2ra-347/14 — Încasarea prejudiciului moral cauzat în rezultatul acţiunilor ilegale a organului de urmărire penală

prima instanţă: O.Melniciuc dosarul nr. 2ra-347/14 instanţa de apel: D.Manole, E.Fistican, N.Traciuc ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primac Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primac Alexandru împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului moral cauzat în rezultatul acţiunilor ilegale a organului de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Primac Alexandru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 martie 2013, c o n s t a t ă La 23 noiembrie 2011 Primac Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului moral cauzat în rezultatul acţiunilor ilegale a organului de urmărire penală. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în perioada 04 iunie 1994-04 septembrie 1997 a activat în calitate de preşedinte al consiliului BC ,,Bancosind”, după care s-a concediat din proprie iniţiativă. Ulterior, Banca Naţională a Moldovei a revocat licenţa băncii, iniţiind procedura de lichidare a acesteia. Pe perioada activităţii a transmis organelor de urmărire penală toate materialele cu privire la neîntoarcerea împrumuturilor, iar cererile de chemare în judecată împotriva agenţilor economici au fost înaintate în instanţele de judecată.

Menţionează reclamantul că prin ordonanţele din 23 iunie 1998 şi 14 august 1998 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe materialele referitoare la insolvabilitatea BCA ,,Bancosind” din motivul lipsei semnelor infracţiunii. Însă, sub 1 presiunea conducerii comuniste a fost anulată ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale, iar la 28 septembrie 1998 a fost intentat dosar penal pe semnele componenţei de infracţiuni prevăzute la art. 186 alin.(2) Cod penal. După patru ani de urmărire penală, la solicitarea guvernării comuniste, la 14.05.2002 dosarul penal a fost primit de către echipa de investigaţie a Procuraturii Generale, iar la 07.10.2002 împotriva s-a a fost intentat un nou dosar penal pe semnele infracţiunii prevăzute la art. 189 alin.(2) Cod penal.

În această perioadă a activat în calitate de avocat şi s-a prezentat la toate solicitările de audiere. Mai indică că la indicaţia conducerii comuniste, la 20.04.2004 a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin.(2) Cod penal şi art. 123/1 Cod penal, fiind adus la Judecătoria Centru mun. Chişinău, unde în 10 minute, fără a face cunoştinţă cu materialele dosarului, a fost emisă încheiere şi mandat de arest pe numele său pe o durată de 30 zile. Tot atunci a fost dus la Izolatorul de detenţie provizorie a Comisariatului general de poliţie, unde a stat pînă la 13.05.2004 în condiţii rele, cu alţi 5-19 oameni, fără geamuri în cameră, dormind la podea din beton fără matras şi pături, fără canalizare şi într-o atmosferă grea.

Pe parcursul măsurii preventive nu au fost întreprinse acţiuni de anchetă şi consideră că aceasta a fost un factor de presiune psihologică din partea procuraturii. A fost ilegal privat de libertate şi nu a putut opune obstacole la desfăşurarea anchetei care a durat şase ani. Plîngerea avocatului privind modificarea măsurii preventive din 03.05.2004 a fost respinsă de către Curtea de Apel Chişinău, iar motivul arestării la aflat numai la 10.05.2004, cînd a fost pus sub convoi în biroul OUP G.Morguleţ, unde era şi procurorul general V.Balaban şi prim-adjunctul V.Gurbulea, care în prezenţa s-a şi a avocaţilor E.Ploşniţă şi G.Mihailov au cerut echivalentul a 10000 dolari SUA pentru a fi depuşi la contul bancar, după care măsura preventivă putea fi modificată în nepărăsirea localităţii.

Susţine că, din cauza condiţiilor şi a bolii pe care le suporta, soţia şi familia sa au acumulat suma solicitată şi la 13.05.2004 a fost depusă la casa băncii, astfel fiind modificată măsura preventivă în nepărăsirea localităţii. La 30.06.2004 procurorul general V.Gurbulea l-a scos de sub urmărirea penală pe aproape toate episoadele din motiv că pe parcursul a 6 ani nu a fost probată vinovăţia sa. În decembrie 2004 un dosar penal a fost expediat în instanţa de judecată, iar la 20.12.2005 a fost pronunţată sentinţă de achitare din cauza lipsei elementelor infracţiunii, care a fost contestată de către procuror, însă Curtea de Apel Chişinău a menţinut-o. Ulterior, la 31.10.2006 Curtea Supremă de Justiţie a remis cauza spre o nouă examinare.

2 La 20.02.2007 Curtea de Apel Chişinău a încetat cauza penală din cauza unor circumstanţe care împiedică procedura pe acest dosar, şi anume, că există ordonanţa de încetare a urmăririi penale. Consideră reclamantul că i-au fost încălcate drepturile şi că a fost pus sub învinuire fără a fi prezentă suspiciunea rezonabilă, procesul durînd şase ani. Invocă că i-au fost aplicate măsuri preventive fără a lua în calcul materialele dosarului penal care au dus la încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi a drepturilor constituţionale prin aplicarea ilegală a măsurilor preventive şi atragerea la răspunderea penală. Reclamantul consideră că urmează a-i fi compensat prejudicial moral cauzat, din motiv că au fost încălcări de procedură, a fost publicată nota cu privire la arestarea lui, fiind demoralizat faţă de prietenii şi colegii săi, agravîndu-se starea sănătăţii.

Mai menţionează că pînă la moment nu i-au fost aduse scuze oficiale verbale sau scrise. Afirmă reclamantul că nu a avut posibilitatea de a se adresa în instanţa de judecată din motiv că a fost arestat ilegal şi a fost pus sub învinuire prin ordinul direct al fostei guvernări comuniste, motiv pentru care solicită repunerea în termen a cererii. Cere reclamantul, repunerea în termenul de înaintare a acţiunii şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 000 lei, cauzat în urma atragerii ilegale la răspundere penală şi aplicare ilegală a măsurii preventive sub formă de arest. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 martie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea prind repunerea în termenul de înaintare a acţiunii, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca tardivă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Alexandru Primac a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Primac Alexandru, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 martie 2013. La 13 noiembrie 2013 Primac Alexandru a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, repunerea în termenul de depunere a prezentei acţiuni şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că normele de drept material şi procedural au fost încălcate şi aplicate eronat.

Indică recurentul că a fost în imposibilitate de a înainta acţiunea în termenul de prescripţie, adică după încetarea urmăririi penale în privinaţa sa, deoarece în această perioadă era persecutat de către fosta guvernare comunistă, avînd temei real de a presupune că va fi urmărit penal în continuare, fie pe acest capăt de acuzare, fie în alte cauze penale improvizate şi instrumentate la comanda conducerii comuniste. 3 Susţine că, motivele de fapt şi de drept stabilite la art. 279 Cod civil, care i-au justificat depăşirea termenului de prescripţie la înaintarea prezentei acţiuni, au încetat odată cu constituirea AIE 2, adică atunci cînd au fost confirmate definitiv rezultatele alegerilor parlamentare din 29.07.2009 prin formarea unei configuraţii politice stabile.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Primac Alexandru urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Primac Alexandru este 4 declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Primac Alexandru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Primac Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5