2ra-408/14 — Înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate şi demolarea construcţiei

dosarul nr. 2ra-408/14 prima instanţă: M.Ţurcan instanţa de apel: V.Pruteanu, Iu.Cimpoi, M.Guzun ÎNCHEIERE 23 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandr Guleaico, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Leonid Popuşoi şi Maria Popuşoi împotriva lui Alexandr Guleaico cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate şi demolarea construcţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Alexandr Guleaico şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 06 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 26 ianuarie 2011, Leonid Popuşoi şi Maria Popuşoi au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandr Guleaico cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate şi demolarea construcţiei. În motivarea acţiunii reclamanţii, Leonid Popuşoi şi Maria Popuşoi au indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 05 mai 2009 s-a încetat dreptul de proprietate comună pe cote-păţi asupra imobilului nr.17 din str. Titulescu, mun.Chişinău şi asupra terenului aferent imobilului prin împărţire.

Astfel, s-a împărţit imobilul nr.17 din str. Titulescu, mun.Chişinău şi terenul aferent imobilului între coproprietari, recunoscând dreptul de proprietate după Guleaico Alexandr la 5/16 cote-părţi, iar după Popuşoi Leonid la 11/16 cote-părţi şi s-au stabilit hotarele terenului adiacent imobilului atribuite lui Guleaico Alexandr şi Popuşoi Leonid conform raportului de expertiză nr.546 din 23 septembrie 2008. La data de 28 mai 2009, hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 05 mai 2009 a fost înregistrată la OCT Chişinău, astfel a fost dobândit dreptul de proprietate a lui Popuşoi Leonid asupra 11/16 cote-părţi din terenul adiacent imobilului nr.17 din str. Titulescu, mun.Chişinău. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 martie 2010, hotărîrea Judecătoriei Botanica a devenit irevocabilă şi definitivă.

Se mai susţine că la 19 ianuarie 2011 de către executorul judecătoresc Boţan G. a fost intentată procedura de executare în baza documentului executoriu emis în baza hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău nr.2-78/09 din 05 mai 2009, însă titlul executoriu n-a fost executat integral deoarece, pe linia hotarelor între terenurile reclamanţilor şi pîrîtului şi pe o porţiune de teren a reclamantului sînt amplasate nişte construcţii ale pîrîtului, şi anume un garaj improvizat care se dezasamblează uşor, construit din bucăţi de tablă, placaj şi foi de ardezie şi o construcţie din doi pereţi care sînt ataşaţi de peretele casei. În acest sens la data de 19 ianuarie 2011 a fost întocmit un proces-verbal de către executorul judecătoresc Boţan G.. Astfel, atît garajul cît şi construcţia (anexa) sînt nişte construcţii neautorizate şi creează reclamanţilor obstacole în folosirea proprietăţii lor.

Mai mult ca atît, prin încheierea judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 01 octombrie 2010, privind explicarea hotărîrii nr.2-78/09 din 05 mai 2009, reclamanţilor li s-a adus la cunoştinţă, că sînt în drept să-l acţioneze pe Guleaico A. în instanţa de judecată cu o cerere privind înlăturarea obstacolelor la exercitarea dreptului de proprietate şi demolarea construcţiilor. Avînd în vedere că, titlul executoriu emis în baza hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău nr.2-678/09 din 05 mai 2009 nu poate fi executat integral, deoarece între terenurile reclamanţilor şi a pîrîtului şi pe o porţiune de teren a reclamantului sînt amplasate nişte construcţii ale pîrîtului, reclamanţii Popuşoi Leonid şi Popuşoi Măria prin prisma art.320 CC, nu pot să-şi exercite dreptul de proprietate, iar construcţiile amplasate creează obstacole în folosirea proprietăţii lor.

Cer reclamanţii, Leonid Popuşoi şi Măria Popuşoi de a obliga pe Guleaico Alexandr să nu creeze obstacole la exercitarea dreptului de proprietate şi să demoleze construcţiile lit.A6 şi garajul improvizat care sînt amplasate pe terenul ce le aparţine cu drept de proprietate, obligarea lui Alexandr Guleaico să nu creeze obstacole la executarea hotărîrii judecătoreşti şi a încasa de a Guleaico Alexandr toate cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 06 martie 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi a fost obligat Guleaico Alexandr să demoleze construcţia lit.A6 (construcţie nefinisată) şi garajul improvizat, amplasate pe terenul de pămînt situat în mun.

Chişinău str. N. Titulescu 17, teren care aparţine în proprietate privată Măriei Popuşoi şi lui Popuşoi Leonid urmare a partajului proprietăţii comune pe cote-părţi dispus prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 05 mai 2009. A fost obligat Guleaico Alexandr să nu creeze obstacole în folosirea bunului imobil situat în mun.Chişinău str. N.Titulescu 17, ce aparţine cu drept de proprietate privată Măriei Popuşoi şi lui Popuşoi Leonid. A fost respinsă ca neîntemeiată pretenţia Măriei Popuşoi, Popuşoi Leonid către Guleaico Alexandr Victor privind obligarea cestuia să nu creeze obstacole la executarea hotărîrii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2013, apelul declarat de Alexandr Guleaico a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Astfel, instanţa de apel în susţinerea poziţiei sale a invocat că dreptul de proprietate a lui Guleaico Alexandr asupra a 5/16 cote părţi ideale din dreptul de proprietate asupra imobilului amplasat în mun. Chişinău str. Titulescu 17, cît şi dreptul de proprietate a lui Leonid Popuşoi şi Maria Popuşoi asupra 11/16 cote-părţi ideale asupra aceluiaşi imobil se probează în mod absolut prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 05 mai 2009. De asemenea s-a invocat că Leonid Popuşoi şi Maria Popuşoi sunt lipsiţi de deplinătatea atribuţiilor sale în calitate de proprietar, de dreptul de posesiune şi folosinţă, atît timp cît o porţiune de imobilul în litigiu proprietatea acestora, se află în posesia ilicită a lui Alexandr Guleaico.

La 11 noiembrie 2013, Alexandr Guleaico a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul, Alexandr Guleaico a indicat că instanţele de judecată la examinarea pricinii civile, au dat apreciere eronată probelor prezentate în cadrul examinării cauzei şi incorect au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios, prin ce au emis hotărîre ilegală. La 10 ianuarie 2014, Leonid Popuşoi şi Maria Popuşoi au depus referinţă prin care au solicitat declararea recursului a lui Alexandr Guleaico ca inadmisibil în temeiul art. 433 CPC.

Examinînd temeiurile recursului declarat în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Alexandr Guleaico este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Alexandr Guleaico, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Alexandr Guleaico se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă