2ra-394/14 — Declararea nulităţii procurii, contractului de privatizare, testamentului, contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă şi hotărârii comisiei de privatizare, rectificarea în registrul bunurilor imobile şi evacuare fără acordarea unui alt spaţiu locativ

prima instanţă – G. Bivol dosarul nr. 2ra-394/14 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nicolai Baicov şi Nelea Baicov, Mihail Baicov, reprezentaţi de către Nicolai Baicov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iuri Elusov împotriva lui Nicolai Baicov, Nelea Baicov, Mihail Baicov, Agenţiei Proprietăţii Publice a Republicii Moldova şi notarului Aureliu Şindilă cu privire la declararea nulităţii procurii, contractului de privatizare, testamentului, contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă şi hotărârii comisiei de privatizare, rectificarea în registrul bunurilor imobile şi evacuare fără acordarea unui alt spaţiu locativ şi la cererea reconvenţională a lui Nicolai Baicov împotriva lui Iuri Elusov cu privire la anularea înregistrării şi radierea vizei de reşedinţă împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, prin care a fost admise apelurile declarate de către Iurii Elusov şi Întreprinderea de Stat „Cris „Registru”, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 decembrie 2011 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă constată: La 11 ianuarie 2006, Iuri Elusov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului privatizării al RM şi Nicolai Baicov cu privire la declararea nulităţii contractului de privatizare şi contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă. În motivarea acţiunii a indicat că în anul 1996 bunica sa Ana Elusov şi tatăl său Igor Elusov au primit prin schimb apartamentul nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău, iar la 20 februarie 1998 cu acordul Anei Elusov Ion şi a tatălui şi-a perfectat viza de reşedinţă în apartamentul nominalizat.

Menţionează că în luna august 2003 a plecat la muncă în Federaţia Rusia şi s-a întors în anul 2004, şi din cauza că avea relaţii tensionate cu tatăl său, el locuia la soţie. Afirmă că după revenirea din Federaţia Rusă de mai multe ori a venit la tatăl său, însă apartamentul era închis. La 04 aprilie 2005 iarăşi a venit în apartamentul menţionat, uşa fiind deschisă de către nişte lucrători care l-au anunţat că apartamentul este vândut, iar tatăl său a decedat Susţine că din cuvintele pârâtului a aflat că în luna aprilie 2004 tatăl său a privatizat apartamentul, iar mai apoi în luna mai 2004 l-a vândut şi după câteva zile a decedat în acelaşi apartament. Consideră că privatizarea apartamentului a avut loc ilegal, deoarece în acest apartament el a locuit şi a avut viză de reşedinţă din anul 1998, însă la privatizarea apartamentului nu a participat, deoarece nu a fost inclus şi despre privatizarea nu a cunoscut.

Indică că la 13 mai 2004 tatăl său şi Nicolai Baicov au încheiat un contract de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă pe care de asemenea îl consideră ilegal, deoarece privatizarea apartamentului a fost ilegală. Solicită declararea nulităţii contractului de privatizare a apartamentului nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău şi contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă încheiat între Igor Elusov şi Nicolai Baicov la 13 mai 2004. La 21 decembrie 2006 Iuri Elusov a depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva Departamentului privatizării al RM, Nicolai Baicov şi biroului notarului Aureliu Şindilă, prin care a solicitat declararea nulităţii procurii nr. 775 din 02 martie 2004 eliberată de către notarul Aureliu Şindilă din numele lui Igor Elusov pe numele Angelei Bocancea, contractului de privatizare a apartamentului nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun.

Chişinău, contratului de vânzare-cumpărare nr. 830 din 04 martie 2004, testamentului nr. 1362 din 04 martie 2004 din numele lui Igor Elusov pe numele lui Nicolai Baicov, contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 1493 din 13 mai 2004 şi excluderea din Registrul bunurilor imobile OCT Chişinău a înscrierii privind înregistrarea imobilului nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău după Nicolai Baicov. În susţinerea cererii a menţionat că în cadrul şedinţei de judecată a aflat că la 04 martie 2004 din numele tatălui a fost privatizat apartamentul nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău. Ulterior, de către tatăl său a fost întocmit testament pe numele lui Nicolai Baicov, iar la 13 mai 2004 din numele tatălui său a fost întocmit contractual de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

Afirmă că la 23 mai 2004 tatăl său a decedat. Consideră că privatizarea apartamentului a fost efectuată ilegal, deoarece el în apartamentul nominalizat a locuit şi a avut viză de reşedinţă din anul 1998, însă la privatizarea apartamentului nu a participat, fiindcă nu a fost inclus în numărul persoanelor participante la privatizare şi despre privatizarea nu a cunoscut. La fel, consideră că semnătura din procura eliberată la 02 martie 2004 pe numele Angelei Bocancea din numele tatălui său, nu-i aparţine ultimului Susţine că în legătură cu faptul că contractul de privatizare este ilegal, actele juridice ulterioare, cum ar fi testamentul şi contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, înregistrarea în Registrul bunurilor imobile la OCT Chişinău de asemenea sunt nevalabile.

