3ra-145/14 — Contestarea actului administrativ şi restituirea sumelor încasate suplimentar

prima instanţă: V. Buhnaci dosarul nr. 3ra-145/14 instanţa de apel: M. Anton, E. Clim, I. Secieru ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Diaconu-Lux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Diaconu-Lux” împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi restituirea sumelor încasate suplimentar, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Diaconu-Lux” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 05 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 04 ianuarie 2013, SRL „Diaconu-Lux” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi restituirea sumei încasate suplimentar.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform declaraţiei vamale nr. 3027I04633 din 18 februarie 2010, a importat în Republica Moldova din Olanda marfa – ceapă pentru sămânţă, la preţul de 2100 Euro, prezentând organului vamal invoice-ul nr. 209042 din 09 februarie 2012. Menţionează că la declaraţiile vamale au fost anexate toate actele necesare vămuirii prevăzute de legislaţia cu privire la tariful vamal, inclusiv invoice-ul emis de exportatorul din Olanda. Susţine că ulterior, Biroul vamal Chişinău a efectuat controlul post-vămuire privind respectarea reglementărilor vamale şi fiscale asupra tranzacţiilor economice externe, efectuate în perioada anilor 2008-2011 la SRL „Diaconu-Lux”.

Prin nota de constatare nr. 75 din 03 decembrie 2012 Biroul vamal Chişinău a constatat că la importul mărfii din Olanda a fost diminuată valoarea mărfii în vamă, iar prin decizia de regularizare nr. 522 din 03 decembrie 2012 SRL „Diaconu-Lux” a fost obligată suplimentar să achite suma de 17674,38 lei, ce se compune din suma de 13515,62 lei ca diferenţă pentru drepturile de import şi suma de 4158,76 lei ca penalitate. Consideră nota de constatare nr. 75 din 03 decembrie 2012 şi decizia de regularizare nr. 522 din 03 decembrie 2012 ca fiind ilegale şi neîntemeiate.

Afirmă că atît nota de constatare, cît şi decizia de regularizare menţionate au fost adoptate ca rezultat al controlului post-vămuire privind respectarea reglementărilor vamale şi fiscale asupra tranzacţiilor economice externe, efectuat în baza ordinului de control nr. 10 din 19 ianuarie 2012. Conform art. 2022 alin. (4) din Codul vamal, perioada de desfăşurare a auditului post-vămuire nu trebuie să depăşească 2 luni de la data iniţierii auditului post-vămuire. În cazuri întemeiate şi justificate documentar, persoanele menţionate la alin. (1) pot decide prelungirea perioadei de desfăşurare a auditului postvămuire, dar nu mai mult de 6 ani. Susţine că organul vamal a încălcat prevederile menţionate şi a desfăşurat auditul post-vămuire pentru o perioadă aproximativ de 10 luni.

În afară de aceasta, SRL „Diaconu-Lux” nu poate fi impusă la achitarea suplimentară a drepturilor de import, deoarece la momentul vămuirii au fost achitate toate drepturile prevăzute de legislaţia cu privire la tariful vamal. Mai invocă că SRL „Diaconu-Lux” nu poate purta răspundere pentru actele exportatorului din Olanda, deoarece acestea au fost întocmite fără concursul său. La prezentarea declaraţiilor vamale în procesul de vămuire a mărfii au fost anexate actele ce indică preţul negociat dintre SRL „Diaconu-Lux” şi exportatorul din Olanda.

Faptul că în baza datelor parvenite de la autorităţile vamale ale Olandei preţul mărfii este de 8400 Euro nu poate servi temei pentru recalcularea drepturilor de import, deoarece preţul real al mărfii este cel indicat în invoice-ul nr. 209042 din 09 februarie 2012. Menţionează că exportatorul olandez a acţionat în detrimentul SRL „Diaconu-Lux”, prezentând autorităţii vamale un invoice fals, cu scopul de a cîştiga anumite drepturi legate de restituirea TVA. Afirmă că SRL „Diaconu-Lux” a prezentat documentele necesare prevăzute de lege şi Biroul vamal Chişinău nu a solicitat alte documente pentru confirmarea corectitudinii stabilirii valorii în vamă a mărfii. Consideră că Biroul vamal Chişinău, calculând suplimentar drepturile de import, a încălcat flagrant prevederile legislaţiei cu privire la tariful vamal, ignorând metodele legale de determinare a valorii în vamă a mărfurilor.

