- Dosarul nr.
- 2ra-54/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 29 ianuarie 2014
- Părțile
- Lnenicica Vladimir vs Reihei Tatiana, Mihnea Tamara
- Pe scurt
- Regimul legal al bunurilor soţilor,dreptul soţilor de a poseda folosi, dispune de bunurile comune
2ra-54/14 — Declararea nulităţii contractelor de vînzare cumpărare
prima instanţă V. Movilă dosarul nr.2ra-54/14 instanţa de apel Gh. Eni N. Bondarenco I. Dănăilă DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Druţă, Ghenadie Nicolaev, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Tatiana Reiher, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Lnenicica împotriva Tatianei Reiher şi Tamarei Mihnea cu privire la declararea nulităţii contractelor de vânzare – cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 07 februarie 2013, prin care apelul declarat de către Tatiana Reiher a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 01 iulie 2005, Vladimir Lnenicica a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Reiher şi Tamarei Mihnea cu privire la declararea nulităţii contractelor de vânzare –cumpărare.
În motivarea acţiunii reclamantul Vladimir Lnenicica a indicat că, în anul 1999 a înregistrat căsătoria cu Tatiana Reiher şi la 26 noiembrie 2002 a desfăcut căsătoria. În timpul căsătoriei au dobândit în proprietate comună în devălmăşie imobilele amplasate în or. Cahul pe str. Horelor, 16 „b”, apartamentul nr. 5 şi pe str. Mihai Viteazul, 39, apartamentul nr. 50. În luna mai 2005 a aflat că fosta soţie, Tatiana Reiher (Lnenicica) a înstrăinat imobilele nominalizate mamei sale Tamara Mihnea. La momentul înstrăinării apartamentelor în litigiu se afla la lucru în Israel. S-a adresat la notarul care a autentificat contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor menţionate şi a aflat că aceste tranzacţii au fost efectuate în baza acordului său înscris, autentificat în Israel, pe când el nu a dat şi nici nu a semnat un astfel de acord.
Consideră că a fost lipsit ilegal de dreptul la proprietate asupra apartamentelor situate în or. Cahul pe str. Horelor, 16 „b” apartamentul nr. 5 şi pe str. Mihai Viteazul, 39, apartamentul nr. 50. Cere Vladimir Lnenicica recunoaşterea nulă a contractelor de vânzare- cumpărare nr. 4797 şi 4798 a apartamentului nr. 5 din str. Horelor 16 „b” şi 1 apartamentului nr. 50 de pe str. M. Viteazul, or. Cahul, încheiate între Tatiana Reiher şi Tamara Mihnea. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 28 noiembrie 2005 acţiunea lui Vladimir Lnenicica a fost admisă integral. A fost constatată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 50, str. M. Viteazul, 39, or. Cahul, încheiat la 23 septembrie 2002 între Lnenicica Tatiana şi Tamara Mihnea autentificat de notarul din Cahul, Niculiţă O. înregistrat cu nr 4797 şi a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 5, str. Horelor 16 „b”, or.
Cahul, încheiat la 23 septembrie 2002 între Tatiana Lnenicica şi Tamara Mihnea autentificat de notarul din or. Cahul, Niculiţă O. înregistrat cu nr. 4798. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 09 februarie 2006 a fost respins apelul declarat de către Tamara Mihnea şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe din 28 noiembrie 2005. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 iunie 2006 a fost respins recursul declarat de către Tamara Mihnea şi a fost menţinută decizia instanţei de apel din 09 februarie 2006 şi hotărârea primei instanţe din 28 noiembrie 2005. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2006 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Tamara Mihnea, casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 iunie 2006, decizia Curţii de Apel Cahul din 09 februarie 2006 şi hotărârea Judecătoriei Cahul din 28 noiembrie 2005 cu restituirea pricinii spre rejudecare în Judecătoria Cahul.
Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 iulie 2012 acţiunea lui Vladimir Lnenicica a fost admisă integral. A fost constatată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 5 din casa nr. 16 „b”, str. Horelor, or. Cahul nr. cadastral 170111418401005, încheiat la 23 septembrie 2002, între vânzătorii Lnenicica (actual Reiher) Tatiana şi Lnenicica Vladimir şi cumpărătorul Tamara Mihnea. Au fost aduse părţile Vladimir Lnenicica, Tatiana Reiher şi Tamara Mihnea în poziţia iniţială de până la încheierea contractului nul, prin trecerea apartamentului nr. 5 din casa nr. 16 „b”, str. Horelor, or. Cahul, nr. cadastral 1701114118401005, în proprietatea comună pe cote-părţi a reclamantului Vladimir Lnenicica şi a pârâtei Tatiana Reiher, cu ½ cotă parte pentru fiecare, şi încasarea de la Tatiana Reiher în beneficiul Tamarei Mihnea a sumei de 10000 lei.
