2ra-1500/13 — Contestarea actului administrativ, recuperarea valorii bunurilor expropriate şi repararea prejudiciului mora

prima instanţă: Gh. Liulca dosarul nr. 2ra-1500/13 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Vîlcov, Ion Corolevschi examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vrancean Lucia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Luciei Vrancean împotriva Consiliului raional Soroca cu privire la contestarea actului administrativ, recuperarea valorii bunurilor expropriate şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Vrancean Lucia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Soroca din 29 martie 2011, c o n s t a t ă La 23 martie 2009 Vrancean Lucia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Soroca cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că având vârsta de patru ani, la 06 iulie 1949, împreună cu părinţii şi fraţii săi, a fost deportată în Siberia, Rusia, toată averea familiei fiind supusă exproprierii. Ulterior, în rezultatul adoptării Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, reclamanta a înaintat autorităţii publice locale o cerere privind restituirea bunurilor expropriate sau recuperarea valorii acestora, însă nu a recepţionat careva răspuns. Menţionează reclamanta că după intrarea în vigoare a Legii nr. 186 din 29 iunie 2006 privind modificarea Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, conducându-se de prevederile noi, a depus în adresa Consiliului raional Soroca multiple cereri, în care a solicitat recuperarea valorii bunurilor mobile şi imobile expropriate în anul 1949, prin scrisorile de răspuns nr.nr.

V-413 din 14 septembrie 2006, V-589 din 25 decembrie 2006, V-405 din 14 septembrie 2007, V-577 din 01 noiembrie 2007 fiindu-i comunicat faptul examinării materialelor sale de către comisia raională privind restituirea valorii bunurilor încă la 09 iulie 1993, cu stabilirea şi achitarea compensaţiei în mărime de 170 000 ruble. Consideră reclamanta că faptul adoptării la 09 iulie 1993 de către Comisia de reabilitare a Comitetului executiv raional Soroca a deciziei privind recuperarea valorilor bunurilor supuse exproprierii, nu poate fi echivalată cu recepţionarea de facto a compensaţiei cerute, ea neprimind suma indicată în această decizie. Mai mult ca atât, decizia adoptată este una ilegală şi pasibilă anulării.

Solicită reclamanta constatarea ilegalităţii procesului-verbal din 09 iulie 1993 a şedinţei Comisiei de reabilitarea a comitetului executiv raional Soroca privind stabilirea Luciei Vrancean a compensaţiei în mărime de 170 000 ruble, obligarea Consiliului raional Soroca să recupereze valoarea bunurilor expropriate în mărime de 26 702 unităţi convenţionale, repararea de către pârâtul Consiliul raional Soroca a prejudiciului moral în mărime de 473 298 unităţi convenţionale şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 29 martie 2011 acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Vrancean Lucia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Soroca din 29 martie 2011. La 06 martie 2013, în termenul prevăzut de lege, Vrancean Lucia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Recurentul în motivarea recursului a indicat că Curtea de Apel Bălţi a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, apreciind arbitrar probele prezente la dosar. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 2 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vrancean Lucia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Din materialele dosarului, şi anume din copia de pe procesul-verbal al şedinţei de reabilitare a cetăţenilor Comitetului executiv raional Soroca din 09 iulie 1993, rezultă că la cererea recurentei Luciei Vrancean s-a dispus restituirea pagubei materiale cauzată în urma represiunilor, şi anume: costul construcţiilor în sumă de 100 000 ruble, animalelor – 50 000 ruble şi altor bunuri materiale în sumă de 20 000 ruble, în total suma de 170 000 ruble, însă careva date despre executarea acesteia nu au fost prezentate.

La fel, materialele prezente la dosar, şi anume extrasul din arhivă nr. 233 din 03 octombrie 1990, copiile de pe certificatul nr. 14 din 16 ianuarie 1991, nr. 919 din 11 octombrie 1990 şi nr. 503 din 04 octombrie 1990, atestă faptul confiscării averii părinţilor recurentei-reclamantei Vrancean Tudor şi Vrancean Maria, însă probe privind valoarea averii confiscate în urma represiunilor politice lipsesc, fiind prezente doar declaraţiile rezultate din pretenţiile recurentei.

Or, conform art. 12 alin. (9) din Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, în redacţia Legii nr. 186 din 29 iunie 2006, valoarea bunurilor confiscate, naţionalizate, poate fi determinată numai prin anumite probe, şi anume: bunurile imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de oficiul cadastral teritorial, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii; costul animalelor domestice, al păsărilor, al produselor agricole, al altor bunuri se stabileşte conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii.

În asemenea circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor inferioare privind respingerea acţiunii înaintate, recurenta-reclamantă Vrancean Lucia neprezentând nici o probă admisibilă şi pertinentă în vederea motivării cerinţelor înaintate privind plata şi mărimea compensaţiei de recuperare a valorii bunurilor expropriate. Nu poate fi reţinut argumentul recurentei în vederea admisibilităţii recursului precum că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele prezente la dosar, 3 încălcându-i astfel dreptul la un proces echitabil, deoarece este unul declarativ, fiind invocat în exclusivitate pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei precum că Curtea de Apel Bălţi în textul deciziei recurate a expus motive neclare şi contradictorii, încălcând deci normele de drept material, deoarece este unul neîntemeiat şi abuziv, instanţa de apel examinând pricina civilă sub toate aspectele şi oferind o apreciere corectă probelor administrate în raport cu normele juridice aplicate. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vrancean Lucia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Vrancean Lucia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Vîlcov Ion Corolevschi 4