2ra-4231/13 — Anularea ordinului, restabilirea la lucru

dosarul nr. 2ra-359/14 prima instanţă I. Stepanov instanţa de apel L. Popova A. Doga, N. Craiu ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Victor Lazari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Lazari împotriva Î.S.

CRIS „Registru” cu privire la anularea ordinului, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, încasarea salariului restant, încasarea penalităţii şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Victor Lazari şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 27 februarie 2013 c o n s t a t ă La 06 decembrie 2012 Victor Lazari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.S. CRIS „Registru” cu privire la anularea ordinului, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, încasarea salariului restant, încasarea penalităţii şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Victor Lazari a indicat că, la 05 septembrie 2011 a încheiat cu pîrîtul contractul individual de muncă pe un termen de 1 an. Conform prevederilor contractului şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei Înregistrare a Transportului şi Calificarea Conducătorilor Auto, subdiviziune în care a activat şi anterior, din anul 1999 pînă în anul 2008, precum şi în perioada 09 septembrie 2010 – 08 septembrie 2011. La 13 septembrie 2009 i s-a adus la cunoştinţă ordinul nr. 575p din 28 august 2012 privind încetarea contractului individual de muncă de pe 08 septembrie 2012 în baza art. 82 lit. g) Codul muncii – finalizare a lucrării prevăzute de contractul individual de muncă încheiat pentru perioada îndeplinirii unei anumite lucrări.

Reclamantul a mai menţionat că, inclusiv pînă pe 13 septembrie 2012 şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu, fapt ce se dovedeşte şi prin scrisorile şi 1 interpelările examinate şi întocmite personal după data de 08 septembrie 2012. Mai mult ca atît, la 11 septembrie 2012 a fost emisă dispoziţia nr. 90, prin care a fost formată comisia de nimicire a dosarelor care au servit ca bază la înmatricularea mijloacelor de transport în Biroul Înmatricularea Transportului nr. 1, termenul de păstrare a căror a expirat, reclamantul fiind numit preşedinte al comisiei în cauză. La 12 septembrie 2012 comisia a executat dispoziţia menţionată, fiind întocmit şi actul corespunzător. Astfel, reclamantul consideră că toate acestea denotă faptul că atît el cît şi conducerea Direcţiei în care activa nu au avut intenţia de a desface contractul individual de muncă.

Victor Lazari a mai menţionat că conform punctului 5.3.3. al contractului individual de muncă, în caz de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea termenului acestuia, salariatul trebuie să fie înştiinţat în scris de către angajator despre acest fapt cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte. Angajatorul însă nu l-a informat în scris despre faptul că doreşte încetarea relaţiilor contractuale.

Reclamantul consideră că ordinul privind încetarea contractului individual de muncă a fost emis cu încălcarea legislaţiei muncii, deoarece pe lîngă faptul că nu a fost înştiinţat despre intenţia pîrîtului de a desface contractul individual de muncă conform prevederilor legale contractuale, ordinul privind încetarea contractului individual de muncă i-a fost adus la cunoştinţă abia pe data de 13 septembrie 2012. De asemenea, reclamantul a mai menţionat că nu i-a fost achitat salariul pentru perioada 08 septembrie 2012 – 13 septembrie 2012, salariul lunar constituind suma de 5600 lei, iar pentru perioada 14 septembrie 2012 – 06 decembrie 2012 pîrîtul urmează să-i achite penalitate în sumă de 76,26 lei.

Prin urmare, reclamantul consideră că deoarece relaţiile de muncă au continuat şi după data de 08 septembrie 2012 – data expirării termenului contractului, acesta urmează a fi considerat ca fiind cu durată nedeterminată. Din aceste motive, pîrîtul urma să modifice clauza termenului contractului în perioadă nedeterminată. Victor Lazari solicită anularea ordinului Î.S. CRIS „Registru” nr. 575p din 28 august 2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată, restabilirea la lucru, obligarea pîrîtului de a modifica termenul contractului nr. 575p din 28 august 2012 pe perioadă nedeterminată, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, încasarea salariului restant în sumă de 933,3 lei, încasarea penalităţii în mărime de 0,93 lei pentru fiecare zi de întîrziere şi repararea prejudiciului moral în mărime de 15.000 lei.

Ulterior, reclamantul a depus cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor, solicitînd anularea ordinului Î.S. CRIS „Registru” nr. 575p din 28 august 2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată, restabilirea la lucru, obligarea pîrîtului de a modifica termenul contractului nr. 575p din 28 august 2012 pe perioadă nedeterminată, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 29.120 lei, încasarea salariului 2 restant în sumă de 933,3 lei, încasarea penalităţii în mărime de 0,93 lei pentru fiecare zi de întîrziere în sumă de 145,08 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 15.000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 2.000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 27 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Victor Lazari şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 27 februarie 2013. La 12 noiembrie 2013 Victor Lazari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel. Recurentul Victor Lazari, în motivarea recursului a menţionat că, la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Victor Lazari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Victor Lazari ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Victor Lazari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4