A fost constatată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 50 din casa nr. 39, str. M. Viteazul, or. Cahul nr. cadastral 170112104301050, încheiat la 23 septembrie 2002, între vânzătorul Lnenicica (actual Reiher) Tatiana şi cumpărătorul Tamara Mihnea. Au fost aduse părţile Vladimir Lnenicica, Tatiana Reiher şi Tamara Mihnea în poziţia iniţială de până la încheierea contractului nul, prin trecerea apartamentului nr. 50 din casa nr. 39, str. M. Viteazul, or. Cahul, nr. cadastral 170112104301050, în proprietatea comună pe cote-părţi a reclamantului Vladimir Lnenicica şi a pârâtei Tatiana Reiher şi încasarea de la Tatiana Reiher în beneficiul Tamarei Mihnea a sumei de 10000 lei.
A fost încasat în mod solidar de la Tatiana Reiher şi Tamara Mihnea în beneficiul lui Vladimir Lnenicica cheltuielile de judecată în mărime de 147,50 lei. A fost încasat în mod solidar de la Tatiana Reiher şi Tamara Mihnea în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 927,49 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 07 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Tatiana Reiher şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. 2 La 02 august 2013, Tatiana Reiher a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii.
Recurenta, Tatiana Reiher, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece atât prima instanţă cât şi instanţa de apel la emiterea hotărârilor nu au dat apreciere multiaspectuală probelor administrate la dosar, circumstanţele importante pentru justa soluţionare a pricinii n-au fost constatate şi elucidate pe deplin, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care instanţele le consideră constatate nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente.
Menţionează că pentru elucidarea mai perfectă a asistenţei juridice din partea statului Israel în care în special s-a solicitat interogarea de către o instanţă competentă, păstrarea arhivei, pe faptul prezentării în faţa notarului a lui Lnenicica Vladimir şi semnării de către acesta a procurilor-declaraţii menţionate, însă până la moment, comisia rogatorie n-a fost executată, iar instanţele ierarhic inferioare n-au întreprins toate măsurile necesare şi posibile întru executarea acesteia.
Mai mult ca atât, instanţa de apel conchide întemeiată concluzia primei instanţe şi anume că o declaraţie a notarului Isidor Steinberg, semnătura căruia a fost legalizată de Secretarul 1 şi Consulul în Ambasada Republicii Moldova în statul Israel nu este în stare să rezolve dubiile existente asupra autenticităţii semnăturilor intimatului Vladimir Lnenicica din procurile din 27 iulie 2002. Instanţa de apel însă, nu indică şi nu enumeră probele care ar confirma interesul acestei persoane, astfel de probe în cauză lipsesc, instanţa şi-a motivat soluţia doar pe presupuneri. Consideră că prin nesolicitarea de către instanţele judecătoreşti a concursului organelor competente în vederea executării delegaţiei remise statului Israel i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Încălcarea acestui drept se manifestă prin faptul că a fost pus în imposibilitatea de a prezenta probe, probe care pot fi dobândite doar cu concursul statului. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii este cert faptul că la 11 martie 2013 Curtea de Apel Cahul a expediat părţilor copia deciziei din 07 februarie 2013, însă din actele pricinii nu rezultă data recepţionării deciziei instanţei de apel de către recurenta Tatiana Reiher, motiv din care recursul depus la 08 august 2013 se consideră depus în termen. Mai mult, la actele pricinii este cererea avocatului Grigore Chireacov din 17 iulie 2013 prin care solicită eliberarea copiei deciziei instanţei de apel pentru cunoştinţă.
În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 23 octombrie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificînd argumentele invocate în recurs în baza materialelor dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de 3 Justiţie consideră recursul depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii din următoarele considerente.
În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărîre. Din actele pricinii s-a stabilit că intimatul Vladimir Lnenicica şi Tatiana Reiher s-au aflat în relaţii de căsătorie de la 20 februarie 1999 până la 15 noiembrie 2002, căsătoria fiind desfăcută la 26 noiembrie 2002, fapt conformat prin certificatul de divorţ. În perioada vieţii conjugale părţile au agonisit în proprietate comună în devălmăşie apartamentele amplasate în or. Cahul pe str. Horelor 16 „b”, apartamentul nr. 5 în baza contractului de vânzare-cumpărare din 16 martie 2001 şi pe str. Mihai Viteazul 39, apartamentul nr. 50, în baza contractului de vânzare- cumpărare din 02 octombrie 2001 (f.d.