La 08 iunie 2007 Nicolai Baicov a depus acţiune reconvenţională împotriva lui Iuri Elusov, solicitând anularea înregistrării din locuinţa nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1 mun. Chişinău a pârâtului Iuri Elusov şi radierea lui Iuri Elusov din ap. 69 str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău. În susţinerea acţiunii reconvenţionale reclamantul menţionează că pârâtul Iuri Elusov susţine că la 20 februarie 1998 şi-a perfectat înregistrarea în locuinţa nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău cu aplicarea ştampilei respective în buletinul de identitate. Consideră că înregistrarea în cauză urmează a fi declarată nulă, deoarece conform pct. 11 Hotărârii Guvernului nr. 376 din 06 iunie 1995 evidenţa cetăţenilor se efectuează în baza cererii lor personale prezentate responsabililor de înregistrare, care sunt conducătorii serviciilor de exploatare şi gestionare a locuinţelor.

În cazul în care locuinţa aparţine fondului locativ de stat sau obştesc, se va prezenta acordul în scris al chiriaşului principal şi al membrilor majori ai familiei, care sunt înregistraţi la adresa respectivă. Această prevedere se conţine şi în art. 57 Codul cu privire la locuinţe. Susţine că cerinţele enumerate n-au fost respectate la perfectarea înregistrării contestate. În materialele dosarului se conţin dovezi care atestă faptul că pârâtul nu s- a adresat la întreprinderea respectivă de gestionare a spaţiului locativ pentru înregistrarea. Această întreprindere nu dispune de astfel de date, în fişa locuinţei şi în baza de date a ÎM „Infocom” pârâtul Iuri Elusov nu figurează. Afirmă că înregistrarea urmează a fi declarată nulă şi din motiv că a fost efectuată fără acordul defunctului Igor Elusov, care la acel moment era membrul familiei chiriaşului principal Ana Elusova şi avea înregistrare în locuinţă.

Menţionează că prin scrisoarea nr. 5300 din 30 septembrie 2006 a Secţiei de evidenţă şi documentare a populaţiei sect. Centru informează că materialele cu privire la evidenţa pârâtului Elusov nu s-au păstrat fiindcă termenul de păstrare este numai de 5 ani, nefiind prezentat actul de nimicire, în care ar fi indicat direct acest lucru, fapt prin care se atestă că astfel de materiale nici n-au existat, de aceia nici n-a fost necesitatea de a le nimici la expirarea termenului de păstrare. La 08 iunie 2007 Iuri Elusov a depus cerere suplimentară împotriva lui Nicolai Baicov, Nelea Baicov şi Mihail Baicov, solicitând evacuarea din apartamentul nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău a lui Nicolai Baicov, Nelei Baicov şi Mihail Baicov fără acordarea unui alt spaţiu locativ.

În susţinerea cererii a indicat că pe parcursul examinării cauzei Nicolai Baicov a declarat că în apartamentul litigios locuieşte fiul acestuia Mihail Baicov. Consideră că pârâţii ilegal locuiesc în apartamentul litigios, deoarece el ca membru a familiei locatarului nu şi-a dat acordul privind locuirea pârâţilor în apartamentul nominalizat. Susţine că reieşind din faptul că apartamentul litigios este constituit doar dintr- o odaie şi că el are nevoie de spaţiu locativ, pârâţii, ţinând cont de cerinţele sale din acţiune urmează a fi evacuaţi, deoarece nu vor să elibereze imobilul litigios benevol.

La 24 ianuarie 2011 Iuri Elusov a mai depus o cerere suplimentară împotriva lui Nicolai Baicov, Nelea Baicov, Mihail Baicov, Departamentul privatizării al RM şi Aureliu Şindilă, solicitând declararea nulităţii procurii nr. 775 din 02 martie 2004 eliberată de către notarul Aureliu Şindilă din numele lui Igor Elusov pe numele Angelei Bocancea privind efectuarea tuturor tranzacţiilor cu privire la privatizarea şi vânzarea-cumpărarea apartamentului nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău, ce i-a aparţinut lui Igor Elusov cu drept de proprietate, anularea hotărârii Comisiei privind privatizarea nr. 533 din 03 martie 2004, declararea nulităţii contractului de privatizare a apartamentului nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun.

