2ra-371/14 — Constatarea faptului

Judecătoria Sîngerei Dosarul nr. 2ra-371/14 Judecător: I. Dandara Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tiron Aureliu, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată formulată de Tiron Aureliu privind constatarea faptului de posesie, folosinţă şi dispoziţie a bunului imobil în drept de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 septembrie 2013, CONSTATĂ : La 09.01.2012, Tiron Aureliu a înaintat o cerere privind constatarea faptului de posesie folosinţă şi dispoziţie a bunului imobil în drept de proprietate, indicînd ca persoana interesată Oficiul Teritorial Cadastral Sîngerei.

În motivarea acţiunii petiţionarul a indicat, că a cumpărat o gheretă pentru vînzarea legumelor, situată în or. Biruinţa. Contract de vînzare-cumpărare nu au încheiat. Adresîndu-se la OCT Sîngerei pentru înregistrarea gheretei i s-a refuzat. Din acest motiv solicită constatarea faptului de posesie, folosinţă şi dispoziţie a bunului imobil în drept de proprietate. Prin hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 26 martie 2013 cererea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 27 martie 2013, Tiron Aureliu a declarat apel împotriva hotărîrii menţionate, solicitînd casarea ei şi emiterea unei noi hotărîri cu admiterea cerinţelor lui.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Tiron Aureliu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 26 martie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat că nici în prima instanţa, nici în şedinţa instanţei de apel nu au fost prezentate probele veridice suficiente în confirmarea faptului că ghereta în litigiu face parte din categoria bunurilor imobile.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele 1 care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 19 noiembrie 2013, Tiron Aureliu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 septembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Sîngerei din 26 martie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să se admită cererea lui privind constatarea faptului de posesie folosinţă şi dispoziţie a bunului imobil în drept de proprietate.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi în cererea de apel suplimentară. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 2 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Tiron Aureliu asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tiron Aureliu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tiron Aureliu, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 septembrie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată formulată de Tiron Aureliu privind constatarea faptului de posesie, folosinţă şi dispoziţie a bunului imobil în drept de proprietate. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3