3ra-17/14 — Contestarea actului administrativ, obligarea de a-i atribui în proprietate privată cotă echivalentă de pămînt şi repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 3ra-17/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecător: S. Lazări Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Svetlana Caitaz Anatolie Doga Iulia Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinând recursul declarat de Consiliul, or. Durleşti, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lungu Ion împotriva Consiliul local or.

Durleşti privind contestarea actului administrativ, obligarea de a-i atribui în proprietate privată cotă echivalentă de pămînt şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, prin care apelul declarat de Lungu Ion, a fost admis, ACONSTATAT : La 14 iulie 2010 Lungu Ion a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Consiliului local or. Durleşti, mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ şi compensarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 06 iulie 1949 el împreună cu părinţii şi alţi membri ai familiei, a fost deportat în regiunea Curgan, Federaţia Rusă, unde s-au aflat până în anul 1958, adică 9 ani.

Prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSSM nr. 15 din 10 aprilie 1989, toţi membrii familiei, au fost reabilitaţi ca victime ale represiunilor politice. În anul 1973, dînsul s-a stabilit cu traiul permanent în or. Durleşti, mun. Chişinău, unde locuieşte pînă în prezent. S-a adresat de mai multe ori la Primăria or. Durleşti, mun. Chişinău în vederea acordării cotei-echivalente de teren, dar cererile lui au rămas fără satisfacţie. A mai specificat reclamantul că, ultima oară s-a adresat cu cerere de a i se atribui cota de teren echivalent prevăzută de lege la 25 mai 2010, iar prin răspunsul cu nr. 1 511/10 din 25 iunie 2010 i s-a refuzat din nou atribuirea cotei, necătînd la faptul că Primăria or.

Durleşti dispune de 1663,66 ha cu destinaţie agricolă. Consideră reclamantul că, refuzul Primăriei or. Durleşti de a-i atribui în proprietate privată o cotă de teren echivalentă este ilegal, contravine prevederilor art. 12 al Codului Funciar. Solicită reclamantul Lungu Ion, recunoaşterea ilegalităţii refuzului Consiliului local or. Durleşti cu nr. 511/10 din 25 iunie 2010 privind atribuirea cotei echivalente de pămînt în proprietate privată, obligarea pîrîtului de a-i atribui în proprietate privată cotă echivalentă de pămînt, însarea din contul Consiliului local or. Durleşti suma de 100000 lei – cu titlu de prejudiciu moral. Dosarul a fost obiect de examinarea de mai multe ori. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 17 decembrie 2012, acţiunea înaintată de Lungu Ion împotriva Consiliului local or. Durleşti privind contestarea actului administrativ, obligarea de a-i atribui în proprietate privată cotă echivalentă de pămînt şi repararea prejudiciului moral a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, apelul declarat de Lungu Ion, a fost admis. A fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 februarie 2011, pronunţînde-se o nouă hotărîre prin care: A fost admisă parţial acţiunea înaintată de Lungu Ion. A fost obligată Primăria or. Durleşti, mun. Chişinău să-i atribuie lui Lungu Ion cota de teren echivalent în mărimea stabilită pentru localitatea respectivă.

În rest, pretenţiile înaintate de Lungu Ion au fost respinse ca neîntemeiate.. Invocînd ilegalitatea acestei deciziei, la 23 august 2013, Consiliul, or. Durleşti, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că, la emiterea deciziei, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Totodată, recurenta a mai indicat că, au fost aplicate eronat normele de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost expediată în adresa părţilor la 20 iunie 2013, iar recursul a fost declarat la 23 august 2013, însă, la materialele pricinii lipseşte înscrisul care ar certifica data recepţionării de către recurent a copiei deciziei instanţei de apel. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Referinţa înaintată de Lungu Ion la cererea de recurs declarată de Consiliul, or. Durleşti, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 16 octombrie 2013. 2 Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, casată deciziei instanţei de apel, cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art.445 alin. (1) lit. f) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 14 iulie 2010 Lungu Ion a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Consiliului local or. Durleşti, mun. Chişinău, prin care a solicitat recunoaşterea ilegalităţii refuzului Consiliului local or. Durleşti cu nr. 511/10 din 25 iunie 2010 privind atribuirea cotei echivalente de pămînt în proprietate privată, obligarea Consiliului local or. Durleşti de a-i atribui în proprietate privată cotă echivalentă de pămînt, însarea din contul Consiliului local or.