Chişinău nr. 830 din 09 martie 2004, testamentului nr. 1362 din 04 martie 2004 din numele lui Igor Elusov pe numele lui Nicolai Baicov, contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 1493 din 13 mai 2004, a exclude din Registrul bunurilor imobile OCT Chişinău înscrierea privind înregistrarea imobilului nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău după Nicolae Baicov şi Nelei Baicov şi evacuarea din apartamentul nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chişinău a lui Nicolai Baicov, Nelei Baicov şi Mihail Baicov fără acordarea unui alt spaţiu locativ. În motivarea cererii a invocat ilegalitatea hotărârii Comisiei de privatizare nr. 533 din 03 martie 2004, deoarece el a locuit în acest apartament şi a avut viză de reşedinţă din anul 1998, însă la privatizarea apartamentului nu a participat.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2011 acţiunea iniţială a fost respinsă, admisă acţiunea reconvenţională şi obligată SEDP sect. Centru să radieze viza de domiciliu din apartamentul nr. 62 din str. Sprîncenoaia nr. 6/1, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 a fost admisă cererea de apel declarată de Iuri Elusov şi cererea de apel declarată de ÎS „CRIS „Registru”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă acţiunea iniţială, declarate nule procura nr. 775 din 02 martie 2004, decizia nr. 533 din 03 martie 2004 a comisiei de privatizare, testamentul nr. 1362 din 04 mai 2004, contractul nr. 1493 din 13 mai 2004 cu privire la înstrăinarea bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă încheiat între Igor Elusov şi Nicolai Baicov, dispusă evacuarea din apartamentul nr. 69 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun.

Chişinău a lui Nicolai Baicov, Nelea Baicov şi Mihail Baicov fără acordarea unui alt spaţiu locativ şi respinsă acţiunea reconvenţională. La 18 noiembrie 2013, Nicolai Baicov şi Nelea Baicov, Mihail Baicov, reprezentaţi de către Nicolai Baicov au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, susţinând că instanţa de apel la emiterea deciziei nu a respectat cerinţele art. 383 CPC, nu a verificat minuţios probele din dosar şi nu le-a dat o apreciere juridică corespunzătoare.

Susţin că după privatizarea apartamentului nominalizat Igor Elusov a fost de acord şi nu a contestat contractul de vânzare-cumpărare transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 09 martie 2004, ce întocmeşte conştiincios personal la biroul notarial lui Nicolae Baicov testament pe apartamentul nominalizat care deja era proprietatea lui. Menţionează că în cadrul examinării cauzei nu s-au stabilit temeiurile de anulare a actelor juridice prevăzute la capitolul III al Codului civil, considerând că în această privinţă Iuri Elusov la înaintarea acţiunii a omis şi termenul de prescripţie.

Cât priveşte cerinţele lui Iuri Elusov cu privire la recunoaşterea nulă a procurii nr. 775 din 02 martie 2004, testamentul înregistrat sub nr. 1362 din 04 martie 2004, contractului de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 13 mai 2004 înregistrat sub nr. 1493 eliberat din numele lui Igor Elusov recurentului lui Nicolae Baicov le consideră neîntemeiate, deoarece Iuri Elusov nu a prezentat probe care ar duce la nulitatea lor. Invocă că din lipsa probelor instanţa de apel nici nu se expune concret care sunt temeiurile anulării ignorând prevederile art. 373 şi art. 383 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 25 septembrie 2013, la 18 noiembrie 2013 în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de către Nelea Baicov şi Mihail Baicov, reprezentaţi de către Nicolai Baicov, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. În conformitate cu art. 437 alin. (3) CPC, în cazul când recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează şi documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire.

După cum se constată la caz recursul depus în interesele Nelei Baicov şi Mihail Baicov a fost semnat, de către Nicolai Baicov, în bază de procură.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme relevă că recursul dat este depus contrar prevederilor art. 75 alin. (1) CPC, care expres stipulează că în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar, deoarece careva probe ce ar demonstra că Nicolai Baicov, este avocat sau avocat stagiar la materialele dosarului lipsesc şi respectiv împuternicirile oferite Or, modificările operate prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 102 din 28 mai 2010 la art. 8 alin. (1) CPC, (în vigoare de la 01 ianuarie 2012), expres prevede că părţile, alţi participanţi la proces au dreptul să fie asistaţi în judecată de către un avocat ales ori desemnat de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat sau de un alt reprezentant, în cazurile prevăzute de prezentul cod.

Iar în conformitate cu art. 80 alin. (7) CPC, împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de avocat. Drept urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Nela Baicov şi Mihail Baicov reprezentaţi de către Nicolai Baicov este inadmisibil, pe motiv că este înaintat de o persoană, care nu este în drept să-l declare. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că şi recursul declarat de către Nicolai Baicov este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Nicolai Baicov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Nicolai Baicov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolai Baicov, precum şi de Nelea Baicov, Mihail Baicov, reprezentaţi de către Nicolai Baicov ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a) şi lit. c), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Nicolai Baicov şi Nelea Baicov, Mihail Baicov, reprezentaţi de către Nicolai Baicov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov