministerul Finanţelor a recepţionat copia încheierii Curţii de Apel, la 06 noiembrie 2013 (f.d.176). În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel prin restituirea cererii de apel, i-a îngrădit accesul la justiţie. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 24 septembrie 2013, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 octombrie 2012, acţiunea depusă de către Ciontoloi Ion a fost admisă parţial. S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ciontoloi Ion prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei şi suma de 10 000 lei cheltuieli de judecată. La 16 aprilie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat apel, împotriva hotărîrii primei instanţe (f. d. 127-128). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, cererea de apel depusă de Ministerul Finanţelor a fost restituită ca fiind depusă înafara termenului de declarare (f.d.165-168).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Chişinău întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept procedurale din următoarele considerente. În conformitate cu art. 362 alin. (1) şi (2) Codul de procedură civilă (în redacţia de pînă la 01 decembrie 2012), termenul de declarare a apelului este de 20 de zile de la data comunicării hotărîrii motivate, dacă legea organică nu dispune altfel, chiar dacă apelul a fost depus anterior. Termenul de apel curge şi în cazul comunicării concomitente a hotărîrii şi a somaţiei de executare. Repunerea în 3 termenul de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzută de art. 116 CPC.

La 16 aprilie 2013 Ministerul Finanţelor a depus cerere de apel (f.d. 127- 128). În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa de apel restituie cererea de apel dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că la data emiterii hotărîrii de către prima instanţă, reprezentantul Ministerului Finanţelor nu a fost prezent la judecare pricinii, din motiv că la 25 septembrie 2012 a depus cerere prin care a solicitat în temeiul art. 296 alin. (1) CPC examinarea pricinii date, în absenţa sa (f.d.

94). În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. În conformitate cu art. 111 alin. (3) Codul de procedură civilă termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Astfel, termenul de declarare a apelului a început să curgă pe 19 decembrie 2012. Potrivit art. 112 alin. (1) Codul de procedură civilă termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului.

Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. Alin. (2) al aceluiaşi articol expres stipulează că, dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. Alineatul (3) acelaşi articol prevede că, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.

Astfel, instanţa de apel corect a concluzionat că nu poate fi reţinut argumentul recurentului că termenul de declarare a apelului urmează a fi calculat din 04 aprilie 2013, data la care a primit copia hotărîrii motivate a primei instanţe, deoarece Ministerul Finanţelor înaintînd cerere de examinare a pricinii în absenţa sa, urma să se intereseze despre soarta dosarului. La acest capitol este de menţionat că Ministerul Finanţelor a cunoscut despre existenţa litigiului, despre data, ora şi locul examinării pricinii. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). În conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

4 În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Curtea de Apel la 28 octombrie 2013 a expediat în adresa participanţilor procesului copia încheierii emise la 24 septembrie 2013, pe cînd recurentul nu a recepţionat copia acesteia, însă la 21 februarie 2012, titlul executoriu emis de către prima instanţă a fost înregistrat la Ministerul Finanţelor, astfel ultimul a cunoscut cu certitudine despre existenţa hotărîrii pînă la 04 aprilie 2013, data solicitării ei (f.d.147).

Ţinînd cont de împrejurările menţionate în coraport cu normele enumerate se conchide că apelantul – Ministerul Finanţelor a încălcat termenul de 20 zile, consacrat în art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă. Raportând normele citate la caz, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel corecte şi întemeiate, rezultate din aprecierea justă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual. Prin urmare apelul declarat de Ministerul Finanţelor împotriva hotărîrii primei instanţe, la 16 aprilie 2013, a fost declarat în afara termenului legal. Articolul 116 alin.(1), (3) şi (4) Codul de procedură civilă prevede că, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. La depunerea apelului în afara termenului legal, Minisetrul Finanţelor nu a solicitat repunerea cererii de apel în termen şi nu a prezentat probe ce ar justifica imposibilitatea îndeplinirii actului în termen.

Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov v. Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare 5 de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov vs. Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

În această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). În plus, recursul declarat de Ministerul Finanţelor este viciat şi de absenţa temeiurilor juridice, incoerenţa între probele administrate la examinarea cauzei şi concluziile propuse, lipsa suportului legal al revendicărilor înaintate şi reprezintă doar un set de informaţii irelevante esenţei cauzei, din care considerent, nu pot servi drept temei pentru admiterea celor invocate.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ciontoloi Ion împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat Registru”, intervenienţi accesorii Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 6