23, 13). Tot din actele pricinii s-a mai stabilit că la 27 august 2002 în biroul notarial de pe adresa or. Tel-Aviv, str. Alenby 76, s-a prezentat cetăţeanul Republicii Moldova Vladimir Lnenicica a semnat şi eliberat 2 procuri speciale cu nr. 3372 şi 3371 prin care a declarat că este proprietar al apartamentelor situate în or. Cahul pe str. Horelor 16, „b”, apartamentul nr. 5 şi pe str. Mihai Viteazul 39, apartamentul nr. 50 şi întrucât intimatul se afla la acel moment în Israel a împuternicit-o pe Tamara Mihnea să înainteze actele necesare şi să îndeplinească toate formele necesare în numele său pentru a trece apartamentele nominalizate pe numele ei ca proprietară a apartamentelor, iar în privinţa apartamentului nr. 16 „b” casa nr. 15 şi-a dat acordul şi la vinderea apartamentului după ce va fi trecut pe numele ei.
Procurile date sunt autentificate de notarul Isidor Steinberg şi apostilate de statul Israel. Astfel, 23 septembrie 2002 între Lnenicica Tatiana şi Mihnea Tamara a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care Lnenicica (Reiher)Tatiana a înstrăinat apartamentul nr. 50 cu o odaie locativă situat pe str. Mihai Viteazul 39, or. Cahul nr. cadastral 170112104301050. Contractul a fost autentificat de către notarul Olga Niculiţa la 23 septembrie 2002 cu nr. de înregistrare 4797 şi apoi Tamara Mihnea a înregistrat dreptul său de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial Cahul.
Tot la 23 septembrie 2002 a fost încheiat între Tatiana Lnenicica şi Vladimir Lnenicica de la numele căruia a acţionat în baza procurii Tamara Mihnea, şi însăşi Tamara Mihnea ca parte contractantă din numele său a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care Tatiana Lnenicica şi Vladimir Lnenicica au înstrăinat cumpărătorului Tamara Mihnea apartamentul nr. 5 cu două odăi locative din casa nr. 16 „b”, str. Horelor, or. Cahul cu nr. cadastral 170111418401005. Contractul dat a fost autentificat notarial la aceiaşi data de către notarul Olga Niculiţa cu nr. 4798 şi apoi Tamara Mihnea şi-a înregistrat dreptul său de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial Cahul. De asemenea, s-a mai stabilit că la momentul înstrăinării bunurilor imobile litigioase 23 septembrie 2002 apartamentul nr. 50 din str. M. Viteazu nr. 39 or.
Cahul era supus regimului juridic al proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor 4 Lnenicica Vladimir şi Lnenicica Tatiana, iar apartamentul nr. 5 din str. Horelor nr. 16 „b”, or. Cahul era supus regimului juridic al proprietăţii comune pe cote-părţi ale soţilor Vladimir Lnenicica şi Tatiana Lnenicica. Conform art. 114 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) Codul civil (în redacţia Legii din 26 decembrie 1964) coroborat cu art. 351 alin. (1) Codul civil (în redacţia Legii din 06 iunie 2002) bunurile pot aparţine cu titlu de proprietate comună la doi ori mai mulţi cetăţeni. Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra proprietăţii comune pe cote-părţi se exercită cu consimţământul tuturor coproprietarilor.
În caz de neînţelegere, modurile de posesie, folosinţă şi dispoziţie se stabilesc de instanţa judecătorească, în urma acţiunii oricăruia din coproprietari. În privinţa bunurilor proprietate comună pe cote-părţi nu se pot încheia acte de dispoziţie decît cu acordul tuturor coproprietarilor. Conform art. 19 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Conform art. 20 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei. Iar, art. 21 alin. (1) şi (2) Codul familie prevede că soţii, de comun acord, posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune.
Fiecare dintre soţi este în drept să încheie convenţii prin care să dispună de bunurile comune, cu excepţia bunurilor imobile, acordul celuilalt soţ fiind prezumat. Reieşind din situaţia de fapt stabilită şi conform normelor de drept material enunţate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurenta Tatiana Reiher la înstrăinarea bunurilor imobile a avut acordul fostului soţ Vladimir Lnenicica şi că acordul acestuia nu a fost viciat, iar concluzia instanţelor inferioare privind admiterea acţiunii intimatului Vladimir Lenicica cu privire la declararea nulă a contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor este neîntemeiată, bazată pe aprecierea greşită a probelor administrate şi pe aplicarea eronată a normelor de drept material.
În acest sens, instanţele de judecată inferioare la emiterea hotărârii s-au bazat pe Raportul de expertiză nr. 002210/2231 din 07 octombrie 2005 prin care s-a concluzionat că semnăturile lui Lnenicica Vladimir în două procuri speciale nr. 3371 şi nr. 3372 autentificate la 27 august 2002 de avocatul şi notarul Isidor Stenberg apostilat la Tribunalul Magistraturii Tel-Aviv-Iafo, Israel nu sunt executate de însăşi Vladimir Lnenicica, dar de o altă persoană. În conformitate cu art. 158 alin. (4) şi (6) CPC, raportul de expertiză este examinat în şedinţă de judecată şi evaluat în ansamblu cu celelalte probe. Raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanţa judecătorească şi se apreciază conform art. 130. Respingerea lui însă trebuie să fie motivată.
La caz, instanţa de recurs consideră că atît instanţa de apel şi prima instanţă în hotărârea emisă n-au respectat prevederile legale enunţate mai sus şi n-au apreciat concluziile raportului de expertiză nr. 002210/2231 din 07 octombrie 2005 în conformitate cu art. 130 CPC. Cu atît mai mult că la actele pricinii sunt anexate procurile speciale nr. 3371 şi nr. 3372, în original, eliberate şi semnate de către intimatul Vladimir Lnenicica prin care o împuterniceşte pe Tamara Mihnea să îndeplinească toate formele necesare în numele său pentru a trece apartamentele din litigiu pe numele ei şi cu 5 dreptul de a le vinde, procuri care au fost autentificate la 27 august 2002 de avocatul şi notarul Isidor Stenberg apostilat la Tribunalul Magistraturii Tel-Aviv- Iafo, Israel.
De asemenea, concluzia din raportul de expertiză este combătută şi prin declaraţia avocatului –notar Isidor Stengberg făcută la consulatul Republicii Moldova în Israel, care confirmă că intimatul Vladimir Lnenicica s-a prezentat la el şi singur, nesilit de nimeni a semnat două procuri speciale prin care a împuternicit-o pe Tamara Mihnea de a pregăti toate actele necesare din numele lui pentru a trece apartamentele nr. 50, str. M. Viteazul 39, or. Cahul şi nr. 5 din str. Horelor 16 „b”, or. Cahul pe numele ei şi în proprietatea privată a ei.
În aceste circumstanţe, instanţa de recurs consideră că de fapt Vladimir Lnenicica prin procurile nr. 3371 şi nr. 3372 şi-a dat acordul la înstrăinarea bunurilor imobile dobândite de către acesta şi Tatiana Reiher (Lnenicica), iar contractele de înstrăinare a imobilelor au fost încheiate cu respectarea legislaţiei în vigoare, pe când instanţele de judecată eronat au concluzionat asupra temeiniciei acţiunii concluzionând că consimţământul intimatului a fost viciat, iar contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile sunt nule. Aşadar, actul de expertiză în cazul dat urmează a fi apreciat critic, dat fiind faptul că semnăturile din procurile menţionate sunt nişte transcrieri cu litere latine de tipar a numelui şi prenumelui care au şi creat dificultăţi de identificare a subiectului care a semnat, cu atît mai mult cu cît intimatul Vladimir Lnenicica nu a cerut anularea procurilor.
Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră acţiunea lui Vladimir Lnenicica neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Tatiana Reiher, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea lui Vladimir Lnenicica împotriva Tatianei Reiher şi Tamarei Mihnea cu privire la declararea nulităţii contractelor de vânzare –cumpărare de respins ca neîntemeiată.
În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Tatiana Reiher. Se casează decizia Curţii de Apel Cahul din 07 februarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 iulie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Lnenicica împotriva Tatianei Reiher şi Tamarei Mihnea cu privire la declararea nulităţii contractelor de vânzare –cumpărare şi se emite o nouă hotărâre prin care: 6 Se respinge acţiunea lui Vladimir Lnenicica împotriva Tatianei Reiher şi Tamarei Mihnea cu privire la declararea nulităţii contractelor de vânzare – cumpărare.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă Ghenadie Nicolaev Ion Corolevschi 7