Prin urmare, solicită de a recunoaşte ca fiind ilegale nota de constatare nr. 75 din 03 decembrie 2012 şi decizia de regularizare nr. 522 din 03 decembrie 2012 şi obligarea pârâtului de a restitui diferenţa achitată pentru drepturile de import în sumă de 17674,38 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 05 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Diaconu-Lux” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 25 noiembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, SRL „Diaconu-Lux” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

Recurentul SRL „Diaconu-Lux”, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile instanţelor judecătoreşti, expuse în hotărâri, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material. Menţionează că conform declaraţiei vamale nr. 3027I04633 din 18 februarie 2010, a importat în Republica Moldova din Olanda marfa – ceapă pentru sămânţă, la preţul de 2100 Euro, prezentând organului vamal invoice-ul nr. 209042 din 09 februarie 2012 şi declaraţia de export. La declaraţiile vamale au fost anexate toate actele necesare vămuirii prevăzute de legislaţia cu privire la tariful vamal, inclusiv invoice-ul emis de exportatorul din Olanda şi declaraţia de export a autorităţilor vamale olandeze.

Susţine că ulterior, Biroul vamal Chişinău a efectuat controlul post-vămuire privind respectarea reglementărilor vamale şi fiscale asupra tranzacţiilor economice externe, efectuate în perioada anilor 2008-2011 la SRL „Diaconu-Lux”. Prin nota de constatare nr. 75 din 03 decembrie 2012 Biroul vamal Chişinău a constatat că la importul mărfii din Olanda a fost diminuată valoarea mărfii în vamă, iar prin decizia de regularizare nr. 522 din 03 decembrie 2012 SRL „Diaconu-Lux” a fost obligată suplimentar să achite suma de 17674,38 lei, ce se compune din suma de 13515,62 lei ca diferenţă pentru drepturile de import şi suma de 4158,76 lei ca penalitate.

Afirmă că atît nota de constatare, cît şi decizia de regularizare menţionate au fost adoptate ca rezultat al controlului post-vămuire privind respectarea reglementărilor vamale şi fiscale asupra tranzacţiilor economice externe, efectuat în baza ordinului de control nr. 10 din 19 ianuarie 2012. Invocă că organul vamal a încălcat prevederile art. 2022 alin. (4) din Codul vamal menţionate şi a desfăşurat auditul post-vămuire pentru o perioadă aproximativ de 10 luni. Mai invocă că SRL „Diaconu-Lux” nu poate fi impusă la achitarea suplimentară a drepturilor de import, deoarece la momentul vămuirii au fost achitate toate drepturile prevăzute de legislaţia cu privire la tariful vamal. De asemenea, SRL „Diaconu-Lux” nu poate purta răspundere pentru actele exportatorului din Olanda, deoarece acestea au fost întocmite fără concursul său.

La prezentarea declaraţiilor vamale în procesul de vămuire a mărfii au fost anexate actele ce indică preţul negociat dintre SRL „Diaconu-Lux” şi exportatorul din Olanda. Faptul că în baza datelor parvenite de la autorităţile vamale ale Olandei preţul mărfii este de 8400 Euro nu poate servi temei pentru recalcularea drepturilor de import, deoarece preţul real al mărfii este cel indicat în invoice-ul nr. 209042 din 09 februarie 2012. Afirmă că SRL „Diaconu-Lux” a prezentat documentele necesare prevăzute de lege şi Biroul vamal Chişinău nu a solicitat alte documente pentru confirmarea corectitudinii stabilirii valorii în vamă a mărfii. Consideră că Biroul vamal Chişinău, calculând suplimentar drepturile de import, a încălcat flagrant prevederile legislaţiei cu privire la tariful vamal, ignorând metodele legale de determinare a valorii în vamă a mărfurilor.

Prin referinţa depusă la 03 ianuarie 2014 Biroul vamal Chişinău a solicitat de a considera recursul ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Diaconu- Lux” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SRL „Diaconu-Lux” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii cu răspundere limitată „Diaconu-Lux” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi