2ra-2360/14 — anularea contractului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea contractului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2360/14 — anularea contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 2ra-2360/14
Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. G. Bivol)
Instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruță)
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA
ÎNCHEIERE
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
23 iulie 2014 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție, în componența:
Președinte, judecător Svetlana Novac
Judecătorii: Valentina Clevadî
Oleg Sternioală
examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
către Baicov Nelea și Baicov Mihail împotriva deciziei din 25 septembrie 2014 a
Curții de Apel Chișinău,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de Elusov Iurii
împotriva lui Baicov Nicolae, Baicov Nelea, Baicov Mihail, Agenția Proprietății
Publice și notarul public Șindilă Aurel cu privire la recunoașterea nulității
procurii, a contractului de privatizare, a testamentului, a contractului de
înstrăinare a locuinței cu condiția întreținerii pe viață, a hotărîrii Comisiei de
privatizare, rectificarea în registrul bunurilor imobile și evacuarea persoanelor
din apartament fără acordarea unui alt spațiu locativ,
acțiunea reconvențională înaintată de Baicov Nicolae împotriva lui Elusov
Iurii și Secției de Evidență și Documentare a Populației a ÎS „Registru” Centru
privind declararea nulă a înregistrării dreptului de proprietate și radierea vizei de
reședință,
c o n s t a t ă
La data de 11 ianuarie 2006 reclamantul Elusov Iurii a depus cerere de
chemare în judecată împotriva lui Baicov Nicolae și a Departamentului
privatizării al RM privind recunoașterea nulității contractul de privatizare a
apartamentului nr.69 din str.Sprîncenoaia nr. 6/1, mun. Chișinău și a contractului
de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață încheiat între Elusov Igor
și Baicov Nicolae la data de 13.05.2004.
În cadrul examinării pricinii în instanța de fond, reclamantul a înaintat mai
multe cereri suplimentare prin care și-a concretizat cerințele și ca final solicitînd
recunoașterea nulității procurii nr.775 din 02.03.2004 eliberate de către notarul
Șindilă Aureliu din numele lui Elusov Igor pe numele Angelei Bocancea,
anularea hotărîrii Comisiei de privatizare nr. 533 din 03.03.2004, recunoașterea
nulității contractului de privatizare nr. 830 din 09.03.2004 a apartamentului nr.69
din str. Sprî ncenoaia 6/1, mun.Chișinău, a testamentului nr.1362 din 04.03.2004
din numele lui Elusov Igor pe numele leui Baicov Nicolai, a contractului de
înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață nr.1493 din 13.05.2004,
excluderea din Registrul bunurilor imobile a înscrierii dreptului de proprietate
asupra imobilului litigios a lui Baicov Nicolae și Baicov Nelea, evacuarea
acestora din apartamentul nominalizat, fără acordarea unui alt spațiu locativ.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat faptul că, în anul 1996 bunica sa
Elusov Ana și tatăl său Elusov Igor în urma unui schimb, au primit apartamentul
nr.69 din str.Sprîncenoaia 6/1, mun. Chișinău, iar la data de 20.02.1998 cu
acordul locatarului principal - Elusov Ana și a tatălui său, Elusov Iurii și-a
perfectat viză de reședință în apartamentul nominalizat.
Susține reclamantul că, în august 2003 a plecat la lucru în Federația Rusă.
Revenind în Republica Moldova, în luna decembrie 2004, a aflat că la
04.01.2004 a decedat bunica sa, iar tatăl său a rămas să locuiască în apartamentul
dat cu care ultimul avea relații ostile.
Mai invocă că după revenirea din Federația Rusă de nenumărate ori a venit
la tatăl său, însă apartamentul era închis, iar la data de 04.04.2005 revenind iarăși
în imobilul dat, ușa a fost deschisă de către niște lucrători care l-au anunțat că
apartamentul este vîndut, iar tatăl său a decedat. Din cuvintele pîrîtului a aflat că
în luna martie 2004 tatăl său a privatizat apartamentul nominalizat, iar mai apoi
în luna mai 2004 l-a vîndut și după cîteva zile a decedat.
Reclamantul a mai invocat că în cadrul ședinței de judecată a aflat despre
faptul că la data de 04.03.2004, în baza hotărîrii Comisiei de privatizare nr. 533
din numele tatălui său a fost privatizat imobilul dat, ulterior fiind întocmit un
testament pe numele lui Nicolae Baicov, iar la data de 13.05.2014 a fost încheiat
un contract de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață cu nr. 1493.
Consideră reclamantul că privatizarea apartamentului a fost efectuată
ilegal, deoarece în imobilul nominalizat a avut viză de reședință din anul
1998, însă la privatizarea apartamentului nu a participat și nu a știut despre
neincluderea lui în numărul persoanelor participante la privatizare, Totodată,
consideră că în procura nr.775 din data de 02.03.2004 eliberată pe numele lui
Bocancea Angela din numele tatălui său, semnătura a fost făcută nu de către
el, dar de către o altă persoană.
Declară și faptul că la moment apartamentul nr. 69 din str. Sprîncenoaia
6/1, mun. Chișinău este înregistrat după Baicov Nicolae și Baicov Nelea în
baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață nr.
1493 din 13.05.2004.
La rîndul său, la data de 08 iunie 2007, Baicov Nicolae a înaintat în
ședința de judecată o acțiune reconvențională împotriva lui Elusov Iurii și
Secției de Evidență și Documentare a Populației ÎS „Registru” Centru prin
care a solicitat declararea nulă a înregistrării lui Elusov Iurii din locuința
nr.69 din str.Sprîncenoaia 6/1, mun.Chișinău și radierea acestuia din
apartamentul nominalizat (f.d. 152, vol. I).
În susținerea acțiunii reconvenționale s-a invocat faptul că conform
pct.11 al Hotărîrii Guvernului RM nr.376 din 06.06.1995, evidența
cetățenilor se efectuează în baza cererii lor personale prezentate
responsabililor de înregistrare, care sunt conducătorii serviciilor de
exploatare și gestionare a locuințelor. În cazul în care locuința aparține
fondului locativ de stat sau obștesc, se va prezenta acordul în scris al
chiriașului principal și al membrilor majori ai familiei, care sunt înregistrați
la adresa respectivă, prevedere care se conține și în art. 57 Codul cu privire
la locuințe.
Consideră Baicov Nicolae că cerințele enumerate n-au fost respectate la
perfectarea înregistrării contestate, iar la materialele dosarului se conțin
dovezi care atestă faptul că Elusov Iurii nu s-a adresat la întreprinderea de
gestionare a spațiului locativ pentru a se înregistra. Prin urmare, această
întreprindere nu dispune de astfel de date în fișa locuinței și în baza de date a
ÎM „Infocom”, fapt ce confirmă că Elusov Iurii nu figurează în imobilul dat.
După părerea reclamantului Baicov Nicolae, înregistrarea urmează a fi
declarată nulă și din motivul că a fost efectuată fără acordul defunctului
Elusov Igor, care la acel moment era membrul familiei al chiriașului
principal Elusova Ana și avea înregistrare în locuință.
Prin hotărârea din 27 decembrie 2011 a judecătoriei Centru
mun.Chișinău acțiunea înaintată de Elusov Iurii a fost a fost respinsă ca
neîntemeiată, iar cererea reconvențională înaintată de Baicov Nicolae a fost
admisă și, s-a dispus obligarea Secției de Evidență și Documentare a
Populației ÎS „Registru” Centru să radieze viza de domiciliu a lui Elusov Iurii
din apartamentul nr.62 din str. Sprîncenoaia 6/1, mun. Chișinău.
La data de 03.09.2012 Elusov Iurii a depus cerere de apel împotriva
hotărîrii primei instanțe, prin care a solicitat casarea acesteia, cu emiterea
unei noi hotărîri de admitere a acțiunii inițiale și de respingere a acțiunii
reconvenționale (f.d. 121 vol. II).
La data de 15.01.2013 ÎS „CRIS „Registru” a depus cerere de alăturare
la apelul declarat de Elusov Iurii, solicitînd admiterea apelului, casarea
hotărîrii contestate și emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii
reconvenționale (f.d. 151-152 vol II).
Prin decizia din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul declarat de Elusov Iurii și ÎS „CRIS „Registru”, s-a casat hotărîrea din
27 decembrie 2011 a judecătoriei Centru mun. Chișinău și s-a emis o nouă
hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Elusov Iurii a
fost admisă, fiind dispusă evacuarea din apartamentul nr.69 din str.
Sprîncenoaia 6/1, mun. Chișinău a lui Baicov Nicolae, Baicov Nelea și
Baicov Mihail, fără acordarea altui spațiu locativ, iar cererea reconvențională
declarată de Baicov Nicolae a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nefiind de acord cu decizia pronunțată, la data de 18 noiembrie 2013
Baicov Nicolae, Baicov Nelea și Baicov Mihail au contestat-o cu recurs,
solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii instanței
de fond.
Prin încheierea din 22 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție
recursul declarat de Baicov Nicolae, Baicov Nelea și Baicov Mihail a fost
declarat ca inadmisibil (f.d. 204-209 vol II).
La data de 30 mai 2014 Baicov Nelea și Baicov Mihail au declarat
recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău,
3
solicitînd casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea pricinii spre
rejudecare în instanța de apel.
În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel este
ilegală, deoarece nu au fost citați în ședința de apel, pentru a se expune
asupra circumstanțelor pricinii, la fel nu au primit cererea de apel pentru a
depune referință pe margine obiecțiilor invocate în apelul declarat și pentru a
prezenta probe de apărare pe marginea cauzei date, astfel încălcându-li-se
dreptul la un proces echitabil.
Prin referința din 07 iulie 2014 depusă de către reprezentantul ÎS „CRIS
„Registru” – Medvedeva Angela s-a solicitat respingerea recursului înaintat
de Baicov Nelea și Baicov Mihail, cu menținerea deciziei instanței de apel
contestate.
Analizând modul în care recurenții și-au exercitat dreptul la recurs, fără a
se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul
consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.
Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină,
printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei
atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai
în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de
drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2),
(3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale
de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.
Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs
vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar
putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar
procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil
recursului.
Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul
XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de
către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432
alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub
aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod
arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor
stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind
încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie
efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe
cînd în recursul declarat de Baicov Nelea și Baicov Mihail, asemenea aspecte
nu se regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
4
considera recursul declarant de Baicov Nelea și Baicov Mihail, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 432, 433 lit.a), 440 alin. (1) CPC,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e :
Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Baicov Nelea și Baicov
Mihail împotriva deciziei din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președinte, judecătorul Svetlana Novac
Judecătorii: Valentina Clevadî
Oleg Stemioală
5