3ra-111/14 — Anularea actului administrativ

dosarul nr.3ra-111/14 prima instanţă: O. Sternioală instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, M. Moraru ÎNCHEIERE 23 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mehryar Rad Farzad, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Mehryar Rad Farzad împotriva Serviciului Stare Civilă cu privire la anularea actului administrativ nr. 06/M-153 din 22 mai 2013, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Mehryar Rad Farzad şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 15 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 13 iunie 2013 Mehryar Rad Farzad a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Stare Civilă cu privire la anularea actului administrativ nr. 06/M-153 din 22 mai 2013. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în perioada martie - aprilie 2013, s-a adresat Serviciului Stare Civilă pentru transcrierea certificatului de naştere, prezentînd copia certificatului de naştere tradus în română şi autentificată de către Ambasada din Bucureşti a Republicii Islamice Iran. A menţionat reclamantul că i s-a indicat precum că înscrisurile prezentate nu sunt suficiente şi este necesară prezentarea actului de naştere autentificat de Ministerul de Externe al Iranului.

Invocă reclamantul că a înaintat o cerere prealabilă prin care a solicitat rezolvarea problemei şi transcrierea certificatului de naştere, dar la 25 mai 2013 a primit scrisoarea nr. 06/M-153 din 22 mai 2013 prin care a fost informat că Serviciul Stare Civilă este în imposibilitate de a soluţiona problema. Solicită Mehryar Rad Farzad anularea actului administrativ nr. 06/M-153 din 22 mai 2013 Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 iulie 2013 cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată. La 16 august 2013 Mehryar Rad Farzad a declarat apel împotirva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 iulie 2013, prin care a solicitat casarea hotărîrii contestate şi remiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Buiucani.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Mehryar Rad Farzad şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă. La 27 noiembrie 2013 Mehryar Rad Farzad a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie admisă integral şi să fie obligat intimatul să transcrie certificatul de naştere pe numele lui Mehryar Rad Farzad În motivarea recursului recurentul, Mehryar Rad Farzad a invocat că instanţele de judecată au încălcat normele de drept material, inclusiv le-a aplicat eronat.

La 14 ianuarie 2014, Serviciul Stare Civilă a depus referinţă la recursul declarat de Mehryar Rad Farzad, solicitînd respingerea recursului ca neîntemeiat. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mehryar Rad Farzad ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Mehryar Rad Farzad se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă