2rh-101/13 — Repunerea în fucnţie

Prima instanţă: S.Iorgov dosarul nr.2rh-101/13 instanţa de apel: N.Budăi, L.Popova, M.Guzun instanţa de recurs: N. Cernat, S.Filincova, Iu.Bejenaru, V.Ignat, V.Arhip ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Svetlana Novac, Iurie Diaconu, Iurie Bejenaru examinînd cererea de revizuire declarată de către Ravliuc Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ravliuc Valentin împotriva Î.S. “CRIS “Registru” cu privire la anularea acordului suplimentar, anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 februarie 2012 prin care a fost admis recursul declarat de Î.S.

“CRIS “Registru”, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2011, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 ianuarie 2011, c o n s t a t ă: La 02 septembrie 2010 Ravliuc Valentin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.S. “CRIS “Registru” cu privire la anularea acordului suplimentar, anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii Ravliuc Valentin a indicat, că a fost angajat al Î.S. “CRIS “Registru” în baza contractului individual de muncă la data de 01 august 2005 prin ordinul nr. 191p din 08 august 2005 în funcţia de inginer coordonator.

Prin ordinul nr.231-p din 14 iulie 2010 a fost concediat pe motivul expirării termenului contractului individual de muncă la data de 22 iulie 2010. Consideră reclamantul, că motivele ce au stat la baza încetării contractului individual de muncă sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece la 01 august 2005 a încheiat contractul individual de muncă pe o perioadă nedeterminată.

Ulterior, la 22 iulie 2008 a încheiat un acord suplimentar privind efectuarea unor modificări în contractul individual de muncă şi anume transferul de la funcţia de inginer coordonator al secţiei evidenţă a transportului a Direcţiei evidenţa transportului şi conducătorilor auto a Direcţiei principale înregistrare a transportului şi calificarea 1 conducătorilor auto a centrului registrelor de stat la funcţia de inginer coordonator al biroului înregistrare a transportului al secţiei monitorizarea înregistrării transportului şi calificării conducătorilor auto a Direcţiei înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto cu stabilirea duratei contractului individual de muncă până la 22 iulie 2010. La încheierea acordului suplimentar privind efectuarea unor modificări ale contractului individual de muncă nr.2382/1 din 22 iulie 2008 nu au fost întrunite nici una din cerinţele prevăzute de art. 55 Codul muncii, ceea ce duce la nulitatea acordului suplimentar şi respectiv, la nulitatea ordinului nr.231p din 14 iulie 2010 cu privire la încetarea contractului individual de muncă cu salariaţii.

În asemenea circumstanţe reclamantul s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 ianuarie 2011, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2011, a fost admis apelul declarat de Ravliuc Valentin, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă. A fost anulat acordul privind modificarea contractului individual de muncă nr. 2382/1 din 22 iulie 2008 pe termen determinat, a fost anulat ordinul nr. 231p din 14 iulie 2010 în partea concedierii lui Ravliuc Valentin cu restabilirea acestuia în funcţia de inginer coordonator în Secţia monitorizarea înregistrării transportului şi calificării conducătorilor auto a Biroului înregistrării transportului auto din Direcţia înregistrare a transportului şi Calificarea Conducătorilor Auto a Î.S.

“CRIS “Registru”. A fost încasat de la Î.S. “CRIS “Registru” în beneficiul lui Ravliuc Valentin salariul pentru lipsa forţată de la serviciu pentru perioada 22 iulie 2010 - 05 mai 2011 în sumă de 49 875 lei şi suma cu titlul de reparare a prejudiciului moral în mărime de un salariu mediu lunar - 5250 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 februarie 2012, a fost admis recursul declarat de Î.S. „CRIS „Registru", a fost casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2011 şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 ianuarie 2011. La 13 august 2012 Ravliuc Valentin a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs cu emiterea unei decizii noi prin care recursul declarat de Î.S.

“CRIS “Registru” să fie respins, ca neîntemeiat. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 februarie 2013, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ravliuc Valentin. La 19 februarie 2013 Ravliuc Valentin repetat a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs cu emiterea unei decizii noi prin care recursul declarat de Î.S. “CRIS “Registru” să fie respins, ca neîntemeiat. 2 Ca temei pentru declararea cererii de revizuire, Ravliuc Valentin a indicat prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC. La 28 mai 2013 Ravliuc Valentin a depus şi un supliment la cererea de revizuire.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art.451 alin.(1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 CPC şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art.453 alin.(l) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Datorită faptului că revizuirea este o cale de atac a hotărîrilor irevocabile, poate afecta stabilitatea raporturilor juridice, producînd efecte grave pentru părţi.

De aceea legea stabileşte o listă expresă şi exhaustivă a temeiurilor de declarare a revizuirii. Acestea sînt prevăzute la art. 449 CPC şi în cazul în care se cunoşteau ar fi influenţat asupra soluţiei date de instanţa de recurs. Potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuient în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a pricinii a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale pentru soluţionarea pricinii, inclusiv şi pentru obţinerea actelor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire. Cât priveşte invocarea revizuientului că au fost descoperite înscrisuri probatorii care au fost reţinute de un participant la proces sau care n-au putut fi prezentate instanţei anterior, Colegiul menţionează că acestea nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, deoarece dispoziţiile procedurale la momentul depunerii cererii de revizuire nu instituie un asemenea temei de revizuire.

Aici, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cererea de revizuire a fost depusă de către Ravliuc Valentin la 19 februarie 2013, când deja erau în vigoare modificările operate la Codul de procedură civilă, prin Legea nr.155 din 05 iulie 2012, drept urmare a căror în 3 conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Sub acest aspect, Colegiul reţine că deşi revizuientul a invocat ca temei de revizuire prevederile art. 449 lit. c) CPC, ultimul nu a invocat nici un argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis hotărârea, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire.

În acest sens Colegiul nu poate stabili existenţa temeiurilor de revizuire prevăzute de lege, pentru că argumentele invocate de revizuent se referă la circumstanţe de fapt, dar instanţele de judecată au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărîri greşite, pentru neregularităţi ce s-au săvîrşit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanţei, sau dintr-un motiv neimputabil părţilor – de obicei descoperite ulterior, iar argumentele invocate de revizuent nu pot fi admise ca temei de revizuire a deciziei din 22 februarie 2012. Mai mult decît atît, revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul căreia nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate.

În acest sens, instanţa de recurs face referire la jurisprudenţa CEDO care statuează că competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare (cauza Popov-2 contra Moldovei din 06.12.2005, cererea nr.19960/04, § 45). Astfel, argumentele invocate de către revizuent în cererea de revizuire nu întrunesc nici unul din temeiurile prevăzute de normele citate. Totodată, admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Brumărescu versus România, Roşca versus Moldova, Eugenia şi Doina Duca versus Moldova din 03.03.2009).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ravliuc Valentin împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 februarie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ravliuc Valentin împotriva Î.S.

“CRIS “Registru” cu privire la anularea acordului suplimentar, anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul /semnătura/ Svetlana Filincova Judecătorii /semnătura/ Tatiana Vieru /semnătura/ Svetlana Novac /semnătura/ Iurie Diaconu /semnătura/ Iurie Bejenaru Copia corespunde originalului Judecător Iurie Bejenaru 5