Durleşti suma de 100000 lei – cu titlu de prejudiciu moral. S-a mai constatat că, la 06 iulie 1949 el împreună cu părinţii şi alţi membri ai familiei, a fost deportat în regiunea Curgan, Federaţia Rusă, unde s-au aflat până în anul 1958. Prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSSM nr. 15 din 10 aprilie 1989, toţi membrii familiei, au fost reabilitaţi ca victime ale represiunilor politice. Din actele pricinii rezultă că, în anul 1973, Lungu Ion s-a stabilit cu traiul permanent în or. Durleşti, mun. Chişinău, unde locuieşte pînă în prezent. S-a adresat Primăriei or. Durleşti, mun. Chişinău în vederea acordării cotei-echivalente de teren, dar cererile lui au rămas fără satisfacţie. Prin răspunsul cu nr. 511/10 din 25 iunie 2010 i s-a refuzat atribuirea cotei-echivalente de teren, motiv care a stat la baza intentării acţiunii acţiunii în judecată.

Colegiul judiciar lărgit menţionează că, concluzia primei instanţe despre necesitatea respingerii acţiunii înaintate de Lungu Ion împotriva Consiliul local or. Durleşti privind contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art.130 C.P.C.. Actul de dispoziţie al primei instanţe a fost adoptat cu respectarea normelor de procedură şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material. Astfel, instanţa de recurs menţionează că, principalul argument al recurentului – reclamant Lungu Ion a fost acela că, prima instanţă a încălcat prevederile art. 12 Cod Funcear.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră oportun de a reitera prevederile art.12 Cod Funciar (în redacţia din 25 decembrie 1991) care statuiază expres că, comisiile funciare stabilesc cota de teren echivalent care se atribuie în proprietate private persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate ulterior, care locuiesc în localităţi rurale – la locul de trai. Instanţa de recurs menţionează că, sunt întemeiate argumentele recurentului care fac referire la faptul că, or. Durleşti nu este o localitate rurală, dar are statut de oraş. 3 Din aceste considerente, prima instanţă corect a dispus respingerea acţiunii înaintate de Lungu Ion împotriva Consiliul local or.

Durleşti privind contestarea actului administrativ, obligarea de a-i atribui în proprietate privată cotă echivalentă de pămînt şi repararea prejudiciului moral. Or, potrivit art.12 Cod Funciar, comisiile funciare stabilesc cota de teren echivalent care se atribuie în proprietate private persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate ulterior, care locuiesc în localităţi rurale – la locul de trai. Totodată, prima instanţă corect a respins şi capătul de acţiune ce tine de repararea pejudiciului moral. Or, din actele anexate la dosar nu se constată că în urma acţiunilor Consiliului or. Durleşti recurentului – reclamant Lungu Ion i-au fost cauzate careva suferinţe psihice sau fizice. În concluzie, instanţa de recurs menţionează că, hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea înaintată de Lungu Ion împotriva Consiliului local or. Durleşti privind contestarea actului administrativ, obligarea de a-i atribui în proprietate privată cotă echivalentă de pămînt şi repararea prejudiciului moral a fost respinsă, este legală. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată, iar hotărîrea primei instanţe este legală, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Consiliul, or. Durleşti, a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de Consiliul, or.

Durleşti. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, se menţine hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lungu Ion împotriva Consiliul local or. Durleşti privind contestarea actului administrativ, obligarea de a-i atribui în proprietate privată cotă echivalentă de pămînt şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecători /Semnătura/ Ala Cobăneanu /Semnătura/ Sveatoslav Moldovan /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 4